38,855 matches
-
savant care a lucrat mulți ani la MIT și creease un model matematic al lumii și civilizației umane. Acest model matematic conținea parametri ai creșterii populației, resurselor epuizate sau neregenerabile, industrializării, producției de alimente, degradării mediului. Forrester a încredințat proiectul cercetătorului Dennis Meadows care l-a revizuit și intitulat "Limitele Creșterii". Acesta a fost primul raport către Clubul de la Roma, prezentat pe data de 12 martie 1972 la Washington, în Institutul Smithsonian. El avea să fie tradus în 30 de limbi
Aurelio Peccei () [Corola-website/Science/326277_a_327606]
-
Fiind una din structurile de bază ale Universității de Stat din Moldova, Biblioteca Centrală Universitară "(B.C.U.)" este pusă în serviciul comunității universitare, care formează un contingent specific de beneficiari: "studenți, doctoranzi, magistranzi, cadre didactice, cercetători, personal auxiliar" și alte categorii. Începutul BCU datează din 1946, odată cu înființarea Universității de Stat din Chișinău. Biblioteca își începe activitatea având un personal de doi bibliotecari retribuiți și un spațiu de 2 odăi mici. Fondul documentar al Bibliotecii era
Biblioteca Centrală a Universitații de Stat () [Corola-website/Science/326321_a_327650]
-
câștigătorul COVR 2006 Visionary Award pentru "Best Inner Space/Mediation/Healing CD." Această onoare prestigioasă e considerată a fi la același nivel cu Premiile Grammy, la categoria Visionary/Healing Arts. Byron e de asemenea educator și ghid transpersonal, șaman practiciant, cercetător și profesor. Deține un Ph. D., Doctor în Folosofie, în psihologia transpersonală, un Masterat în Consultare Psihologică și e absolventul programului Grof Transpersonal Training and Eupsychia Institute’s Psycho-Spiritual Integration. Byron a învățat, s-a calificat și a lucrat cu
Byron Metcalf () [Corola-website/Science/326340_a_327669]
-
Richard A. Warshak (n. 18 decembrie 1949) este un psiholog și cercetător clinician care trăiește Dallas, Texas. Richard A. Warshak este autorul unor cărți cu privire la materia încredințării minorului, expert în conflictele legate de custodia copiilor și alienarea parentală (PAS). În PAS, părinții care divorțează sunt tentați să-și transforme copiii în arme
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]
-
Springs, Alabama, absolvind în 1964. A urmat Duke University și Georgetown Law School. Este căsătorit cu Elizabeth (Libby) Gitenstein și are trei copii și cinci nepoți. Anterior, a fost partener la firma de avocatură Mayer Brown, începând din 1989, și cercetător principal („nonresident senior fellow”) la Brookings Institution. De asemenea, a fost membru al consiliului consultativ al echipei de tranziție a președintelui ales Barack Obama. Înainte de a lucra pentru Mayer Brown, Mark Gitenstein a fost consilier juridic (1987-1989) și consilier juridic
Mark Gitenstein () [Corola-website/Science/322570_a_323899]
-
au stabilit în Ungaria de atunci, formând o colonie la Nagylevard (Velke Levare), alte colonii luând ființă în apropierea marginilor teritoriilor ocupate de turci, până la valea Morva. Ei erau refugiați din Faenza, denumiți fiind ca „nuovi-christiani” și „sectarius boccalari”. Un cercetător pe nume Krisztinkovich Bela, bazându-se pe cercetările unui ceramist italian, pe nume Liverani, spune că mulți meșteșugari italieni au fost așezați în părțile de peste Dunăre și de nord ale Ungariei de atunci. Ei au adus cu ei formele din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Bibliei? Joshua Himes, James White și Joseph Bates erau membri ai acestei mișcări când s-au alăturat mișcării adventiste. Henry Grew, un pastor baptist american (exclus de baptiști în 1811 pentru ceea ce ei au numit „vederi și purtări excentrice”), atent cercetător biblic și mare polemist, a început să susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
(n. 21 decembrie 1942, Suceava) este un istoric român, specialist în arheologie medievală. Timp de peste 40 ani a desfășurat o activitate de cercetător științific, iar în prezent este director al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române - Filiala Iași. În decursul activității sale a obținut o serie de premii, iar două lucrări publicate de ea au fost premiate de Academia Română (1984 și
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
