45,986 matches
-
care se taie halci întregi e o infamie; ca și când ai stoarce-o de viața ei secretă și ai prezenta apoi cititorului un cadavru; întîlnirea mea adevărată cu Tolstoi avea să se petreacă mai târziu și suflul epopeic din Război și Pace să-mi amintească de Homer; cât despre Moartea lui Ivan Ilici, cu acel lucru din dreapta corpului său pe care îl căpătase în urma unei lovituri de un scaun și care avea să-i pricinuiască o moarte lentă însoțită de groaznice chinuri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întâlniri, iar el mi-a zis că dacă nu i-aș fi spus despre ce era vorba, m-ar fi bănuit că mă întâlneam cu cei de la Securitate. Și probabil că șansa mea a fost că m-a lăsat în pace. Adică, văzând că nu le spun nimic, m-au lăsat în pace. — După a doua sau a treia întâlnire. — Cred că două au fost. Le-am spus: Nu mă duc nicăieri, nu am ce să vă spun nici despre colegii
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
spus despre ce era vorba, m-ar fi bănuit că mă întâlneam cu cei de la Securitate. Și probabil că șansa mea a fost că m-a lăsat în pace. Adică, văzând că nu le spun nimic, m-au lăsat în pace. — După a doua sau a treia întâlnire. — Cred că două au fost. Le-am spus: Nu mă duc nicăieri, nu am ce să vă spun nici despre colegii străini, nici despre altceva. Dar fără să fac caz. — V-au cerut
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
A fost foarte legat de mine. Ei bine, după ani de zile în care soția mea, Corina, era nemulțumită de faptul că nu stăteam acasă, a avut discuții cu el. Și Mihai, la cincisprezece-șaisprezece ani, a spus: „Lasă-l în pace, face lucruri importante acolo.“ Deci, era un copil care înțelesese. Acum în această situație este Vlad. Pentru că Vlad are acum unsprezece ani, vârsta pe care a avut-o Mihai când am plecat, și mă tot întreabă: „Când vii acasă?“ În
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
-l un așa vajnic campion al luptei pentru uninominal, poate unii s-ar fi așteptat ca, atunci când vine momentul să se voteze oameni, nu liste, președintele României să se retragă într-un fotoliu de spectator și să ne lase-n pace să ne creăm propriile păreri despre acești oameni. O asemenea așteptare, ne dăm seama acum, dar am fi putut să ne dăm seama și înainte, este însă de-o naivitate teribilă. Pentru că Traian Băsescu împarte lumea politică în felul următor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
S(z)tarea de Insulă Manu Babescu Sziget înseamnă Insulă, extaz plutitor, reinventare individuală și de grup, speranță în pace și generator de energie. Sziget Festival este acum definiția abuzului de decibeli de calitate, de terapie prin artă, senzații extreme și fericire pentru milioane de vizitatori, pe parcursul a șapte zile de vară. 815 august 2007, malul Dunării, Budapesta: love is
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
îl întrebă, nu fără o urmă de reproș, dar și cu un fel de nostalgie, Carmen. — De ce n-aș fi, răspunse Elisav. Elenocentrică e și Iliada. Ba chiar și viața lui Bezuhov, Pierre Bezuhov, în bună parte din Război și pace... Dar, apropo, duduie Carmen, ce-ar fi oare,-n faptul ăsta, reproșabil? — Reproșul, dom profesor, nu va fi fost al meu, ci al acelora care combat, concomitent cu eurocentrismul, acest impuls filoelen. — Dar filoeleni, stimată Carmen, vor fi fost, printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Nobelul. — Eu nu râvnesc la fabulosul premiu, dragă Nora; și nici nu văd din ce motiv aș face-o. N-am niciun merit literar deosebit, dar’mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
am niciun merit literar deosebit, dar’mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce urmăreați, în fond, cu grecitatea, stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
acest lucru în prima pagină din Citizen. — E diabolică, nu-i așa? i se adresă paznicul în uniformă verde. Am sperat tot timpul că o să fie vandalizată și că astfel o să putem scăpa de ea, dar vandalii o lasă în pace. Se duc în schimb și scriu tot felul de porcării pe terenul de joacă. Ralph se uită la fața sumbră și posomorâtă a bărbatului. Oare de ce astfel de oameni se angajează întotdeauna în poziții mărunte de autoritate? — Ca să spun drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Chicago, care a avut loc pe data de 14 februarie 1929. Figură emblematică a mișcării sufragetelor din Marea Britanie. Ziaristă americană, una din figurile marcante ale mișcării feministe din Statele Unite. Medic și teolog de origine germană, laureat al premiului Nobel pentru pace. Cântăreț și actor irlandez, renumit pentru implicarea sa în proiecte caritabile. Revistă medicală cu tradiție. Bloc de piatră situat sub unul din crenelurile castelului Blarney din Irlanda care, conform unei legende, conferă elocvență și putere de convingere persoanelor care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Luna plină lumina grădinile adormite și căsuțele pitite în livezi. Dealurile se înălțau negre dincolo de apă și iazul sta neclintit, ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dâră de lumină albă din fund până la mal. O pace întinsă stăpânea văzduhul: de departe, dintr-un colț al iazului, venea vâjâitul înăbușit al unui opust. Când se despărțiră, popa zise cu limba grea: —Poate-l chema Vasile, poate-l chema Dumitru... cine știe!... chiar-chiar de bună-samă... numai Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în depărtarea fumurie a răsăritului. La un geam, în verdeața care căptușea zidul, se arăta un cap de femeie gătită ca de sărbătoare; funcționarii se mișcau încet, schimbau saluturi cu cunoscuții; mașina pufăia, pleca; gara rămânea mică și singuratică în pacea amurgului. Plecam în trap țăcănit, pe gânduri; tăcerea pustiului mă învăluia de pretutindeni, umbra cucerea lanurile năvălind ca valuri de la răsărit, și, din când în când, un canton suna trist, plângând parcă, în imensitate: lang-ling! Soarele, scufundat de mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi puse mânile în piept și începu a mi se zbate în brațe. Apoi dintrodată se liniști, mi se lăsă pe piept, mă cuprinse de după gât ș-o simții caldă, c-o răsuflare fierbinte care mă amețea. Vtc "V" O pace mare îmi stăpânea acum sufletul. Întors acasă, ieșii la câmp, ca să supraveghez clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care nu era obișnuit din parte-mi. Făgăduii oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mișca cu bucurie mustățile lungi, mă lăsa cu dorurile mele, mă primea vesel, mă petrecea cu ochi șireți când plecam - și-și făcea afacerile. Dar de ce putea el face în lipsă-mi, nu-mi păsa. Voiam să mă lase în pace toată lumea, de altceva n-aveam trebuință. Și fata părea că n-are nimic în viața ei decât ceasurile șoaptelor de dragoste. Cu frică venea, ori mă aștepta, cu teamă se despărțea de mine. Era acum trasă la față, îi luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă îndreptam spre ascunzișul cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frunte. Moș Gheorghe Cucu se întoarse spre mine, cum mă apropiam. Noi eram prietini vechi. —Iaca, așa mă chinuiesc cu el, domnule... Nu știe bechi moldovenește... Tot îl întreb, tot îi vorbesc de vreo șase luni de când a venit, el pace! numai ca urșii face, și tot se uită urât la mine... - Iar se îndreaptă spre bulgar: Ceacâi, bre? - Nici așa nu vrea să răspundă... Ceilalți doi, la Galați, cu vânzarea; el stă singur ca un moroi, bată-l Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și tăcea frunzișul nesfârșit. „Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba pentru lemne, ba pentru brânză, la câșlărie în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe lumea cealaltă... Și s-a apropiat baba și îndemnau vecinele, ș-a venit și Ion - da’ Ileana făcea cu dosul mânii semn de împotrivire spre ușă: Nu! nu! - și șoptea: — Să mă lese, să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe vremea asta în pădure cum nu-s eu popă... Las’ că vă știu! — Da’ unde se află, cucoane, am ieșit, cum să nu ies?... Am cercetat, am dat glas din corn pădurarilor, mi-au răspuns... Nu era nimica... Liniște, pace... Numai de sus ploua... De trei zile plouă. Cum să intre în codru pe așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin casă după treabă; din când în când se oprea și o privea cu grijă. Ce ai tu, Haie? Spune, poate te doare ceva? poate-ți trebuie ceva... Nu-mi trebuie nimic!... strigă fata cu hotărâre. Să mă lăsați în pace. Și Rifca dădea din cap, ori strângea din umeri și murmura singură prin colțuri: Numai dracu poate să știe... Așa fată cu toane și cu mofturi încă n-am văzut... După ce se întunecă bine, fata se sculă și se găti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se înghemuia într-un colț, cu ochii ațintiți în tavan. Iar maică-sa murmura somnoroasă: — Mi se pare că umbli pe drumuri rele!... Spune macar unde ai fost... Tu ai să dai de dracu... Ce-aveți cu mine? dați-mi pace! Am fost și m-am plimbat... răspundea cu o tresărire de mânie în glas Haia; apoi, într-un târziu, suspina încet, tot trează, cu ochii mari umpluți de visul dragostilor ei. Iar în vremea asta Tudorița gogea singură prin colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ele de altă lege, nici n-ai nimic a aștepta de la dânsul... E un calic ș-un târâie-brâu... Ce ți-i de cap?... Ai văzut cum a lăsat pe fata picherului, după ce i-a făcut un copil! — Lasă-mă-n pace! începu să urle Haia. Lasă-mă-n pace! Ce treabă ai tu! Mi-i drag, și ce treabă ai tu?... Nu vreau să știu de nimic, nu mă tem de nimeni!... Așa vreau, așa fac!... Azi mi-i drag, mâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a aștepta de la dânsul... E un calic ș-un târâie-brâu... Ce ți-i de cap?... Ai văzut cum a lăsat pe fata picherului, după ce i-a făcut un copil! — Lasă-mă-n pace! începu să urle Haia. Lasă-mă-n pace! Ce treabă ai tu! Mi-i drag, și ce treabă ai tu?... Nu vreau să știu de nimic, nu mă tem de nimeni!... Așa vreau, așa fac!... Azi mi-i drag, mâni n-are să-mi mai fie drag, ce treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]