38,404 matches
-
atac, renunțând la acțiunile individuale în favoarea atacurilor coordonate a grupurilor de U-boot. Această schimbare a fost un răspuns la multiplicarea zborurilor de recunoaștere a avioanelor aliate și a fost cu putință datorită perfecționării tehnologice în domeniul transmisiilor radio. Unul dintre comandanții de submarine care au acționat în Marea Mediterană a fost și tânărul de 23 de ani Karl Dönitz, comandantul submarinului U68. Experiența câștigată de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
la multiplicarea zborurilor de recunoaștere a avioanelor aliate și a fost cu putință datorită perfecționării tehnologice în domeniul transmisiilor radio. Unul dintre comandanții de submarine care au acționat în Marea Mediterană a fost și tânărul de 23 de ani Karl Dönitz, comandantul submarinului U68. Experiența câștigată de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei de lupi” în 1935. Amiralul Otto Ciliax, care a commandant în acastă perioadă flota de crucișătoare germane, a
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Una era aceea bazată pe identificarea inamicului de către un submarin aflat în patrulare, sau de către un avion de recunoaștere. De cele mai multe ori însă, grupurile de submarine se concentrau pentru atac mai întâi pe „masa verde” a "Befehlshaber der Unterseeboote" (BdU; "Comandantul Submarinelor"), unde se erau primite toate informațiile serviciilor de spionaj ale marinei. Odată ajunse în zonă, submarinele nu își coordonau atacurile. Coordonarea efectivă a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse identificarea inamicului, care asigura orientarea camarazilor
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
pe „masa verde” a "Befehlshaber der Unterseeboote" (BdU; "Comandantul Submarinelor"), unde se erau primite toate informațiile serviciilor de spionaj ale marinei. Odată ajunse în zonă, submarinele nu își coordonau atacurile. Coordonarea efectivă a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse identificarea inamicului, care asigura orientarea camarazilor săi până în zona de luptă, unde fiecare comandant de U-Boot era liber să acționeze conform condițiilor locale. În afară de ordinele directe primite de la BdU, comandanții de U-Boot erau autorizați să atace țintele inamice
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
serviciilor de spionaj ale marinei. Odată ajunse în zonă, submarinele nu își coordonau atacurile. Coordonarea efectivă a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse identificarea inamicului, care asigura orientarea camarazilor săi până în zona de luptă, unde fiecare comandant de U-Boot era liber să acționeze conform condițiilor locale. În afară de ordinele directe primite de la BdU, comandanții de U-Boot erau autorizați să atace țintele inamice ori de câte ori considerau posibil. Atacurile submarinelor au fost executate la început la suprafață și de cele mai multe ori
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse identificarea inamicului, care asigura orientarea camarazilor săi până în zona de luptă, unde fiecare comandant de U-Boot era liber să acționeze conform condițiilor locale. În afară de ordinele directe primite de la BdU, comandanții de U-Boot erau autorizați să atace țintele inamice ori de câte ori considerau posibil. Atacurile submarinelor au fost executate la început la suprafață și de cele mai multe ori pe timpul nopții. La începutul războiului, distrugătoarele aliate de escortă nu dispuneau de instalațiile radar cu care
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
pierdut doar două submarine, unul dintre ele (U57) într-o coliziune în Marea Nordului. Pentru asigurarea siguranței convoaielor, aliații au conceput mai multe măsuri. Ca prim răspuns la atacurile grupurilor de submarine germane, Amiralitatea britanică a organizat cursuri de pregătire a comandanților de nave de escortă care acționau în largul coastelor Scoției și Irlandei în unități militare din Liverpool. Mai apoi, mai multe vase de escortă au fost trimise să patruleze la distanță mare de vasele convoiului. Această măsură avea dezavantajul că
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
teleghidate, motoarele silențioase, bateriile electrice de capacitate sporită etc. Americanii au folosit la rândul lor tactica „haitei de lupi”, denumită oficial „grupuri de atac coordonat”. Aceste grupuri, formate de obicei din trei submarine, patrulau în formație strânsă sub comanda unui comandant șef al grupului. "Swede" Momsen a fost cel care a pus la punct tactica americană a atacului coordonat și tot el a fost cel care a condus primul astfel de grup format din USS Cero (SS-225), USS Shad (SS-235) și
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
(n. 1849, Istanbul - d. 1922, Istanbul) a fost un general otoman de la începutul secolului al XX-lea, fiu al lui Ibrahim Sărim Pasă. A fost comandant al Corpului VI Armata al Imperiului Otoman (în turcă: "6 ncı Kolordu" "sau" "Altıncı Kolordu"), mare unitate a Armatei Otomane, constituită la începutul secolului al XX-lea, pe timpul procesului de reformare a armatei Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial a comandat Corpul
Mustafa Hilmi Pașa () [Corola-website/Science/333417_a_334746]
-
mare unitate a Armatei Otomane, constituită la începutul secolului al XX-lea, pe timpul procesului de reformare a armatei Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial a comandat Corpul VI Armata în cursul acțiunilor militare din România, în perioada octombrie 1916 - februarie 1918, fiind comandantul otoman cu cel mai mare rang. Pe timpul Războiului de Independență al Turciei a luptat împotriva forțelor franceze la Alep. A murit în 1922 la Istanbul.
