38,404 matches
-
și a murit în Anglia. Căpitanul de Lambertye, comandantul contingentului francez, a murit din cauza unui infarct în timp ce se afla în inspecție pe front pe 26 iunie. Printre soldații britanici luați prizonieri la Calais a fost și Airey Neave, un tânăr comandant de pluton din Brigada a 5-a de proiectoare de căutare de artilerie. Neave avea să se remarce prin prima evadare încheiată cu succes a unui britanic din lagărul de prizonieri de la Colditz și care a și reușit să se
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
(n. 6 noiembrie 1866 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916 și comandant al artileriei Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
(n. 6 noiembrie 1866 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916 și comandant al artileriei Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
1916 și comandant al artileriei Armatei 1 în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și Secretar general al Ministerului de Război în anul 1918. A condus delegația militară română
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
Militare de Artilerie, Geniu și Marină, Regimentului 1 Artilerie Cetate, Brigăzii 3 Artilerie sau al Brigăzii 1 Artilerie Grea. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 18 Infanterie, în perioada 14/27 august - 16/29 noiembrie 1916, comandant al artileriei Armatei 1 în în bătălia de la Mărășești, din 1917 și Secretar general al Ministerului de Război în anul 1918. A condus delegația militară română la conferința de la Odessa din 3/16-7/20 ianuarie 1917, în care s-au
Alexandru Referendaru () [Corola-website/Science/334614_a_335943]
-
1695 în Țările de Jos, în care a fost prezent la Asediul de la Namur. A rămas pe câmpul de luptă până la sfârșitul războiului în 1697, de afacerile principatului ocupându-se mama sa, prințesa văduvă Henriette Catherine. Cariera militară ca important comandant a lui Leopold a început odată cu izbucnirea Războiului de Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
cuirasate aliate. Campania terestră ce a urmat, ca și cea navală, a fost un eșec și trupele de uscat a trebuit să fie evacuate de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. Ulterior, el a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
a fost un eșec și trupele de uscat a trebuit să fie evacuate de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. Ulterior, el a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut ca fiu al lui John Henry Edward Fock, al
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. Ulterior, el a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut ca fiu al lui John Henry Edward Fock, al IV-lea baron de Robeck (membru al nobilimii suedeze) și al lui Zoë Sophia Charlotte
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
a devenit comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote și apoi comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut ca fiu al lui John Henry Edward Fock, al IV-lea baron de Robeck (membru al nobilimii suedeze) și al lui Zoë Sophia Charlotte Fock (născută Burton), de Robeck a intrat în Marina Regală drept cadet
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
la vasul-școală de artilerie HMS "Excellent" în august 1882 înainte de a se transfera pe canoniera HMS "Espoir" din China în august 1883. Înaintat în gradul de locotenent la 30 septembrie 1885, s-a transferat pe cuirasatul HMS "Audacious", nava-amiral a comandantului escadrilei din China la începutul lui 1886, pe bricul HMS "Seaflower" în martie 1887 și pe cuirasatul HMS "Agincourt", nava-amiral a Escadrilei Canalului, în noiembrie 1887. Apoi a trecut în echipajul vasului-școală HMS "Britannia" în septembrie 1888 și apoi s-
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea, a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul Flotei Mediteraneene Fleet în iunie 1900. Înaintat la gradul de căpitan la 1 ianuarie 1902, de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
a devenit ofițer executiv al crucișătorului HMS "Pyramus" din cadrul Flotei Mediteraneene Fleet în iunie 1900. Înaintat la gradul de căpitan la 1 ianuarie 1902, de Robeck a devenit comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
în grad de Cavaler Comandor pentru serviciul prestat în campania Gallipoli la 1 ianuarie 1916, Trupele lui Hamilton a trebuit să fie scoase de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. De Robeck a devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote, cu nava amiral HMS "Britannia", în mai 1916 și comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote, cu nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
a trebuit să fie scoase de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. De Robeck a devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de Luptă a Marii Flote, cu nava amiral HMS "Britannia", în mai 1916 și comandant al Escadrilei 2 de Luptă a Marii Flote, cu nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul de viceamiral la 17 mai 1917. Decorat cu Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
