39,409 matches
-
inspirație a poetului". Despre Floare albastră afirma că e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilație eminesciană între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se pronunța, poate cam categoric, împotriva popularității poetului, a asa-zisului curent eminescian, care nu s-ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii noastre. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig (1895 -1899), apoi în Franța
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
se păstrează și în româneasca lor transpunere. Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări de atitudine cu privire la suprarealismul în arte și literatură. Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziții suprarealiste: "Acest curent cu toată aparența sa de formulă absurdă... este un punct de tranziție spre arta care vine." (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935). În "Cuvântul Liber" din 20 aprilie 1935, în articolul "Expoziția lui Victor Brauner", Miron Radu Paraschivescu
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
tehnologice. Dacă unui observator neinițiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru futurismul italian, dinamismul, forța, geometria mașinilor, viteza devin teme fundamentale. Creația futuriștilor datorează mult divizionismului ("„Pointilismului”") și cubismului, si a influențat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanții artei "chinetice" în anii șaizeci. Muzee: Peggy Guggenheim Foundation, Veneția; Pinacoteca di Brera, Milano; Colecția G.Mattioli, Milano; Musée Național d'Art Moderne, Paris; Muzeul Von
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]
-
ul a fost un curent artistic modernist, inițial prezent în poezie și pictură, care a originat în Germania la începutul secolului al XX-lea. Aceasta este caracterizata de prezentarea lumii din perspectivă strict subiectivă, distorsionată intenționat, pentru a crea momente emoționale care să transmită idei
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank Wedekind. Opera lor este caracterizată de o bizară distorsionare a realului. Alți dramaturgi, deși nu erau afiliați curentului, au scris opere cu tentă expresionistă, de exemplu Karel Čapek în "R.U.R." (1921) și Eugene O'Neill în "Împăratul Jones" (1921). Mișcarea, deși a durat puțin timp, a dat un avânt substanțial modernizării teatrului european. Numeroase opere literare
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
1921). Mișcarea, deși a durat puțin timp, a dat un avânt substanțial modernizării teatrului european. Numeroase opere literare românești au intrat în atingere cu expresionismul. Astfel, majoritatea poeziilor sau pieselor de teatru ale lui Lucian Blaga pot fi afiliate acestui curent. Un alt exemplu ar putea fi piesa lui Mihai Săulescu, "Săptămâna luminată". Opera „Săptămâna luminată” de Nicolae Brânzeu pe un libret de Constantin Pavel după piesa lui Mihai Săulescu; cu premiera în 1943 la Opera Română din București. Aceasta din
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
el a jucat totuși un rol important în psihologia și în societatea elvețiană. Războiul i-a convins pe majoritatea elvețienilor de nevoia de unitate și putere în fața vecinilor europeni. Elvețieni din toate clasele sociale, de toate religiile, aderenți la diverse curente politice, au realizat că este mai mult în avantajul cantoanelor ca interesele lor economice și religioase să fie unificate. Astfel, în vreme ce restul Europei a fost răvășit de revolte, elvețienii au redactat o constituție prin care țara era organizată ca stat
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități.<br> A publicat mai multe volume, printre care: "Îmblânzirea Romantismului" ("The Taming of Romanticism") (Harvard, 1985), în care lansează conceptul de romantism Biedermeier ce definește forma în care curentul se adaptează în Balcani, studiu fundamental pentru cei care cercetează romantismul (ed. românească, editurile Polirom, Curtea Veche). <br> În 1989, publică volumul "A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction" ("O teorie a secundarului. Literatură progres și reacțiune") la
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
publicat în acestă revistă îl găsim și pe poetul Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu), în 1947 este numit șef de presă la Editura Fundațiilor Regale (directorul
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
ul este un curent din literatură română. Având un program estetic coerent, grupul oniric s-a constituit în 1964 în jurul nucleului format din Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, scriitori care, frecventând cenaclul Luceafărul, prezidat în acel moment de Eugen Barbu, i-au putut cunoaște
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
publica Emil Brumaru, Florin Gabrea, Sorin Titel, Daniel Turcea ș.a., iar Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov își vor preciza și poziția teoretică. Cu vagi rădăcini în literatura onirică universală, în special în zona romantismului german, considerat de alți critici un curent înrudit cu suprarealismul, dar și destul de apropiat de noul roman francez, grupul a fost repede interzis de cenzură. Dumitru Țepeneag a fost silit sà se exileze la Paris. Au rămas foarte multe texte teoretice, adunate în volum recent de Corin
