39,399 matches
-
considerată încă cea mai importantă forță militară a lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Arcadia, la Mantineea (472). Liga de la Delos a reprezentat o inovație majoră în practică symmachiilor-alianțelor militare ale antichității, în măsură în care reprezintă o organizație militară și politică permanentă, și nu o simplă juxtapunere conjucturală de forțe militare, cum erau alianțele bilaterale sau multiple anterioare. Liga, summachia, are un consiliu, sunedrion, convocat anual la Delos, din care fac parte reprezentanții fiecărei cetăți membre, având inclusiv Atena-câte un vot. Principalul obiectiv era constituirea unei flote permanente, gata oricând să intervină în favoarea oricăreia
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o parte din teritoriu pe care îl distribuie propriilor oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră a 60-parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță Atena. Pentru strângerea anuală a tributului, cetățile erau grupate în cinci
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
membră a ligii maritime ateniene., dar refuză recalcularea tributului. Atena asediază Poteidaia, care cere sprijin de la Corint. În toamna, atenienii au votat un decret prin care corăbiile Megarei (cetatea din Pelepones al cărei tratat cu atenienii expirase, Megara revenind în alianță cu Sparta) nu mai puteau intră în niciun port ce aparținea Ligii de la Delos, ceea ce reprezenta o catastrofă economică pentru megarieni. Timp de 2 ani, spartanii au refuzat să le acorde sprijin corintienilor și megarienilor pentru a porni un război
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să distrugă Zidurile Lungi, au primit interdicita de a formă alianțe, și-au rechemat toți exilații, se vor limita la o flota de 12 corăbii. Ecclesia acceptă aceste condiții, și o garnizoană spartană se instalează în cetate pentru a se asigura de respectarea lor. O propunere formulată de Dracontides din Aphinia
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
hegemonia și era dependentă de aurul persan, așa arătau cetățile grecești în primele decenii ale secolului IV i.en. Sparta s-a dovedit însă incapabilă să apere lbertatea cetăților grecești din Asia Mică. Astfel, Atena și Teba au format o alianța, susținută de satrapul Pharnabazes, constituind o coaliție anti-spartană în care adera chiar și Corintul, Argos și multe cetăți mărunte. Deși au fost înfrânți la Coroneea în 394 i.en., aliații nu au cedat, și strategul atenian, Conon, împreună cu satrapul Artaxerxes
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și coasta Egeei. Atenienii își refac Zidurile Lungi, susțin imprudenți răscoala anti-persană din Cipru, privându-i de susținerea marelui rege persan, și aliații se supun perșilor. Se impune în 386 i.en. o pace generală, prin care se interzicea formarea alianțelor (exceptând Liga Peloponesiaca) și prevedea autonomia completă a fiecărei cetăți în parte. În 379 i.en., tebanii au alungat garnizoană spartană din cetate, refac Liga Beoțiană și cu ajutorul atenienilor, au reconstruit a două liga maritimă. Atenienii au jurat că nu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
organizează circumscritii prin impozitare- summoriai, care îi cuprind pe toți atenienii, exceptând thetii. Prima victorie la Naxos și adeziunea Corcyrei sporesc numărul aliaților. Liga tessaliana, reformată de Iason din Pherai, că și Liga Chalidica, reconstituită în jurul cetății Olynthos, adera la alianța ateniană. În 373 i.en., tebanii distrug Plateea, iar spartanii își reînnoiesc jurămintele din 386 și atacă Beotia, dar în bătălia de la Leuctra, din 371, strategul teban-Epadimondas, că autor al unei inovații tactice și participant la reforma internă a lui
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sub comandă strategului Timotheos, ocupă cetățile Samos și Sestos, Pydna și Methone în nord, inabusesc secesiunea Keosului, pierd ilnsa un aliat prețos, pe regele Cotys I al Tracilor Odrizi. Urmează o serie se secesiun- Bizanțul, Lesbos, Chos, Cizicul, Corcyra, iar alianța de cetăți maritime, inițiată de regele Cariei, Mausolos, și de rodieni, îi înfrâng definitiv pe atenieni în 356 în bătăliile navale de la Hellespont și Embata. În bătălia de la Kynoskephalai contra tiranului tesalian, Pelopias moare, iar în Peloponesm spartanii aliați cu
