38,855 matches
-
raza municipiului Onești au scos la iveală urme importante încă din perioada neolitica. În toamna anului 1978 în locuința săteanului Petrică Iftinca a fost descoperită o râșnita foarte veche de către locuitorul Ghiță Teaca, un pasionat cercetător amator al trecutului satului. Cercetătorii specialiști de la Muzeul județean de istorie din Bacău au ajuns la concluzia că ar avea o vechime de aproximativ 2000 ani. Legenda păstrată și transmisă din bătrâni spune că satul Buciumi a fost întemeiat de către patru buciumași: Ivan, Tamâș, Grec
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
rescrie ADN-ul uman. În Washington, psihiatrul Carol Bennell observă modificarea comportamentului unuia dintre primii săi clienți, apoi cel al fostului ei soț pentru ca în final, populația în general să se comporte diferit. Împreună cu prietenul său Dr. Ben Driscoll și cercetătorul Dr. Stephen Galeano descoperă că epidemia extraterestră afectează ființele umane în timpul somnului și că fiul ei Ollie, care a avut varicelă când era copil, este imun la boală și poate salva omenirea de această epidemie. Filmările au început la 26
Invazia (film) () [Corola-website/Science/324633_a_325962]
-
avut preocupări pentru studiile geo-hidro-morfologice. Fiind un specialist de renume și în domeniul geologiei a fost ani mulți colaborator extern cu Institutul Geologic, a evidențiat în mod deosebit aspectele paleogeografice din toate regiunile pe care le-a studiat. Este primul cercetător care caracterizează și delimitează clar subunitățile de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
decât forța gravitațională, acest lucru făcând ca sângele să îi coboare în picioare. Creierul rămânând fără oxigen va produce dispariția viziunii periferice, micșorându-se câmpului vizual și având senzația de tunel până când subiectul își pierde conștiința. După unul dintre principalii cercetători care s-au ocupat de acest fenomen, doctorul în medicină și filozofie Raymond Moody, pacienții care au declarat că au trăit un astfel de fenomen au coincis în nouă faze consecutive chiar dacă nu toți au trecut prin toate fazele acestea
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
de tatăl nostru Vratislav. Matia, Vratislav, Miclăuș de Ribița și cu fetele Ana și Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele nordic). Același cercetător aducea și o serie de precizări privitoare la familia ctitorilor acestui lăcaș de închinăciune. Astfel, un prim strămoș, Neacșa Teodor, obținea în 1369, confirmarea luării în posesie a satului Ribița. În anul 1404, un fiu al său Vladislav, pierdea, printr-
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
ducelui Frederic al II-lea de Lorena Superioară, și a Matildei, fiică a ducelui Herman al II-lea de Suabia. Locul de naștere a Matildei nu este cunoscut. Au fost sugerate Mantova, Modena, Cremona și Verona, deși opiniile recente ale cercetătorilor indică Lucca sau castelul de Porcari, situat în apropierea acesteia. Bazându-se pe fluența cu care Matilda vorbea limba germană, unii autori au considerat că ea s-ar fi născut în Lorena, provincia de baștină a mamei sale. Matilda a
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
Jos aflăm că la începutul secolului al XX-lea, în această localitate se aflau două biserici de lemn, una din secolul al XVIII-lea și alta din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
literare, Luceafărul, Ex Ponto, Antares, Porto Franco, Limba română etc. Activitatea publicistică s-a concretizat în numeroase cursuri universitare, cărți, articole (publicate și comunicate), ediții de autori. Autorul a publicat următoarele volume (în selecție): Au scris despre lucrările lui diverși cercetători, critici și istorici literari români și străini: G.Vattimo (L'art contemporain. Mort de l'art?, în Actes du VII-e Congrés International d'Éstétique, Ed. Acad., București, 1976, p. 270.), Al.Piru (Interpretări eminesciene, vol., Critici și metode, Ed. Cartea
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
numărul generațiilor din Luca este de 76, un număr care simbolizează iertarea tuturor păcatelor. Diferențele dintre genealogia după Matei și datele din Cronici par a fi o omisiune intenționată, pentru a păstra numărul de paisprezece nume între David și exil. Cercetătorii moderni (numiți mai jos) tind să vadă genealogiile lui Isus drept invenții teologice mai degrabă decât istorie reală: arborii genealogici n-ar fi fost în mod normal disponibili decât pentru familiile preoțești, iar contradicțiile dintre cele două liste sunt văzute