Mustafa Hilmi Pașa () [Corola-website/Science/333417_a_334746]
-
fi dus la distrugeri de amploare, inclusiv ale podurilor peste Rur controlate de aliați. Într-o asemenea situație, unitățile militare ale aliaților de la est de Rur ar fi fost complet izolate și ar fi devenit foarte vulnerabile la atacurile germane. Comandanții aliați nu au înțeles pe deplin pentru o perioadă lungă de timp importanța digurilor și doar cu câteva zile înainte de finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
rezolvate. Armata a 9-a avea efective mai reduse, fiind formată din Corpul de armată XIX și mai multe divizii independente. Corpul XII, care făcea de asemenea parte din Armata a 9-a, era în reorganizare. Pentru sprijinirea acțiunilor terestre, comandanții americani repartizaseră cea mai mare forță de bombardament tactic, formată din aproximativ 4.500 de avioane. După seria de înfrângeri din vara anului 1944, aliații se așteptau ca Wehrmacht să nu fie capabil să se refacă, dar realitatea i-a
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
au suferit distrugeri masive. Comunicațiile germane au fost grav afectate, iar efectul asupra moralului soldaților a fost copleșitor, în special în cazul unităților formate din soldați tineri și lipsiți de experiență. Totuși, trupele din prima linie au suferit pierderi scăzute. Comandanții flotelor aeriene aliate au trebuit să recunoască faptul că rezultatele bombardamentelor nu se ridicaseră la nivelul așteptărilor. În plus, apărarea antiaeriană germană a reușit să doboare 12 bombardiere. Corpul al VII-lea comandat de J. Lawton Collins a efectuat atacul
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
asupra Lucherbergului și a regiunii înconjurătoare. Dat fiind faptul că alte unități ale corpului de armată înaintau mai încet, Collins ordonat o încetare a înaintării în această zonă a frontului. Aparte de atacul dublu dat de Diviziile I și 104, comandanții americani au considerat că trebuie executat un al treilea atac spre Düren. Acest obiectiv a fost repartizat Diviziei a 4-a de infanterie SUA, care era staționat pe flancul sudic al Corpului VII. Divizia a 4-a a trebuit să
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
nici un fel de acțiune pentru Corpul V comandat de generalul Gerow până când Corpul VII nu își îndeplinea principalele obiective. Corpul V urma după aceasta ca, alături de Corpul VII, să execute un atac scurt spre Bonn. După primele zile ale operațiunii, comandanții americani și-au dat seama că este nevoie de un ajutor suplimentar pentru Corpul VII, pentru că, altfel, acesta din urmă nu își poate atinge obiectivele. Din acest motiv, Corpul V, plasat la sud de Corpul VII, a primit ordinul de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
malurile Rurului. Germanii au reușit să mai păstreze doar câteva capete de pod mici pe malul vestic. Pierderile umane suferite de Corpul VII au fost uriașe - circat 27.000 de morți într-o singură lună. În timpul înaintării aliaților spre Rur, comandanții americani au recunoscut în sfârșit importanța barajelor de pe râu. Barajele erau obiective strategice importante, ele permițând germanilor să inunde valea Rurului și mai departe în aval, până pe valea Meusei și în zonele joase din Olanda. Deversarea apei din lacurile de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
la Târgul-de-Afară al Bucureștilor, ambii în zile de târg. Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul pentru a-l întâlni pe sultan în 1695, la Dimirikapi, Târgoviștea a fost lăsat în paza stolnicului Constantin Cantacuzino și a vel agăi (comandant de infanterie și miliție) Ianache Văcărescu. În această dregătorie era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu samur, după periculoasa chemare la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