Socio-Umane din Sibiu, după susținerea tezei ""Orașul Hârlău până în secolul al XVII-lea. Elemente de cultură urbană"". După absolvirea facultății, a fost lucrat ca muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei (1966-1970). Începând din 1970 a lucrat pe postul de cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din cadrul Academiei Române - Filiala Iași (1970-1990), apoi la Institutul de Arheologie din Iași (1990-1992). În anul 1992 a fondat Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române - Filiala Iași, unde a lucrat
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din cadrul Academiei Române - Filiala Iași (1970-1990), apoi la Institutul de Arheologie din Iași (1990-1992). În anul 1992 a fondat Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române - Filiala Iași, unde a lucrat ca cercetător științific și apoi ca director (din 2002). A obținut titlul de cercetător științific principal I (1999). În paralel cu activitatea științifică, predă pe postul de conferențiar universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie a Universității din Craiova (din 1999) este membră în
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
1970-1990), apoi la Institutul de Arheologie din Iași (1990-1992). În anul 1992 a fondat Centrul de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române - Filiala Iași, unde a lucrat ca cercetător științific și apoi ca director (din 2002). A obținut titlul de cercetător științific principal I (1999). În paralel cu activitatea științifică, predă pe postul de conferențiar universitar la Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie a Universității din Craiova (din 1999) este membră în mai multe organizații: Comisia de Istorie a Orașelor din România de pe lângă Academia Română
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
(n. 17 mai 1844 - d. 7 ianuarie 1918), a fost un cercetător biblic și orientalist german, cunoscut în special pentru contribuția sa notabilă la înțelegerea științifică a originilor Pentateuhului / Torei (primele cinci cărți ale Bibliei). Născut la Hamelin în Regatul Hanovra, fiul unui pastor protestant, a studiat teologia la Universitatea din Göttingen
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
a unor viziuni contemporane lui despre primele șase cărți ale Vechiului Testament: contribuția sa a fost cea de a situa dezvoltarea acestor cărți într-o perspectivă istorică și socială. Argumentul lucrării sale, numit ipoteza documentară, a rămas modelul dominant al cercetătorilor Bibliei până la sfârșitul secolului XX. Wellhausen era vestit pentru cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. O listă selectivă a operelor sale: În 1906 a apărut "Die christliche Religion, mit Einschluss der israelitisch-jüdischen Religion", în
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
și s-au propus ipoteze alternative, mai ales în a doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în secolul al XVII-lea cercetătorii bibliei au susținut punctul de vedere tradițional asupra autorului Pentateuhului: se considera că textul celor cinci cătți a fost scris de Moise, cu excepția a câteva rânduri adăugate mai târziu. Cu toate acestea, primele încercări de a pune la îndoială punctul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
fi folosit Moise în compunerea Cărții Genezei”). Motivul lui Astruc era de a infirma ipotezele lui Hobbes și Spinoza - "boala secolului trecut", cum le califica el operele. Pentru a face asta, el a aplicat Genezei uneltele analizei literare pe care cercetătorii deja le foloseau pentru textele antice, cum ar fi Iliada pentru a analiza diferitele tradiții și a ajunge la cel mai autentic text. El a început prin a identifica două semne care păreau să identifice variante coerente, și anume folosirea
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
citite separat. Conform lui Astruc, un editor ulterior a combinat cele două coloane într-o singură narațiune, creând confuziile și repetițiile observate de Hobbes și Spinoza. Uneltele adaptate de Astruc pentru critica surselor biblice au fost dezvoltate ulterior de alți cercetători, cei mai mulți dintre ei germani. Începând cu 1780 Johann Gottfried Eichhorn a extins analiza lui Astruc la întregul Pentateuh, iar în 1823 a conchis că Moise nu avusese nimic de a face cu scrierea lui. În 1805 Wilhelm de Wette a
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