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
-i supună pe sârbii din Raška (1124) și să respingă ofensiva regelui ungar Ștefan (1128). În anul 1130, rege al Siciliei a devenit Roger II, fratele mai mic al lui Robert Guiscard. Recurgând la un iscusit joc diplomatic, bazat pe alianțe încheiate cu alte state occidentale, basileul a reușit să-l împiedice pe acest dușman înverșunat al Bizanțului să întreprindă atacuri. Începând cu anii 30, Ioan a deplasat centrul de greutate al politicii externe a Bizanțului în Asia Mică. Folosind tactica
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință ajutorul împăratului împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a fost nevoit să bată în retragere, din cauza trădării fratelui său, sebastocratorul Isaac. Omul acesta, încă în timpul vieții lui Alexie, pusese
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
puteau exista regate cu excepția regatului Boemiei. Frederic l-a convins pe Leopold I, Arhiduce de Austria și împărat al Sfântului Imperiu Roman să permită Prusiei să se ridice la rang de regat. Acest acord a fost aparent dat în schimbul unei alianțe împotriva regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în Războiul Spaniol de Succesiune. Frederic a susținut că Prusia nu a fost niciodată parte a Sfântului Imperiu Roman și a domnit cu suveranitate deplină. Frederic a fost ajutat în negocierile sale
Frederic I al Prusiei () [Corola-website/Science/315313_a_316642]
-
bijuterii au inclus o tiară din diamante, care de asemenea, putea fi purtată drept colier. Alfred a fost numit șef onorific al unui regiment rus și chiar o navă rusească a fost numită după el. La o săptămână după logodnă, alianța anglo-ruso a experimentat prima criză. Regina Victoria a cerut Țarului să o aducă pe Maria în Scoția, astfel încât ea să-și poată întâlni viitoarea noră. Alexandru al II-lea a refuzat. Țarina a sugerat în schimb că ei s-ar
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
a cărui domnie a avut un rol crucial în istoria Bizanțului și a zonei Mediterane. În dorința de a readuce imperiului său gloria și puterea de odinioară în zona Mediterană, Manuel a dus o politică străină foarte ambițioasă. A avut alianțe cu Biserica Catolică, a invadat Italia, a participat la invazia Egiptului alături de Regatul de la Ierusalim. Manuel a schimbat harta politică a Balcanilor și a zonei de est mediteraneene, plasând regatele Ungariei și a statelor înființate după prima Cruciadă (Țara Edessa
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
grecilor de a pune stăpânire pe Brindisi. Campania din Italia a secătuit visteria, enormele pierderi omenești au provocat o creștere a nemulțumirii față de împărat. Manuel și-a schimbat brusc orientarea, s-a împăcat cu normanzii și a încheiat chiar o alianță cu ei, împotriva lui Frederic Barbarossa. Comnenul a obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
al ONU, Kofi Annan. Inițiativa Secretarului General al ONU, co-autorată de Spania și Turcia, a plecat de la propunerea premierului spaniol José Luis Rodríguez Zapatero, prezentată în septembrie 2004, în cadrul celei de a 59-a sesiuni a Adunării generale a ONU. Alianța Civilizațiilor este sprijinită de un Grup de Prieteni (GP), structură informală cu o componență care a ajuns la peste 80 de țări și organizații internaționale, printre care toate statele membre ale Uniunii Europene și ale Comisiei Europene. La 26 aprilie
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
80 de țări și organizații internaționale, printre care toate statele membre ale Uniunii Europene și ale Comisiei Europene. La 26 aprilie 2007, actualul secretar general, Ban Ki-moon, l-a desemnat pe fostul președinte portughez, Jorge Sampaio, drept Înalt Reprezentant pentru Alianța Civilizațiilor. Activitățile acesteia sunt asistate de un secretariat, care funcționează în clădirea Secretariatului ONU de la New York. Pentru concretizarea inițiativei de înființare a Alianței Civilizațiilor, a fost creat, sub egida ONU, un grup de nivel înalt, format din personalități din întreaga
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