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatură cu altă evoluție culturală și istorică decât cele din vestul Europei. "După 1840, când psihologia romantică pătrunde mai adânc, poetul începe să sufere de ceea ce s-a numit «sentimentul incomplenitudinii, dar, în aceeași măsură, suferă de
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
umbrelor omenești și a alucrurilor care le-au făcut în viață ambianța naturală.“" "„Anghel a reușit să-și contureze o personalitate artistică proprie, bine diferențiată, care n-a urmărit și nici n-a realizat un anumit tipar artistic tributar unui curent sau școală literară. Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste "Sămănătorul", înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară "Viața Românească". Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian"). În această etapă, acțiunea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
George Coșbuc ca cei care l-au ajutat să capteze interesul colegilor săi scriitori și a publicului. Până atunci, scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din "Curentul Nou", volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovând acte imorale precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. După cum avea să-și amintească mai târziu, Sadoveanu însuși era deranjat
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de emancipare față de influențele străine. Totuși, conform lui George Călinescu, această ambiție s-a manifestat doar printr-o „mare influență culturală”, jurnalul continuând totuși să fie unul eclectic, la care colaborau atât tradiționaliștii rurali ai „tendinței naționale”, precum și adepții unor curente cosmopolite precum simbolismul. Călinescu și Vianu au fost de acord cu faptul că "Sămănătorul" a fost, în mare parte, promotorul unor reguli mai vechi, trasate inițial de "Junimea". Vianu mai adaugă și că aportul lui Sadoveanu la cercul literar a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
s-au alăturat Tudor Arghezi și Topîrceanu (care tocmai fusese eliberat dintr-un lagăr de concentrare din Bulgaria), fondând împreună , la Iasi, revista "Însemnări Literare". În decembrie însă, revista își anunță încetarea apariției. „Noi, cei de la "Însemnări literare", reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace.” Sadoveanu se stabilește în cartierul Copou din Iași, cumpărând, renovând și redecorând vila cunoscută sub numele de "Casa cu turn". Aceasta fusese reședința lui Mihail Kogălniceanu în secolul al XIX-lea, iar în timpul războiului l-
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
că, printre multele sale povești și romane, Sadoveanu împrumută din stilul predecesorilor și contemporanilor săi Ion Luca Caragiale, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Calistrat Hogaș, I. A. Bassarabescu și Ionel Teodoreanu. De asemenea inclusă în acest curent, „proza lui Emil Gârleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu”, „Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate.” Cornis-Pope crede că proza
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creația românească Anton Pann, precum și cu însemnări de cultură generală în limbile limba germană, limba maghiară, limba franceză și limba română - limbi în care citea și scria curent. A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum "Ghighi", și a adăugat altele inspirate din viața țărănească: "Traiul", "Osânda". A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
un popor este acela de a-i cunoaște și aprofunda tradițiile, știința și creațiunile sale simple, naive, dar adeseori străbătute de un spirit vast și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea“". Redactorul "Revistei noi" era la curent cu cele mai de seamă și mai noi teorii de folclor comparat. Prin studiul din "Columna lui Traian" (1882), intitulat "Doina. Originea poeziei poporane la români", Delavrancea se referă la Dimitrie Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
morală, Delavrancea s-a dovedit un magistral pictor de tipuri și de moravuri. Dincolo de tematica preferată sau de modalitățile artistice folosite, în lumea este interesantă, mai întâi, pentru valoarea ei realistă și apoi prin felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă, adoptată ca formă de renunțare la formele idilice ale existenței. Delavrancea respinge
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Dumitru Copceag „un Corominas rumano: la mayor autoridad en materia de etimología”. Principalele sale calități în acest domeniu ar fi simțul limbii, intuiția și relația afectivă cu fenomenele examinate, iar familia lingvistică din care face parte ar fi aceea a curentului idealist, reprezentat de Wilhelm von Humboldt, Benedetto Croce sau Karl Vossler, filologi pentru care limba este forma cea mai directă de expresie a spiritului uman. Cu acordul autorului, "Dicționarul etimologic al limbii române" a fost reeditat la București, într-un
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]