final pentru întocmirea Torei din cele patru surse. Nu tot ce era în Pentateuh a fost trasat la aceste patru surse: numeroase secțiuni mai mici au fost identificate, cum ar fi Codul sfințeniei conținut de Levitic cap. 17 până la 26. Cercetătorii au încercat de asemenea să identifice ordinea și anii de creare a celor patru surse și au propus ipoteze pentru cine le-ar fi scris și de ce. De Wette a conchis în 1805 că nimic din Pentateuh nu fusese scris
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Wette a conchis în 1805 că nimic din Pentateuh nu fusese scris înainte de vremea lui David. Începând cu Spinoza, sursa Deuteronomistă se asocia cu preoții din Templul de la Ierusalim din timpul domniei lui Iozia în 621 î.e.n.. În ce privește ordinea surselor, cercetătorii au argumentat diferite ordini de compunere a surselor PEJD, sau EJDP, sau JEDP, dar subiectul era departe de a fi fost lămurit. Wellhausen era vestit pentru cercetările biblice asupra istoriei Vechiului Testament și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Elohim până la episodul cu rugul arzând, când Elohim i s-a deschis lui Moise prezentându-se ca Yahweh. Sursa elohistă este axată pe regatul Israel și pe orașul Șilo (Tel Shiloh), și este scrisă într-un stil elocvent moderat. Potrivit cercetătorilor, sursa elohistă ar fi compusă în jurul anului 850 î.e.n. Teologia sursei elohiste vizează patru elemente-cheie: 1) supremația profeților, 2) frica față de dumnezeu, 3) legământul și 4) teologia istoriei. Supremația profeților este evidențiată prin faptul că narațiunea este bazată pe patru
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
decât sursa yahwistă. Obiectivul istoric al Israelului este explicit religios -- să devină „împărăție preoțească și neam sfânt”. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist a scris în mijlocul secolului VI î.e.n., adresându-se contemporanilor săi aflați în exilul babilonian
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
regiunea arctică canadiană era o zonă de deltă cu climat subtropical, parte a unei mase mari de uscat care traversa ecuatorul. În studiul "Pelvic girdle and fin of Tiktaalik roseae" sunt prezentate rezultatele analizei părții posterioare a scheletului. Grupul de cercetători a constatat că pelvisul și aripioarele posterioare sunt mai dezvoltate decât la pești, fiind apropiate de caracteristicile de tetrapod. În concluzie, este posibil ca Tiktaalik roseae să își fi folosit membrele posterioare pentru a merge. Fosilele prin care este cunoscut
Tiktaalik () [Corola-website/Science/322658_a_323987]
-
psihologice îl determină pe individ să adopte identități de grup" rămâne deschisă. Mulți oameni câștigă "stimă de sine" datorită grupurilor care le conferă identitate, ceea ce antrenează în plus un sentiment de comunitate și de apartenență. O altă problemă pe care cercetătorii au încercat să o abordeze este aceea de a înțelege de ce oamenii se implică în acte de discriminare, adică de ce au tendința de a-i favoriza pe cei pe care îi consideră ca făcând parte din "intra-grup" în detrimentul celor
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
este un lucru virtual, este imposibil să fie definită în mod empiric. Studiile asupra identității folosesc termenul cu diferite înțelesuri, de la asemănare fundamentală, fermă și constantă, la fluiditate, contingență, negociere și așa mai departe. Brubaker și Cooper observă la mulți cercetători o tendință de a confunda termenul 'identitate' folosit pentru a desemna o 'categorie de practici' cu termenul 'identitate' folosit pentru a desemna o 'categorie de analize'. Într-adevăr, în loc să țină cont de mecanismele prin care conceptul de "identitate" se cristalizează
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
a confunda termenul 'identitate' folosit pentru a desemna o 'categorie de practici' cu termenul 'identitate' folosit pentru a desemna o 'categorie de analize'. Într-adevăr, în loc să țină cont de mecanismele prin care conceptul de "identitate" se cristalizează ca realitate, mulți cercetători dovedesc o tendință de a-și urma propriile preconcepții în privința identității, într-un cadru mai mult sau mai puțin strict al accepțiilor discutate mai sus. În acest context, anumiți cercetători, precum Brubaker și Cooper, au sugerat să se renunțe complet
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]