38,404 matches
-
sau As- (în arabă:السموأل بن عادياء, în ebraică שמואל בן עדיה Shmuel Ben Adiya, prima jumătate a secolului al VI-lea, decedat probabil prin 560) a fost un poet evreu de limbă arabă și comandant militar, care a trăit în nordul Peninsulei Arabice. Membru al tribului Banu Harith, ai cărui fii s-au convertit la iudaism în sudul Arabiei iar ulterior, au migrat spre nord, în locurile unde s-a născut și a trăit Samaw
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
inițiatorii conferinței au aparținut unui grup format din foști oficiali ruși din România, anume fostul ambasador S. A. Poklevskii - Kozel, fostul președinte al filialei locale a Crucii Roșii Ruse - colonelul N. S. Il'in, fostul consul din Iași - Savinov și fostul comandant al frontului din România - generalul D.G. Scerbacev. S-au conturat trei puncte de vedere în privința adoptării unei conduceri: două minoritare - reprezentate de ideea unui directorat civil, respectiv de cea a monarhiei și unul majoritar - reprezentat de ideea unei dictaturi militare
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
Fiodor Paniutîn. Bătălia a fost câștigată de către armata austriaco-rusă. Ungurii au putut să folosească aici doar divizia sudică a armatei și, deși dispuneau de mai mulți ostași decât austriecii, le-a lipsit experiența și echipamentul militar de calitate. Henryk Dembiński, comandantul acestei divizii maghiare, s-a retras de la Szeged, chiar înainte de sosirea armatei lui Julius Jacob von Haynau, deși ungurii organizaseră deja acolo linii de apărare. Dembiński a fost eliberat de la comandă, iar Lajos Kossuth i-a cerut lui József Bem
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
atunci când au fost atacați. Ei s-au descurcat bine pentru o vreme, dar după ce Bem a căzut de pe cal nu au mai putut opune rezistență cavaleriei austriece. Henryk Dembiński, autorul ideii de unire a forțelor revoluționare la Szeged, a devenit comandantul suprem al armatei maghiare de sud, chiar dacă Antal Vetter avusese șansa de a obține acest post. Dembiński era privit cu puțin respect deoarece își părăsise pozițiile în luptele anterioare și părea că nu se mai poate schimba. El a fost
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
suprem al armatei maghiare de sud, chiar dacă Antal Vetter avusese șansa de a obține acest post. Dembiński era privit cu puțin respect deoarece își părăsise pozițiile în luptele anterioare și părea că nu se mai poate schimba. El a fost comandantul suprem al armatei maghiare în bătăliile de la Kápolna și Szőreg și le-a pierdut pe ambele. Dembiński s-a retras de la Szeged și a lăsat o legiune cu doar patru tunuri la Újszeged. Armata maghiară și-a părăsit pozițiile deoarece
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
suprem al armatei maghiare în bătăliile de la Kápolna și Szőreg și le-a pierdut pe ambele. Dembiński s-a retras de la Szeged și a lăsat o legiune cu doar patru tunuri la Újszeged. Armata maghiară și-a părăsit pozițiile deoarece comandanții ei credeau că ar putea împinge armata austriacă, care trecea prin Újszeged, înspre râul Tisa, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Chiar dacă ungurii și-au apărat pozițiile, Haynau a traversat Tisa către Újszeged fără a întâmpina vreo rezistență. Dembiński
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
sa. Tanaghrisson promitea sprijin britanicilor, iar Washington continua să avanseze spre Fort Duquesne, întâlnindu-se cu căpetenia Mingo. Pe 28 mai, cu forțele lui Tanaghrisson, Washington i-a surprins pe francezi în Bătălia de la Jumonville Glen, ucigându-l chiar pe comandantul francez, deschizând astfel ostilitățile anglo-franceze în valea Ohio. După bătălie, Washington s-a retras, stabilindu-se la Fort Necessity.La 3 iulie, francezii, însoțiți de războinici Shawnee, Delaware și Mingo l-au atacat și l-au forțat pe Washington să
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
însoțiți de războinici Shawnee, Delaware și Mingo l-au atacat și l-au forțat pe Washington să se predea, negociind o retragere. În anul următor, guvernul ducelui Newcastle a decis să trimită o expediție militară în America de Nord, alegându-l drept comandant pe maiorul general Edward Braddock. Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-lea a trimis șase regimente către Nouă Franța sub comanda braronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând să blocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota franceză naviga deja. Amirarul
