KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1513 1514 1515 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

dragostea, (urmează semnătura) O dată băgat răvașu la cutia poștală care ie dă toată Încrederea, că primește parada chiar În față la Popolare, am petrecut patrușopt dă ore la voltaj Înalt, care n-au fost, ba bine că nu, balsamu dă pace care are nevoie dă iel omu modern, unu mai mult, altu mai puțin. Nu-ți egzagerez, da Îți jur că m-am arătat nesuferit și chiar nesuportabil, verificând dacă nu aducea o misivă particoleră pă numele meu, cu clasicu antet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală. Pă lângă tăieturile obișnuite, păstrez laurii Premiului Inițiere pentru clasa dân 19, care am avut marea plăcere să-l Împart cu toaișu meu dă premiu Carlos J. Lobatto, dăvreme răpit gloriei când a dat ortu popii, un cincinal după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652

și ferm părerea de rău pentru acțiunile sale trecute, enumerând elementele colaborării sale care îi creau un sentiment de vinovăție: sancțiunile pe motive politice aplicate preoților, acceptarea colectivizării pământurilor Bisericii și a măsurilor legislative vizând monahismul, participarea la lupta pentru pace, incitarea românilor din afara granițelor să laude regimul comunist etc.: "În acea perioadă nu era posibil să te împotrivești dictaturii: ori acceptai să părăsești dioceza, să renunți la episcopat, ori acceptai compromisul cu puterea. ...Am fost dintre aceia care au acceptat

Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
revoltă în comună, armată de preoți, desant, "regizorul" exorcizării fatale fac imaginea de ansamblu a celor întâmplate la Tanacu să ne aducă înainte o biserică fără bază spirituală, în care atât credincioșii, cât și clericii au uitat de dragoste, de pace și de echilibru. De altfel, cazul debutează prin căderea abruptă din sacru, în abisul fără margini al lumii de-spiritualizate. Titluri precum "Preotul asasin din Tanacu a mai făcut ieri o exorcizare"136, sau "Diavol în sutană"137 arată clar

Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
imperiu al mijloacelor de comunicare în masă și asta pentru că, prin intermediul lor, se "recreează" lumea, în ambele accepțiuni ale termenului. Se recreează ca lume tehnicistă, fără suflet și se recreează prin ea, în sensul relaxării, dar o relaxare lipsite de pace, de echilibru și liniște. Ea va naște mereu concurența și o va întreține din dorința de a fi cât mai vizibil (vezi facebook și alte rețele de socializare), în ideea de a fi văzut și adulat de cât mai multă

Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

și-o știa chiar și jandarmeria. Dar Mihai Mihail nu fusese chiar atît de convins că "afacerea Cocoș" e doar de competența jandarmeriei. Nu avea nici un fel de motiv să creadă acest lucru, dar o neliniște anume nu-i dădea pace. Bîlbîie s-a gîndit că poate fi vorba de o simplă amintire de care voia să scape, se zvonea în Serviciu și în afara lui că la fel începuse și Mihai Mihail, tot prin Deltă, prin Dobrogea, prin bălți, erau alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
la maximum a acțiunilor, îi venise o dată cu vremea. La mai bine de zece ani, de cînd întemeiase Serviciul, Mihai Mihail nu mai semăna deloc cu omul plin de energie, obositor de neobosit, din vremea războiului și a primilor ani de pace. Motivele erau probabil mult mai multe decît acelea pe care le bănuise el. Dar acelea pe care le știa, ori i se părea că le știe, erau îndeajuns de puternice. Unul era acela că Mihai Mihail fusese un om foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Cu cît vorbește cineva mai mult despre dreptate, cu atît acel cineva urăște dreptatea și va făptui nedreptăți. Toți dictatorii au gura plină de cuvintele pe care le-au golit de orice conținut, de valoare, vorbesc numai despre libertate, fericire, pace, pentru că sînt stăpîni pe libertatea, fericirea și pacea tuturor supușilor lor, pot face ce vor cu ele și nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să le scape de sub control. Toate nu sînt decît niște păpuși pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu atît acel cineva urăște dreptatea și va făptui nedreptăți. Toți dictatorii au gura plină de cuvintele pe care le-au golit de orice conținut, de valoare, vorbesc numai despre libertate, fericire, pace, pentru că sînt stăpîni pe libertatea, fericirea și pacea tuturor supușilor lor, pot face ce vor cu ele și nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să le scape de sub control. Toate nu sînt decît niște păpuși pe sfoară, niște măști pe care ei le pun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la o zi la alta, nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de lucruri inutile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînd era în Vladia. El era acela care făcea "propuneri" unuia sau altuia pentru că el era singurul în măsură să cunoască starea Vladiei și locuitorilor ei pe de-a-ntregul. Iar "propunerile" lui urmăreau un singur scop, să fie liniște și pace. Știa cu o clipă mai devreme dacă cineva avea de gînd să tragă pe sfoară pe altcineva și atunci nu făcea decît să se ducă la nenorocitul de escroc și-i propunea să-și vîre mințile în cap. Îl lămurea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd Corvino își termină traducerea cineva bătu din palme, înainte de vreme, urmă o pauză penibilă, nimeni nu urmase îndemnul, însă Coriolan Popa nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ordinar, pentru că avea el planurile lui de a scoate țara din primejdia lichidării totale, de ștergere din geografie, planuri pe care Centralii le aveau foarte clare în cap și pe hîrtie, s-a văzut doar ce-a fost și cu pacea de la Buftea, un dezastru mai mare nici că se putea închipui dacă ei ar fi fost cîștigători, dar n-a fost să fie! Așa că prințul în serile lungi, cînd bătea vîntul sus pe dealuri și în Vladia ningea mărunt, zăpadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Era o creștere, dar nu știa cît este de reală. Numărul arestaților nu era un indiciu. Cu o zi înainte aceiași oameni făcuseră același lucru, nu-și ținuseră gura, se băgau unde nu le fierbea oala și erau lăsați în pace, cum era și bine și normal. Iar a doua zi, hodoronc-tronc, erau arestați, scriau ziarele și creștea pericolul. Asta era chestiunea adevărată, de ce aveau nevoie unii și alții să crească pericolul? De ce avea nevoie guvernul, care oricum era la putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de moral va fi șeful său. Și uite că acum, cînd se aștepta mai puțin, trebuia să-și pună la încercare principiile morale și nu doar atît, trebuia să implice Serviciul, depășind limitele de siguranță care asiguraseră pînă acum autonomia, pacea, liniștea și buna funcționare a lui. Era nevoit ca din cauza unui principiu al său democrația cu orice preț, chiar folosind metode autoritare pentru apărarea democrației -, din cauza acestei opțiuni morale în primul rînd, să se vîre în cușca leului. Sau a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului Radul Popianu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
auzi, le simți mirosul, dar nu le vezi și zici că nu mai există. Nici nu-i de mirare că unul o să dea peste tine și te face zob. El nu i-ar interzice, ci i-ar fi lăsat în pace să-și facă politica la lumină, cel puțin așa poți să vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă ascultare li se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
impolitețe, o grosolănie chiar, în vreme ce închidea poarta i-a simțit privirea venind de sus, prin dantelăria perdelelor, nu s-a întors, n-a ridicat ochii, era iarăși pe pămînt, în lumea lui și nu dorea decît să fie lăsat în pace. Dar în pace, deși fusse lăsat, n-a putut trăi. De aceea s-a și hotărît să plece la București, trecînd peste orice regulă și ierarhie, să-l caute pe Leonard Bîlbîie, singurul om în care mai avea încredere și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
chiar, în vreme ce închidea poarta i-a simțit privirea venind de sus, prin dantelăria perdelelor, nu s-a întors, n-a ridicat ochii, era iarăși pe pămînt, în lumea lui și nu dorea decît să fie lăsat în pace. Dar în pace, deși fusse lăsat, n-a putut trăi. De aceea s-a și hotărît să plece la București, trecînd peste orice regulă și ierarhie, să-l caute pe Leonard Bîlbîie, singurul om în care mai avea încredere și care l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Maniu, Vaida, inși care se înghesuie la plăcintă. Un Cantacuzino îngăduie plăcinta, îngăduie să fie înghesuială sau nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii, celor care nu au apucat să fie mînjiți de politică. Și, slavă Domnului, acești oameni noi se găsiseră. Oameni tineri, practici, dornici să treacă la acțiune, nu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940

mari, așezate în cerc pe scaune mici și care se uitau la mine cu priviri de recunoaștere, dar parcă îmi spuneau cu ostilitate, te vedem, ești de-al nostru, dar ce faci? Atunci am auzit o voce: "Lăsați-l în pace! Na, mă, și pe-asta!" Și cel ce rostise aceste cuvinte a luat de undeva de pe sobă o pâine mare și rotundă și mi-a întins-o. Atunci mi-am dat seama că țineam strâns ceva în brațe, tot o

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
tot dorise el să se ducă, altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Începu să mă sâcâie cu întrebările. Știam atât cât era necesar să fiu lăsat în pace. Dar nu mă lăsa și sâcâiala deveni chin. Că pe fluviul acela ce orașe se mai găsesc? Le spusesem pe toate. Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
tocmește. Crezi că ți-l vindea el cu o mie de lei dacă nu-i convenea? - Și poliția, zic, nu poate să-i prindă? - Poliția nu se bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i lase în pace. Interesante lucruri, secretele Bucureștiului, gândeam eu naiv. Nilă trebuie să știe multe. - Ascultă Nilă, zic, tu de ce nu te-ai făcut legionar? Se uită la mine surprins și deodată întunecat. Înghiți ce mai avea din debrețin și murmură stingherit: - Mănâncă

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace în două volume, pline de chenare și prinți desenați în câteva linii și prințese care semănau unele cu altele, băgate în text, cu un Napoleon strivit de pălărie... Abia citeam un capitol, că se termina fără înțeles, aruncîndu-mă în altul

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]