38,095 matches
-
motiv, dar nu numai, simpatizau Întru câtva Serbia. Cum SUA (și, prin urmare, NATO) nu s-au amestecat, singura speranță erau Națiunile Unite. Dar, În afară de sancțiunile impuse Belgradului, se părea că ONU nu poate face mai mult. În mod tradițional, trupele ONU acționau ca forțe de menținere a păcii În regiuni devastate de război - or, În Iugoslavia, pentru a putea fi menținută, pacea trebuia mai Întâi să existe, iar voința și mijloacele de a pacifica teritoriul lipseau. Cum se Întâmplase cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost instalarea unei forțe de protecție ONU numărând 14.000 de soldați În Croația, pentru a-i ține la distanță pe sârbi și croați după Încetarea luptelor, plus amplasarea În câteva orașe din Bosnia (desemnate „zone sigure”) a unor trupe de menținere a păcii cu misiunea de a-i proteja pe refugiații (În majoritate musulmani) comasați În aceste zone. Mai târziu au fost stabilite În anumite regiuni din Bosnia zone de interdicție aeriană, menite să limiteze capacitatea Iugoslaviei de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sarajevo, ucigând 68 de oameni și rănind alte câteva sute. NATO, sprijinit de ONU, a avertizat că la următorul atac va riposta cu bombardamente; a urmat o scurtă perioadă de acalmie. Dar În mai 1995, ca răspuns la avansul unor trupe bosniace și recapturarea Krajinei de către croați (ceea ce a spulberat mitul invincibilității sârbe), milițiile sârbe și-au reluat atacurile asupra orașului Sarajevo. Când avioanele NATO au bombardat, În replică, pozițiile sârbilor bosniaci, aceștia au luat prizonieri 350 de soldați din forțele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu doar de mandatul ONU, ci și de un contingent de menținere a păcii format din 400 de soldați olandezi Înarmați. Dar când oamenii lui Mladiæ au intrat În oraș, batalionul olandez a depus armele și a stat deoparte În timp ce trupele sârbe triau comunitatea musulmană, selectându-i pe bărbați. A două zi, după ce Mladiæ și-a dat „cuvântul de ofițer” că oamenilor nu li se va face nici un rău, soldații lui i-au dus pe musulmani (printre care se aflau și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
casele lor (cu precădere musulmani) nu s-au mai Întors niciodată, În ciuda asigurărilor date de autoritățile locale și internaționale. Iar „epurările” nu s-au terminat: era rândul sârbilor, izgoniți sistematic de Zagreb din Krajina recent redobândită sau presați de propriile trupe Înarmate să-și părăsească locuințele din Sarajevo și să se stabilească În zone predominant sârbe. Dar, În mare, pacea s-a menținut și Bosnia a rămas Întreagă - cu ajutorul unei armate NATO de 60.000 de oameni care acționa ca Forță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 60.000 de oameni care acționa ca Forță de Implementare (mai târziu ca Forță de Stabilizare - SFOR) și a unui Înalt reprezentant civil, autorizat să conducă țara până la transferul de putere către autoritățile locale. Atât Înaltul reprezentant, cât și trupele internaționale se află Încă În Bosnia și continuau să supervizeze guvernarea În momentul când aceste rânduri sunt scrise (la zece ani după Acordul de la Dayton), ceea ce reflectă starea catastrofală a țării după război și resentimentele care persistă Între cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca oricând, fiindcă atenția internațională era acaparată de criza din nord. După Dayton, situația internațională a lui Miloševiæ s-a Îmbunătățit considerabil: deși nu reușise să obțină suspendarea tuturor sancțiunilor (acesta e motivul pentru care cooperase atât de prompt cu trupele americane În Bosnia), Iugoslavia nu mai era o paria. Dar, cum numele său era legat de o serie de eșecuri și politicienii naționaliști din Belgrad Îi reproșau compromisul cu „dușmanii”Serbiei, Miloševiæ a revenit la Kosovo. În primăvara anului 1997
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost executați), a declanșat În sfârșit - precum masacrul din piața Sarajevo - reacția comunității internaționale 11. După negocieri zadarnice la Rambouillet Între Madeleine Albright și o delegație iugoslavă, blocate de refuzul previzibil al autorităților de la Belgrad de a-și retrage trupele din Kosovo și a accepta prezența unor trupe străine În regiune, intervenția era inevitabilă. Pe 24 martie, deși nu aveau acceptul oficial al ONU, navele, avioanele și rachetele NATO au intrat În acțiune pe teritoriul iugoslav, declarând efectiv război regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masacrul din piața Sarajevo - reacția