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
reda genealogia Mariei este menționată într-un singur text occidental medieval, în care pseudo-Ilarie îl citează drept opinia multora, dar nu și a lui. Această susținere a fost resuscitată de Annius de Viterbo în 1498 devenind repede populară după aceea. Cercetătorii moderni resping această abordare: Raymond E. Brown a numit-o "găselniță pioasă"; iar Joachim Gnilka a numit-o "disperarea celor cuprinși de rușine". Un punct de vedere minoritar susține că în timp ce Luca redă genealogia lui Iosif, Matei redă genealogia Mariei
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
biserică ,Banu” din Iași (1946-1975), asistent la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1948-1949). Participant la congrese istorice Internaționale. Prin studiile sale istorice, a adus o contribuție importantă ladescoperirea și studierea surselor medievale ale istoriei naționale, fiind cel dintâi cercetător român al arhivei metocului Sf. Mormânt din Istanbul (Constantinopol). Multe din documentele inedite pe care le-a descoperit și publicat că și unele manuscrise și obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, Arhivelor Statului
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
cel Bătrân (Palatul din pădure). ”Fetița din Floare”, Editura Zorio 2014, ne oferă o poveste sensibilă și inedită despre călătoria inițiatică a unei fetițe (născută într-un trandafir regal) în lumea exterioară, unde se întâlnește cu șapte personaje simbolice: Îndrăgostitul, Cercetătorul, Negustorul de Flori, Alpinistul, Copilul Răsfățat, Bătrâna care daruiește flori și Ascetul. Personajele povestirii sunt: Fetița din Floare, zeița Iris, Marele Curcubeu (soțul zeiței) și Micul Curcubeu, fiul celor doi. Călătoria o ajută pe Rose, personajul principal, să descopere diferite
Petre Crăciun () [Corola-website/Science/326028_a_327357]
-
În 1968 Aurelio Peccei, împreună cu câțiva industriași, înalți funcționari internaționali, savanți și filozofi s-au reunit pentru a pune în comun ideile lor și pentru a răspunde complexelor subiecte asupra viitorului planetei. Decizia inițiatorilor a fost ca un grup de cercetători de la „Massachusetts Institute of Technology” să fie angajat spre a alcătui un proiect esențial pentru viitoarea activitate a Clubului de la Roma. Au fost puse câteva condiții esențiale pentru alegerea cercetătorilor ce vor lucra precum și a modului de lucru. Astfel, numărul
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
viitorului planetei. Decizia inițiatorilor a fost ca un grup de cercetători de la „Massachusetts Institute of Technology” să fie angajat spre a alcătui un proiect esențial pentru viitoarea activitate a Clubului de la Roma. Au fost puse câteva condiții esențiale pentru alegerea cercetătorilor ce vor lucra precum și a modului de lucru. Astfel, numărul celor implicați în proiect să fie redus, în jur de 100 de personalități, să nu aibă nevoie de finanțări mari, pentru a-și putea păstra independența; să fie apolitică, dar
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
pe care un barbat trebuie s-o urmeze pentru a deveni războinic fără însă să-și piardă umanitatea. Bushido se dezvoltă între secole XVI și XX, existând numeroase documente scrise și are o răspândire largă pe teritoriul Japoniei, deși unii cercetători au remarcat că termenul „bushido” în sine este rar folosit în literatură. Cuvântul a fost folosit pentru prima data in Japonia, în timpul secolului al 17-lea. A intrat în utilizarea comună în Japonia și Occident după 1899, odată cu publicarea cărții
Bushido () [Corola-website/Science/326130_a_327459]
-
bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a pus în practică în același an, când a făcut primele cercetări din această zonă însoțit fiind de pictorul elvețian Henri Trenk. Cei doi au realizat un album de relevee și acuarele, păstrat la Cabinetul Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Primul cercetător care a analizat cu atenție așezările rupestre încercând totodată să le popularizeze, a fost profesorul buzoian Basil Iorgulescu în perioada 1890 - 1891. În anul 1892 a publicat „Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău” ce conține o serie
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