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Edward Braddock. Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-lea a trimis șase regimente către Nouă Franța sub comanda braronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând să blocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota franceză naviga deja. Amirarul Edward Hawke a comandant o escadrilă rapidă în zona pentru a-i intercepta pe francezi. La 8 iunie, Edward Boscawen a ordonat tragerea în corabia franceză Alcide, capturând-o cu încă două corăbii. Britanicii au hărțuit transportul maritim francez, sechestrând corăbiile și capturandu-i
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Joseph de Montcalm, Chevalier de Levis și colonelul Francois-Charles de Bourlamaque, toți veterani ai Războiului de Succesiune Austriac. La 18 mai, Anglia a declarat război Franței, războiul extinzându-se din Europa. Guvernatorul Vaudreuil, care își nutrea ambiția de a deveni comandantul suprem francez, a acționat în timpul iernii. Cercetașii au raportat lanțul slăbit de aprovizionare britanic, așa că a ordonat atacarea fortului Shirley. În luna martie, s-a desfășurat Bătălia de la Fort Bull, în care trupele franceze au distrus fortul și cantități mari
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
au dus la căderea guvernului Newcastle și a ducelui de Cumberland. Newcastle și Pitt au constituit o coaliție incomodă în care Pitt domină planificarea militară. A făcut planuri pentru campania din 1758. L-a înlocuit pe Abercrombie din funcția de comandant suprem după eșecurile din anul precedent. A cerut trei acțiuni ofensive majore ce implică un număr mare de trupe regulate, susținute de milițiile provinciale, care vizau capturarea Noii Franțe. Două dintre aceste expediții au avut succes, Fort Duquesne și Louisburg
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
este trimis ca profesor de matematică la Senigallia. Ulterior preia o funcție similară la Universitatea din Pavia, ca succesor al lui Rudjer Josip Boscovich, ca apoi să devină șeful Catedrei de Matematică al acelei universități. A deținut și funcția de comandant al armatelor italiene, fiind apreciat de Napoleon. A dedus geometric formula razei de curbură, când curbele sunt raportate la un anumit focar. Această formulă a obținut-o din formula existentă în coordonate rectangulare printr-o transformare de coordonate. A descoperit
Gregorio Fontana () [Corola-website/Science/332061_a_333390]
-
Solkat, unde a comisionat construirea unei moschei. Ruinele celei mai vechi moschei din Crimeea, numită câteodată și „moscheea lui Baybars” există și astăzi în Crimeea. Ulterior acestei acomodări Baybars pleacă spre Cairo unde avansează rapid în societatea egipteană, la început comandantul unui regiment mameluc, guvernator într-un număr de provincii, ca într-un final să ajungă în apropierea familiei sultanului al-Salih și a soției acestuia Shajarat al-Durr. Apogeul vieții lui Baybars este reprezentat de asasinarea sultanului egiptean Qutuz, regicid care a
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
a înțeles repede că separarea voită de Congresul de la Berlin nu era sustenabilă și, înlocuit fiind după doi ani de proconsulat la Philippopoli, a revenit la Constantinopol unde Sultanul l-a luat ca ajutor de campament și l-a numit comandant al armatei turce și "pașa de Constantinopol", însărcinat cu reorganizarea jandarmeriei. A fost promovat general de divizie. În acest nou post s-a izbit din nou de inerția personalului căruia trebuia să-i schimbe modul de a servi, în mod
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]
-
este un industriaș și inginer israelian, născut în România, general de brigadă în rezervă. Între anii 2012-2014 a îndeplinit funcția de președinte al Uniunii Industriașilor din Israel. A servit 26 ani în armata israeliană, între anii 1988-1991 deținând funcția de comandant al forțelor de echipare militară. s-a născut în 1947 la Sighetul Marmației ca întâiul dintre cei doi copii ai lui David și Tova Einhorn, și descendent al unei cunoscute familii de rabini ortodocși. Când a împlinit trei ani, familia
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
a cultului religios, pentru care a păstrat însă respect tot restul vieții. În anul 1965 Oren s-a înrolat în armată, în forțele blindate. A participat la Războiul de Șase Zile în fruntea unei companii de tancuri apoi a fost comandantul adjunct al unui regiment de tancuri în Războiul de Yom Kipur. În paralel cu serviciul militar el a studiat ingineria mecanică la Technionul din Haifa, apoi a terminat titlul de master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
cu serviciul militar el a studiat ingineria mecanică la Technionul din Haifa, apoi a terminat titlul de master în științele politice la Universitatea din Haifa. După terminarea primului titlu universitar a fost cooptat în forțele de echipare militară, a fost comandant al secției de echipament general, apoi vicecomandant al secției de reparații și întreținere și șef al secției de sisteme mecanizate. În septembrie 1988 a fost numit comandant al forțelor de echipare militară cu gradul de general de brigadă. În 1991