nava-amiral HMS "King George V", în noiembrie 1916. A fost înaintat la gradul de viceamiral la 17 mai 1917. Decorat cu Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare Cruce la 1 ianuarie 1919, de Robeck a devenit comandant al Flotei Mediteraneene și înalt comisar britanic în Turcia, cu nava-amiral HMS "Iron Duke", în iulie 1919. A fost făcut baronet la 29 decembrie 1919 și înaintat la grad de amiral la 24 martie 1920. Decorat cu Ordinul Bath în
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
HMS "Iron Duke", în iulie 1919. A fost făcut baronet la 29 decembrie 1919 și înaintat la grad de amiral la 24 martie 1920. Decorat cu Ordinul Bath în grad de Mare Cruce la 1 ianuarie 1921, a devenit apoi comandant al Flotei Atlanticului în august 1922 înainte de a se pensiona în august 1924. La pensie, de Robeck a devenit președinte al Marylebone Cricket Club. Decorat cu Ordinul Regal Victorian în grad de Mare Cruce în noiembrie 1925, a fost ridicat
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
din 1912 și 1913, Milunka a luptat sub numele masculin fals. După ce, un an mai tarziu, a fost rănită într-o luptă pe râul Bregalnica și dusă la spital, medicii au aflat că este femeie. A fost chemată la raport. Comandanții nu au dorit să o pedepsească, întrucat ea nu încălcase regulamentele militare și luptase cot la cot cu bărbații din unitatea ei. I s-a oferit un transfer la un post de asistență medicală, dar a refuzat, declarând că vrea
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
o pedepsească, întrucat ea nu încălcase regulamentele militare și luptase cot la cot cu bărbații din unitatea ei. I s-a oferit un transfer la un post de asistență medicală, dar a refuzat, declarând că vrea să lupte pe front. Comandantul a cerut răgaz până a doua zi să se gândească la cererea ei, iar ea s-a declarat pregătită în orice moment. După o oră, a permis Milunkăi să continue să lupte în regimentul de infanterie. Milunka nu a renunțat
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
o altă armată rusească, Armata Donului condusă de Peter de Lacy, cu 28.000 de oameni, a luat Azovul cu ajutorul flotilei Donului. Turcii s-au apărat cu vigoare, dar asediul a fost scurtat de distrugerea depozitului de muniții al cetății. Comandantul turc a convenit o capitulare condiționată de libera trecere, pe care a primit-o în sunetul fanfarei armatei lui Lacy. În garnizoană trăiau 3.500 de bărbați și 2.500 de femei și copii. În iulie, Lacy a pornit și
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
ocupase pasul Turnu Roșu și orașul Sibiu și înainta către el. Bem știa că o bătălie împotriva lui Lüders ar fi decisivă pentru campania din Transilvania așa că a decis să-și concentreze forțele. El i-a ordonat colonelului Farkas Kemény, comandantul Diviziei din Cluj, să meargă la Sighișoara și să sprijine principalele forțe maghiare în lupta împotriva Corpului V al Armatei Ruse. Rămășițe ale celor patru divizii din Sibiu și părți ale diviziilor din comitatele Brașov și Trei Scaune au fost
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
format din șase batalioane de infanterie, câteva unități de cazaci și 6 sau 8 tunuri, trebuia să-și unească forțele cu Corpul V Rus. După ce a aflat la 8 dimineața că oastea maghiară a fost observată de pe drumul spre Odorhei, comandantul Corpului V a ordonat șefului său de staf major (generalul Skariatin) să se pregătească pentru a lupta cu trupele generalului Essaułov. Skariatin și-a mutat trupele înspre vadul de pe drumul între Sighișoara și Albești. A plasat 6 tunuri, apărate de
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
Comanda a trecut la generalul Vladimir Ivin. Luptele au fost înverșunate timp de aproape trei ore. În jurul orei 14, rezistența rusă de pe aripa dreaptă a început să slăbească. Ivin a trimis două companii din primul batalion pentru a consolida poziția. Comandantul Corpului V a ordonat artileriei și cavaleriei de rezervă să atace aripa dreaptă a armatei maghiare, de pe cealaltă parte a câmpului de luptă. După ce a obținut informații că întăririle maghiare de la Târgu Mureș nu au sosit, Lüders a trimis trupe
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
celor de la s-au ciocnit de un munte, în rezultat murind patru piloți. Pe 16 august 2009, în timpul unor repetiții pentru demonstrațiile aviasalonului MAKS-2009, în preajma aerodromului din Ramenskoe, s-au ciocnit două Șu-27 ale grupului Russkie Viteazi, în rezultat murind comandantul Igor Tkacenko, iar unul din avioane prăbușindu-se peste niște vile din apropiere care au fost distruse complet. În pofida tragediei, restul zborurilor demonstrative nu au fost anulate, desfășurându-se după cum au fost programate (inclusiv prima decolare publică a noului «Suhoi
Russkie Viteazi () [Corola-website/Science/334767_a_336096]