comunității internaționale 11. După negocieri zadarnice la Rambouillet Între Madeleine Albright și o delegație iugoslavă, blocate de refuzul previzibil al autorităților de la Belgrad de a-și retrage trupele din Kosovo și a accepta prezența unor trupe străine În regiune, intervenția era inevitabilă. Pe 24 martie, deși nu aveau acceptul oficial al ONU, navele, avioanele și rachetele NATO au intrat În acțiune pe teritoriul iugoslav, declarând efectiv război regimului de la Belgrad. Ultimul război iugoslav a durat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de refugiați (jumătate din populația albaneză din enclavă) au fugit peste graniță În tabere improvizate din Muntenegru, Bosnia, Albania și regiunile albaneze din vestul Macedoniei. Deși președintele Clinton a comis imprudența de a solicita public ca NATO să nu desfășoare trupe la sol (obligând alianța să poarte un război aerian, cu inevitabile erori care au alimentat propaganda iugoslavă și cultul martirilor sârbi), rezultatul final nu era greu de anticipat. Pe 9 iunie, Belgradul a acceptat să Își retragă trupele militare și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu desfășoare trupe la sol (obligând alianța să poarte un război aerian, cu inevitabile erori care au alimentat propaganda iugoslavă și cultul martirilor sârbi), rezultatul final nu era greu de anticipat. Pe 9 iunie, Belgradul a acceptat să Își retragă trupele militare și poliția din Kosovo, NATO și-a Încetat atacurile, iar Națiunile Unite au dispus ocuparea „temporară” a provinciei de către KFOR, o forță internațională de menținere a păcii coordonată de NATO. Ocupația provinciei Kosovo a marcat sfârșitul unui ciclu de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru aliații vest-europeni. Dar și americanii s-au mișcat Încet - În mare parte fiindcă mai-marii apărării americane nu voiau să riște și mulți politicieni americani continuau să creadă că țara lor nu avea nimic „de câștigat” din acest război. Desfășurarea trupelor NATO În aceste circumstanțe fără precedent - sau ideea că SUA ar putea interveni unilateral În treburile interne ale unui stat suveran cu care nu avea nimic de Împărțit - nu era ușor de acceptat. Cum a observat Secretarul de Stat Warren
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Ulster se manifestă ca o hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor paramilitari urmăreau cu Îndârjire să Închidă gura „papistaștilor” și să prelungească sine die legătura de trei sute de ani cu Londra (vezi capitolul XIV
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tip de scandal: la jumătatea anilor ’90, un grup de tineri reporteri de investigație de la cotidienele El Mundo și Diario 16 au dezvăluit că guvernul lui González dusese un „război murdar” Împotriva terorismului basc În 1983-1987, autorizând și chiar Încurajând trupele speciale să practice răpirea, tortura și asasinatul, atât În Spania, cât și peste graniță, În regiunile basce din Franța de unde ETA opera frecvent (vezi capitolul XIV). Având În vedere reputația ETA, acest lucru nu ar fi reușit, poate, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rolandas Paksas, a fost nevoit să demisioneze În urma suspiciunilor că are legături strânse cu Mafia rusă. Moscova a păstrat enclava baltică din jurul Kaliningradului și a pretins În continuare dreptul de tranzit liber (prin Lituania) pentru traficul de mărfuri și pentru trupele militare, ca și dreptul cetățenilor ruși de a vizita țările UE fără viză. Banii spălați din afacerile oligarhilor ruși erau repuși În circulație pe piața imobiliară din Londra și de pe riviera franceză. Pe termen scurt, Rusia era clar un ghimpe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relatările sigure despre precedentul fin-de-siècle. și totuși, exista o identitate specific europeană, sesizabilă În medii diverse. Cultura de elită - Îndeosebi artele spectacolului - era Încă sponsorizată de stat, cel puțin În Occident. Muzeele, galeriile de artă, companiile de operă, orchestrele și trupele de balet erau finanțate În mare măsură (În multe țări chiar exclusiv) prin generoase subsidii anuale din fondurile publice. Excepția flagrantă a Marii Britanii, unde Loteria Națională a preluat de la Trezorerie o parte din povara subvențiilor pentru cultură, este doar aparentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populariza materiale tradiționale pentru spectatorii mai tineri, care nu erau neapărat familiarizați cu clasicii (și cu limba originală), sau de a comanda lucrări artistice inedite și accesibile pentru o nouă generație. Pentru cei care le gustau, producțiile actualizate de operă, trupele de dans experimental și spectacolele artistice postmoderne ilustrau metamorfoza scenei culturale europene: tinerească, inovatoare, impertinentă și, mai ales, populară - cum Îi stătea bine unei industrii dependente de mărinimia spectatorilor și care avea, prin urmare, datoria de a atrage și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nici chiar În Marea Britanie, nu se discuta despre Holocaust În public. Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la sfârșitul războiului nu erau de obicei identificați ca evrei 4. și acolo, evreii au preferat să treacă neobservați după război și să nu Își povestească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șef de stat - regina Beatrix, În timpul unei vizite În Israel. Poate că lecția trecutului a fost Înțeleasă pe deplin abia la mijlocul anilor ’90 În fața unei imagini: forțele olandeze din contingentele ONU de menținere a păcii stând placide deoparte și permițând trupelor sârbe să captureze și să asasineze șapte mii de musulmani la Srebrenica. Atunci a Început o dezbatere națională Îndelung amânată despre reversul tradiției olandeze ancestrale de ordine, cooperare și obediență. În apărarea lor, olandezii puteau invoca - asemenea belgienilor, norvegienilor, italienilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adus o satisfacție și o ușurare autentice pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul fascist prin sacrificiile trupelor sovietice. Cu toate acestea, În Rusia amintirile erau polarizate. Mai mult, această divizare a fost instituționalizată prin intermediul a două organizații civile care promovau perspective critice diametral opuse asupra trecutului comunist al țării. Memorial, fondată În 1987 de disidenții liberali, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o pace de durată, își utiliza armata la diverse lucrări de interes public. La fel ca și generalul cartaginez Hannibal, care, de teamă că soldații se vor revolta, îi folosise odinioară pentru a planta măslini în Africa, Probus își încuraja trupele să acopere cu plantații dealurile Galiei. Dincolo de Narbonnaise, "înspre Atlantic și mările septentrionale, Caesar a cucerit o țară care nu cunoștea viticultura" afirmă Roger Dion11, citând un erudit din secolul al XVIII-lea, critic al Comentariilor. La puțin timp după
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
recâștige emblema de vechi combatant. În opera sa, Omagiu vinului , Mareșalul Pétain nu a ezitat să scrie faptul că vinul "a ajutat considerabil, în felul său, la victorie". Este adevărat că, încă de la începutul conflictului, viticultorii din Sud au oferit trupelor franceze stocurile lor de vin (200 000 hl), realizând astfel o campanie publicitară impresionantă. În semn de recunoștință, armata cumpără 6 milioane de hectolitri de vin în 1916 și 12 milioane în 1917. Astfel, rația unui soldat crește în 1916
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lui Bachus împotriva urmașilor lui Gambrinus (patronul consumatorilor de bere) a fost sursa de inspirație pentru unele cântece războinice 81, cum ar fi și cântecul din Alsacia " Fata hangiului" care îi spune unui ofițer prusac ce vrea să intre cu trupa sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al doilea război mondial, legionarii au fost internați în lagăre naziste (Rostok, Buchenwald și altele) iar în țară întemnițați, exterminați cu și fără judecată sau trimiși în linia întâi a frontului de Est. 6. Imediat după ocuparea teritoriului național de către trupele bolșevice, legionarii împreună cu alți români aflați în exil au format Guvernul Național de la Viena și au continuat lupta împotriva cotropitorilor. 7. Tribunalul Internațional de la Nürnberg, prin comisia de Anchetă, a scos de sub acuzare Mișcarea Legionară. 8. După al doilea Război
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la Școala de la „Sf. Sava” din București, M., care studia concomitent și arta dramatică la Conservator, se dedică, în pofida împotrivirii părinților, carierei actoricești. Înzestrat cu excepționale aptitudini, este cooptat în Societatea Dramatică Română. După desființarea societății, joacă un timp în trupa cupletistului I.D. Ionescu, apoi își alcătuiește, cu Mihail Mateescu și Nicolae Hagiescu, o formație proprie. La Iași, unde pleacă în 1875, interpretarea lui va fi apreciată de Mihai Eminescu. În 1878 își face debutul la Teatrul Național din București, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]