39,601 matches
-
care Midori îi spune lui Saiko că știa încă de la început de relația lor: „Acesta-i un chimono cu amintiri, nu?”. „Scrisoarea lui Saiko” se deschide cu o mărturisire cutremurătoare: Saiko povestește despre fostul ei soț Reiichiro Katoda, a cărui amintire a păstrat-o mereu, formându-se astfel, în adâncul conștiinței sale un al doilea eu, destăinuit în această scrisoare pentru prima dată. Simțindu-se vinovată de relația ei cu Misugi, jurnalul ei este împânzit de un cuvânt care ne apare
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
din Hiroshima, victimă a bombei atomice, care, datorită radiațiilor provocate de explozie, s-a îmbolnăvit de leucemie. Nădăjduind că se va însănătoși, fetița făcea zilnic, în spital, cocori de hârtie. A murit nereușind să facă decât 643 de cocori. În amintirea ei și a tuturor copiilor uciși de bomba atomică, în centru orașului Hiroshima, s-a ridicat un impresionant monument. Acesta este reprezentat de o rachetă suplă, îndreptată spre cer și susținută de trei stâlpi, în vârful căreia se află statuia
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului. La Roma, Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. De aceea, vigilia și săptămâna Rusaliilor au fost rânduite asemănător vigiliei și săptămânii Paștelui. Deja în vremea Papei Leon cel Mare (440-461), în săptămâna după Rusalii
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era "Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas", un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea nașilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton și familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al școlii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
Structurarea simbolică se află la rădăcina oricărei gândiri, iar această teorie este susținută de numeroasele preocupări și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale care modelează inconștient gândirea”, iar Jean Piaget, în "La formation du symbole" susține “coerența funcțională
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
estetică la Institutul de Artă dramatică în perioada dintre războaie. Dan Grigorescu s-a stins din viață pe 15 aprilie 2008 la București, la vârsta de 76 de ani, la scurt timp după terminarea volumului său de Memorii ("Drumuri printre amintiri"), publicat postum la editura Univers. A fost înmormântat pe data de 18 aprilie la Cimitirul Bellu din București, pe Aleea Academicienilor.
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
zi fără o hârtie ruptă""), el a fost pentru mai multe generații de poeți - de la modernismul începutului de veac până la școlile de avangardă - scriitorul venerat, poetul prin excelență, "maestrul indiscutabil" , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri. Într-o schiță auto biografică publicată în revista "Renacimiento", Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente și stări sufletești care stau la originea operelor sale: " Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu
Juan Ramón Jiménez () [Corola-website/Science/302955_a_304284]
-
efectuat cercetări și descoperiri de importanță fundamentală în domeniul cunoașterii antichității, prin săpăturile de la Pyrgi, pentru contribuțiile la interpretatrea etruscilor, cercetările cu privire la Roma și la popoarele sale din Italia preromană". În 1997 memoria sa a fost onorată prin publicarea în amintirea sa a lucrării în două volume "Etrusca et Italica: Scritti in ricordo di Massimo Pallottino".
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
marcante care a fost fotografiată atingând o persoană infectată cu HIV în sediul organizației 'lanțul speranței'. Contribuția ei la schimbarea opiniei publice în privința bolnavilor de SIDA a fost rezumată în decembrie 2001 de Bill Clinton la 'Conferința despre SIDA, în amintirea Dianei, Prințesă de Wales': În ianuarie 1997, fotografii cu Prințesa făcând turul unui teren minat din Angola purtând o cască de protecție și o haină de protecție au fost răspândite în lumea întreagă. În timpul acelei campanii, câțiva au acuzat-o
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
închisoare. Reacția publicului la moartea Dianei a fost criticată la vremea aceea ca fiind "isterică", "naivă" și "irațională", critici care s-au repetat la cea de-a zecea aniversare, când Jonathan Freedland și-a exprimat opinia că "A ajuns o amintire stânjenitoare, ca o propoziție insipidă, plină de milă față de sine, a unui adolescent într-un jurnal... ne plecăm adânc dacă ne gândim la ea." Înmormântarea Dianei a fost o revărsare universală de mâhnire la moartea ei. La înmormântare au participat
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
avea să înlocuiască proletariatul. În "Vechiul Regim și Revoluția" a scris că spiritul revoluționar nu este opus vechiului regim, ci este o creație a acestuia, instinctul principal fiind centralizarea. Nu era o ruptură, ci o continuitate. În 1850 a redactat "Amintirile, care a"coperă perioada 1848-1849, pe care nu le-a publicat. El și-a arătat convingerile sale politice și cele legate de filosofia istoriei, declarându-se un adversar al legilor istorice și al socialismului. Totodată, el declara că luptele politice
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj "Hora mare" (1959), "Amintiri din copilărie" (1960), "Piatra, timpul, cântecul" (1961). Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu "Așteptați-ne în zori" (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
a scris: “Dacă această comisie a lui Tismăneanu nu este receptiva la persoane din afara propriului lui cerc restrâns, ea ar putea chiar fi comparată în timp cu decizia lui Iliescu de a face false asociații de revoluționari, pentru a intina amintirea multora care au riscat totul și care, în unele cazuri, au pierdut totul în 1989.” Despre cartea lui Tismăneanu “Marele șoc”, Gallagher scrie: “Aceste două ipostaze ale istoricului au colaborat într-una dintre cele mai bizare cărți publicate în timpul tranziției
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