afirmațiile lui Drâmbocianu, care a datat prin analogie Peștera lui Dionisie și a insistat că excavarea sale a avut loc între secolele III-VI, cu toate că veridicitatea acestei datări este pusă la îndoială. Există opinia susținută pe moment de către unii dintre cercetătorii locali precum Prof. Dumitru Nica sau Diana-Liana Gavrilăcă unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice, cum ar fi cel situat deasupra bisericii de la Aluniș. Arealul Ivănețului reprezintă unul dintre cele două nuclee principale de aglomerare a așezărilor monahale
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
1959, regizat de John Cassavetes după propriul scenariu. El este un film improvizat despre relațiile interrasiale în timpul anilor generației Beat din New York. Rolurile principale sunt interpretate de Ben Carruthers, Lelia Goldoni, Hugh Hurd și Anthony Ray (Tony în film). Mulți cercetători consideră "Umbre" ca fiind unul dintre cele mai importante filme independente din SUA. În 1960 filmul a câștigat Premiul Criticii la Festivalul de Film de la Veneția. Filmul începe într-un bar, unde băieții încearcă să găsească fete pentru distracții nocturne
Umbre (film din 1959) () [Corola-website/Science/326167_a_327496]
-
1972 a contribuit decisiv la delimitarea, cu ajutorul unor date geofizice, a corpului subvulcanic de la Roșia Poieni, cel mai mare zăcământ diseminat de cupru și aur din România. În 1999, după o activitate rodnică de 43 de ani, ing. Justin Andrei, cercetător științific gradul I, s-a pensionat de pe funcția de director științific al Institutului Geologic al României, funcție pe care a îndeplinit-o în perioada 01.01.1990-15.06.1999. În 1933, societatea minieră „Concordia” a organizat o „masă rotundă”, la
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
și scriitor francez originar din România, luptător pentru drepturile omului. Fiu de preot, a studiat istoria la Universitatea din București, studii pe care le-a terminat în 1969. Până la plecarea ilegală din România și stabilirea în Franța (1973), a fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București. A devenit doctor în istorie la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon (1979). Membru al secție române a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, al Asociației pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România. Din 1977
Matei Cazacu () [Corola-website/Science/326179_a_327508]
-
la mijlocul lunii martie au izbucnit incidente sporadic între greci și musulmani. Tradiția istorică elenă consideră ziua de 25 martie 1821, când mitropolitul Germanos a sfințit drapelul cu cruce în mănăstirea Agia Lavra, ziua în care a izbucnit revoluția, deși unii cercetători pun la îndoială existența istorică a evenimentului. Manioții au declarat război turcilor la Areopoli pe 17 martie 1821. În aceeași zi, aproximativ 2.000 de manioți sub comanda lui Petros Mavromichalis s-au îndreptat spre Kalamata, unde s-au unit
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Ele sunt importante atât din această perspectivă istorică, cât și din aceea a influenței puternice avute asupra literaturii și artei creștine în general și a celei medievale în special. Originile literaturii și mișcărilor apocaliptice au constituit obiect de controversă. Unii cercetători le caută în grupurile aflate la periferia socială în perioada restaurării (de după exilul babilonian) ce a dat avânt tradițiilor profetice. Situată pe o poziție complet diferită, o altă teorie pune dezvoltarea apocalipticii pe seama literaturii sapiențiale, și nu a celei profetice
Apocalipse apocrife ale Noului Testament () [Corola-website/Science/326225_a_327554]
-
(n. 9 februarie 1963, New York) este un fizician teoretician american, cosmolog și cercetător al teoriei corzilor. Este profesor la Universitatea Columbia din 1996. Este cunoscut ca autor al unor cărți pentru publicul general, cum ar fi "The Elegant Universe", "Icarus at the Edge of Time", "The Fabric of the Cosmos" ("Textura Universului"), "The
Brian Greene () [Corola-website/Science/326222_a_327551]
-
în Roma, pe 7-8 aprilie 1968, la care să participe circa 30 de oameni de știință, pentru a discuta problemele globale ce confruntă omenirea, precum și necesitatea de a le trata la nivel mondial. S-a decis ca un grup de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) să alcătuiască un proiect esențial pentru viitoarea activitate a Clubului de la Roma, intitulat "Problematica Mondială". Acest proiect avea la bază o propunere a lui Jay Forrester, savant care a lucrat mulți ani la MIT
Aurelio Peccei () [Corola-website/Science/326277_a_327606]