secretar general, Ban Ki-moon, l-a desemnat pe fostul președinte portughez, Jorge Sampaio, drept Înalt Reprezentant pentru Alianța Civilizațiilor. Activitățile acesteia sunt asistate de un secretariat, care funcționează în clădirea Secretariatului ONU de la New York. Pentru concretizarea inițiativei de înființare a Alianței Civilizațiilor, a fost creat, sub egida ONU, un grup de nivel înalt, format din personalități din întreaga lume și co-prezidat de Federico Mayor, fost director general al UNESCO și Mehmet Aydin, ministrul turc al afacerilor religioase și profesor de filosofie
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
în practică a recomandărilor formulate în raportul Grupului de nivel înalt. "Vezi site-ul oficial." La începutul anului 2007, România a aderat la Grupul de Prieteni și a participat, la nivel de ministru al afacerilor externe, la reuniunile ministeriale ale Alianței Civilizațiilor, organizate în marja celei de-a 62-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (New York, 26 septembrie 2007) și a forumului anual (Madrid, 15-16 ianuarie 2008). În anul 2009, forumul anual al Alianței este găzduit de Turcia, la Istanbul
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
afacerilor externe, la reuniunile ministeriale ale Alianței Civilizațiilor, organizate în marja celei de-a 62-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (New York, 26 septembrie 2007) și a forumului anual (Madrid, 15-16 ianuarie 2008). În anul 2009, forumul anual al Alianței este găzduit de Turcia, la Istanbul, în perioada 6-7 aprilie 2009. Drept ambasadori pentru România ai Alianței Civilizațiilor au fost desemnați academicianul Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. George Grigore și actrița Maia Morgenstern, care și-au pus înaltul prestigiu cultural
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
a Adunării Generale a ONU (New York, 26 septembrie 2007) și a forumului anual (Madrid, 15-16 ianuarie 2008). În anul 2009, forumul anual al Alianței este găzduit de Turcia, la Istanbul, în perioada 6-7 aprilie 2009. Drept ambasadori pentru România ai Alianței Civilizațiilor au fost desemnați academicianul Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. George Grigore și actrița Maia Morgenstern, care și-au pus înaltul prestigiu cultural și academic în slujba dialogului intercultural, interreligios, interetnic.
Alianța Civilizațiilor () [Corola-website/Science/315368_a_316697]
-
cu privire la starea sa de sănătate iar Infanta Spaniei era prea mică pentru a produce moștenitori, Cardinalul Fleury, primul ministru al lui Ludovic al XV-lea, a vrut să îi găsească regelui o mireasă care nu ar trage Franța în complicate alianțele politice. Deoarece puterea regală a lui Stanisław nu mai exista, Maria a fost aleasă pentru căsătoria cu regele francez. Căsătoria prin procură a avut loc la 15 august 1725 la catedrala Strasbourg, Ludovic al XV-lea fiind reprezentat de vărul
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
Presbiterieni au jucat un rol important în Mișcarea Ecumenică, inclusiv Conciliul Mondial al Bisericilor. Multe denominații Presbiteriene au găsit căi pentru a lucra împreună cu alte denominații ale Mișcării de Reformă și cu Creștini din alte tradiții, în mod special în cadrul Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate. Unele biserici Presbiteriene au intrat în uniuni cu alte biserici, precum Congregaționaliști, Luterani, Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
Franța, întâi Schwartzenberg, la 21 decembrie 1813, prin Elveția, apoi Blücher la 1 ianuarie 1814 iar armata lui Bernadotte invadează Belgia, după ce în prealabil eliberase Olanda, dar nu pătrunde în Franța. La 11 ianuarie, Joachim-Napoleon, regele Neapolelui semnează Tratatul de alianță cu Austria, împotriva Franței. Ca urmare a acestui fapt, Napoleon îi ordonă viceregelui Italiei, Eugène de Beauharnais să evacueze nordul Italiei și să reîntărească armata de la Lyon a lui Augereau, dar viceregele nu pune în aplicare acest ordin iar Aliații
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
că Elena era atrasă de funcționarul regal, acesta a fost concediat și trimis înapoi în Germania natală. După plecarea lui Ruland în 1863, regina a început să caute un soț pentru Elena. Fiind al cincilea copil al cuplului, perspectiva unei alianțe puternice cu o casă regală europeană era scăzută. De asemenea, apariția ei constituia o preocupare deoarece până la vârsta de 15 ani, biograful ei a descris-o ca fiind îndesată și neîngrijită. Mai mult, Victoria a insistat ca viitorul soț al
Prințesa Elena a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315393_a_316722]