2003), "Mezanin", "Scaunul catodic" (2004), "Diacritice" (2005), "De la Nicolae Filimon la Dinu Păturică" (2006), "Privește dincolo de tine" (2010), "Masca și oglinda" (2014), "Cronica ale(r)gătorului" (2015). Împreună cu prozatorul George Cușnarencu a publicat romanul „Dodecaedru“ (1991) și volumul "Exilați în amintiri" (2010) , iar împreună cu Mihaela Iliescu volumele „Cele șapte minuni ale lumii“ (1998) și "Parfumul orașelor" (2004). Este prezent cu proze scurte în antologiile „Desant '83“ (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000), „Generația '80 în proza scurtă“ (Editura
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
termina. Sora lui, Isabelle, publică în 1925, după moartea soțului său, Jacques Rivière, abundenta corespondență (""Correspondance"") dintre cei doi prieteni, apoi ""Lettres au Petit B."" (René Bichet, un coleg de la liceul "Lakanal"), ""Lettres d'Alain-Fournier à sa Famille"" și proprii amintiri asupra fratelui său ""Images d'Alain-Fournier"". Optzeci și cinci de ani mai târziu, ziarul "Le Monde" propune cititorilor săi să aleagă cele mai importante o sută de cărți ale secolului XX. ""Le Grand Meaulnes"" se afla între primele zece romane
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
se află în estul Turciei). Familia bunicii după mamă, Sofia Melikian se refugiase în Ruse, Bulgaria, după masacrele din Imperiul Otoman din 1895. Vosganian și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Focșani, unde se stabiliseră bunicii lui după tată. Amintirile copilăriei constituie punctul de plecare al cunoscutului său roman „Cartea șoaptelor”. După finalizarea studiilor medii la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
luptele grele ce s-au dat la Plevna unde regele a avut comanda supremă participând alături de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și marele duce Nicolae. Din oțelul unui tun de la Plevna regele și-a făcut o coroană în amintirea acelor lupte în urma cărora România și-a proclamat independența la 10 mai 1877. În 1881 România se proclamă regat, iar Carol I devine astfel rege, domnia sa durând 48 de ani. Cea care avea să-i fie alături mereu, ca o
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
fusese inițial operat de un chirurg parizian, Suveranul se stinge din viață în 1927 la 63 de ani. A fost înmormântat tot la Curtea de Argeș în necropola regală. În urma sa a rămas o preafrumoasă soție (de care I. G. Duca în Amintiri Politice spunea: "e o ființă de care trebuie să te sfiești, fiind strălucitoare la fizic ca și la moral, încât îți ia văzul, nimeni nu o poate întrece. De o frumusețe încântătoare, nu cred să fi fost în Europa multe
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
Fălcoianii - prezenți în toate cronicele de altădată ale Valahiei”"). Își petrece copilăria și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. ("„Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”"). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viață literară și mondenă, cucerind prin frumusețea, inteligența și talentul ei numeroase admirații. A păstrat până la urmă nostalgia după «țara sălciilor» și amintirea prieteniilor lăsate în țară.“ Articole biografice
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
labilis, scris cam în aceeași perioadă cu psalmii lui Dosoftei. În "Predoslovia voroavă la cititor" prezintă scopul lucrării: de a arăta în românește ce este stihul. Opera pune în circulație mai multe motive: timpul trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă. Unele versuri au avut un ecou considerabil în literatura noastră veche, fiind amintite în aproape toate compunerile lirice ale vremii: „A lumii cînt cu jale cumplită viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața/ Prea subțire și
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
multele căderi psihice produse de către tulburarea bipolară de care suferea. Olivier a recunoscut simptomele acestei boli după un incident ingrijorător — câteva zile de hiperactivitate urmate de o perioadă de depresie și o cădere inexplicabilă, după care Leigh nu avea nicio amintire despre eveniment, dar era stânjenită și avea remușcări. Și-a revenit îndeajuns pentru a juca într-o piesă de teatru a lui Thornton Wilder numită Prin urechile acului, dar filmele sale din acea perioadă, "Cezar și Cleopatra" (1945) și "Anna
Vivien Leigh () [Corola-website/Science/304475_a_305804]
-
că ofițerii ruși au insultat clasa politică, afirmând în mod public că în cazul în care furnizarea de boi s-ar dovedi insuficientă, boierii vor fi înjugați la care în locul acestora; această acuzație a fost reluată de Ion Ghica în amintirile sale. El a amintit și despre insatisfacția crescândă față de noua stăpânire și că țăranii erau în mod special supărați din cauza manevrelor continue de pe teritoriul Principatelor. Per total, rusofilia din cele două Principate pare să fi suferit o lovitură majoră. În ciuda
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
lui mai, încă în jur de 400 persoane din Herrischried urmează să plece în America". În 1852 este transferat la secretariatul judecătoriei din Bruchsal. Aici a lucrat din ianuarie până în mai ca secretar al tribunalului. Și de aici există unele amintiri care se regăsesc în operele sale ulterioare. Astfel, șeful tribunalului din Bruchsal avea un motan care avea numele neobișnuit de "Hiddigeigei“. Motanul Hiddigeigei este un personaj important din lucrarea ‘’Gornistul din Säckingen’’ Nefiind foarte interesat de activitatea sa de jurist
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
sub forma unor batalioane denumite "Tautinio Darbo Apsaugos Batalionas". Membrii acesteia, în mare parte naționaliști și extremiști s-au dovedit a fi colaboratori ai Germaniei naziste și au fost folosiți pentru masacrarea evreilor în timpul Holocaustului. O altă organizație de tristă amintire este "Poliția de Securitate Lituaniană" (Saugumo policija), activă în Vilnius. Și aceasta a cooperat cu naziștii, sprijinindu-i în diverse acțiuni chiar și în afara țării: asigurarea căilor de comunicație, supravegherea prizonierilor, aprovizionarea trupelor. La începutul anului 1943, germanii au încercat
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]