liberal Ödön Beöthy (1796-1854), ales în 1841 ca subprefect al comitatului Bihor pentru a contracara poziția conservatoare a prefectului Lajos Tisza. Înlăturat de la putere de către conservatori, Beöthy a revenit la putere în timpul Revoluției din 1848-1849 când a îndeplinit funcțiile de comandant al gărzilor naționale, prefect și comisar al guvernului, susținând eliberarea maghiarilor de sub dominația habsburgică. Fratele său, Richárd Baradlay, seamănă cu György Beöthy, un văr al lui Ödön Beöthy, care a participat ca ofițer (mai întâi ca maior și apoi ca
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
servit în calitate de conducător al cancelariei de pe lângă guvernatorul Basarabiei; ulterior, a ocupat funcția de șef al ambelor camere ale Departamentului Asiatic din cadrul Ministerului imperial al Afacerilor Externe; și, încă mai târziu, a fost președinte al Comisiei transfrontaliere din Orenburg. La cererea comandantului suprem din Georgia, Aleksei Ermolov, a fost trimis în teritoriu pentru instrucțiuni speciale. În 1825 a fost numit guvernator al regiunii Basarabia, rămânând în funcție până la 1828. A murit în 1832.
Vasili Timkovski () [Corola-website/Science/334596_a_335925]
-
motiv, ei aveau în dotare doar pistoale. Șoferii au primit puști doar în momentul în care au izbucnit luptele. Regimentul de tancuri a primit ordinul să înainteze de la Calais la Boulogne, în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
soldați ai armatei regulate sau rezerviști cu un înalt grad de pregătire militară. Cele două batalioane erau dotate cu transportoare blindate de personal într-o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă, bombardamentele germane i-a silit pe comandanții vaselor britanice de transport să părăsească docurile mai înainte să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
batalioane erau dotate cu transportoare blindate de personal într-o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă, bombardamentele germane i-a silit pe comandanții vaselor britanice de transport să părăsească docurile mai înainte să descarce toate blindatele infanteriei. Comandantul brigăzii, generalul Claude Nicholson, și-a asumat comanda portului și a tuturor unităților britanice de acolo. Subunitățile franceze aflate aici, (o companie și jumătate de infaterie, patru grupe de mitraliori și două baterii de artilerie de 75 mm), au fost
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului 3 de tancuri, au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare de pe 26 mai, în timpul căreia a preluat
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
fi fost folosită cu mai mult succes în altă parte a frontului. Generalul Nicholson nu a lăsat niciun raport cu privire la acest episod, el murind în captivitate pe 26 iunie 1943 la vârsta de 44 de ani. Locotenent colonelul Chandos Hoskyns, comandantul Brigăzii de pu șcași, a fost rănit grav pe 25 iunie și a murit în Anglia. Căpitanul de Lambertye, comandantul contingentului francez, a murit din cauza unui infarct în timp ce se afla în inspecție pe front pe 26 iunie. Printre soldații britanici
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
acest episod, el murind în captivitate pe 26 iunie 1943 la vârsta de 44 de ani. Locotenent colonelul Chandos Hoskyns, comandantul Brigăzii de pu șcași, a fost rănit grav pe 25 iunie și a murit în Anglia. Căpitanul de Lambertye, comandantul contingentului francez, a murit din cauza unui infarct în timp ce se afla în inspecție pe front pe 26 iunie. Printre soldații britanici luați prizonieri la Calais a fost și Airey Neave, un tânăr comandant de pluton din Brigada a 5-a de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]