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
primului titlu universitar a fost cooptat în forțele de echipare militară, a fost comandant al secției de echipament general, apoi vicecomandant al secției de reparații și întreținere și șef al secției de sisteme mecanizate. În septembrie 1988 a fost numit comandant al forțelor de echipare militară cu gradul de general de brigadă. În 1991 fiind eliberat la vatră, după un serviciu de 26 ani, Oren a întemeiat compania "Amit Taasiot", a cărei subcompanie Matar (Mifaley Taasiot Rakevet) la Beer Sheva (1992
Tzvika Oren () [Corola-website/Science/332197_a_333526]
-
luptă sporadice și ciocniri de mică importanță ale patrulelor de recunoaștere. Generalii aliații considerau că timpul este de partea lor și sperau să vlăguiască Germania prin impunerea unei blocade, ca numai după aceea să declanșeze ofensiva. Planul generalui Maurice Gamelin, comandantul forțelor aliate pentru respingerea unui atac german dat prin Belgia era să își mute forțele mobile (inclusiv BEF) de-a lungul frontierei până pe malurile râului Dyle. Această manevră, cunoscută ca Planul Dyle, era condiționată de rezistența trupelor belgine pe linia
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
și a tăiat legătura cu depozitele de aprovizionare a acestuia. Forțele britanice au încercat să oprească ofensiva germană lansând mai multe contraatacuri precum cel del de la Arras de pe 21 mai. BEF a fost incapabilă să oprească atacurile inamicului și pentru comandanții britanci a devenit evident că porturile franceze de la Canalul Mânecii erau amenințate înainterea germanilor. Trupe de rezervă au fost transportate în grabă din Anglia pentru apărarea orașelor Bolougne și Calais, dar porturile au fost cucerite după lupte grele de către germani până pe
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
prevedea un atac general pe toată lungimea frontului pe 1 iunie, ora 11. Forțele franceze au reușit să reziste însă asaltului german până când toate trupele au fost evacuate. La scurtă vreme după miezul nopții, pe 2 iunie, amiralul Bertram Ramsay, comandantul operațiunii de evacuare a primit semnalul „BEF a fost evacuată”, iar francezii au început să se retragă treptat. Pe 3 iunie, germanii ajunseseră la doar 3,5 km de Dunkerque, lăsând ultimilor soldați aliați doar răgazul nopții pentru a se
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
moment, flota coreeană nu a pierdut nici o navă doar 11 morți și 26 de răniți. Având în vedere importanța aprovizionării pe cale maritimă a armatelor japoneze care avansau în peninsula coreeană și se pregăteau să invadeze China, Toyotomi Hideyoshi a ordonat comandanților săi să distrugă flota coreeană și să securizeze rutele de aprovizionare din Marea Galbenă. Comandantului japonez Wakizaka Yasuharu i-a fost ordonat să aștepte până la sosirea forțelor conduse de Kato Yoshiaki și Kuki Yoshitaka pentru a căuta și distruge împreună
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
Având în vedere importanța aprovizionării pe cale maritimă a armatelor japoneze care avansau în peninsula coreeană și se pregăteau să invadeze China, Toyotomi Hideyoshi a ordonat comandanților săi să distrugă flota coreeană și să securizeze rutele de aprovizionare din Marea Galbenă. Comandantului japonez Wakizaka Yasuharu i-a fost ordonat să aștepte până la sosirea forțelor conduse de Kato Yoshiaki și Kuki Yoshitaka pentru a căuta și distruge împreună flota coreeană. Totuși, pentru că a durat prea mult ca Katō și Kuki să-și adune
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
două aripi are formației coreene i-au învăluit și înghesuit făcându-i să nu mai poată manevra navele și nici să se mai poată retrage. Astfel, navele japoneze au fost o țintă ușoară pentru tunurile coreenilor. Wakizaka Yasuharu era un comandant foarte agresiv și unul dintre ,Cei șapte lăncieri de la Shizugatake”, câștigând faimă în lupta în care Hideyoshi s-a revendicat ca succesor a lui Oda Nobunaga. Este evident că Wakizaka dorea să se apropie cât mai mult de navele coreene
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
să lupte direct cu inamicii, dar amiralul Yi a permis trecerea doar în cazul în care navele japoneze nu mai aveau mulți soldați la bord. Doi subordonați ai lui Wakisaka Yasuharu, Wakizaka Sabei și Watanabe Shichi'emon au fost uciși. Comandantul Manabe Samanosuke s-a sinucis la bordul navei arzând care apoi s-a scufundat. Wakizaka Yasuharu a fost lovit de câteva săgeți dar nici una nu a reușit să îi străpungă armura. După ce a pierdut 59 de nave, Wakizaka și-a
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]