45,986 matches
-
Rifca. —Poate să se supere. Toată lumea vorbește și te arată cu degetul. Rău ai s-ajungi! Poate să m-arate! Ce? am tăiat punga cuiva? Am omorât pe cineva? Mi-e drag un băiet! Cui stric eu? Lăsați-mă-n pace!... Totdeauna ajungea la vorba asta: lăsați-mă-n pace! Și toată ziua, încruntată, se gândea la cel care-i era drag, la cel care trecea din când în când cu pălăria pe-o sprânceană pe dinaintea casei ei. Ea-l înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arată cu degetul. Rău ai s-ajungi! Poate să m-arate! Ce? am tăiat punga cuiva? Am omorât pe cineva? Mi-e drag un băiet! Cui stric eu? Lăsați-mă-n pace!... Totdeauna ajungea la vorba asta: lăsați-mă-n pace! Și toată ziua, încruntată, se gândea la cel care-i era drag, la cel care trecea din când în când cu pălăria pe-o sprânceană pe dinaintea casei ei. Ea-l înțelegea din ochi. Atunci îi trecea pe față singura lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se repezi. Haia căzu cu fața-n jos pe divan; și prinse a răcni înăbușit: —Omoară-mă! omoară-mă! Nu mă tem! Nu vreau să știu de nimica! Omoară-mă! Am să mă duc în lume! Lăsați-mă-n pace!... Nu-mi trebuie nici pânea voastră, nici nimica! Am să mănânc pâne neagră, am să car apă, am să slujesc, am să-l hrănesc ș-am să mă duc după dânsul!... Se zbătea urlând; și Sanis rămase încremenit cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la el?... Deodată Haia se smunci, își vârî capu-ntre umeri și începu să tremure. Își smulse șalul cu care-și înfășurase capul și strigă cu disperare: —Mă-năduș! mă-năduș! Unde s-a dus? de ce s-a dus? Lasă-mă, dă-mi pace! ce ai cu mine? dă drumul! Zvârli mâna maică-sii; și deodată prinse a-și întinde hainele de pe dânsa. Năvăli în casă cu capu-nainte, izbindu-se cu fruntea de ușă, își scoase gemând răgușit o grimea albă, curată, o udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l caută calarașii. Acu de unde venea, Dumnezeu știe... Poate a scăpat de undeva... de la ocnă. Boierul a cunoscut că este om străin pe moșia lui. L-a zărit chiar în vârful girezii și între păpușoaie, dar l-a lăsat în pace. Jandarmii parcă dau vreodată pe aici? Și pe fugar dacă nu-l lași în pace, îl superi și-ți poate da foc grâului, ori îți sare în spate într-o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Boierul a cunoscut că este om străin pe moșia lui. L-a zărit chiar în vârful girezii și între păpușoaie, dar l-a lăsat în pace. Jandarmii parcă dau vreodată pe aici? Și pe fugar dacă nu-l lași în pace, îl superi și-ți poate da foc grâului, ori îți sare în spate într-o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și l-a găsit... și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mie atuncea. Nu m-am dus și putea să se supere... Da’ am crezut că cine știe ce-i... Fata râse ușurel și-și aplecă fruntea în pieptul flăcăului. Dacă s-a supărat, i-a fi trecut... Las-o pe călugăriță-n pace... Lepădatu se gândea, ducându-se spre vitele lui: „Mare șerpoaică și mare zmeoaică îi și fata asta a moșneagului... Acu de ce mă fierbe și mă poartă ea așa cu vorba?... Da’ ce-i pot face? Vede ea că mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noi se chiamă o leacă de sat, și nu mai suntem așa departe de lume... Pe când badea Niță îmi povestea acestea, pe drumul de dinaintea porților veneau oameni de la muncă - și câțiva flăcăi cântau, și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar au pornit cu mult mai înainte decât trebuia. Culi ducea cățelușa; domnul Ionaș Popa îl urma cu felinarul cu petrol, care lumina slab. Le era destul, ca să nu apuce greșit o altă potecă. Umblau cu luare-aminte, ca să nu tulbure pacea aceea a întunericului. Din când în când, o adiere de șuiet prin brazi, vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să aprind un foc de stuf umed pentru dumneata. Lasă asta, moș Mitre; voiam să te întreb ceva. Nu las, că te mâncă goangele, de te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum, ca să te apăr. Pe urmă te duci și te sui în polog. Goangele au avut parte de înjurătura sacramentală. Întrucâtva și pologul, și fumul. Soarele, însă, a fost cruțat; măreția lui de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a beilor de la miazăzi. Nu poate fi nici o îndoială asupra celor cuprinse în cărți. Se vede, din ce-am cercetat, că șahzadè a fost străjer neclintit al hotarelor împărătești. Toți se supun amenințării lui șahzadè și mărturisesc dorință de pace, ca să nu supere cu nimic bunul plac al strălucirii tale. Iată. Arun caligraful a dat cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan a rămas ca o stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățînat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: "Mai faci?" Aștepta să zic un "nu" de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă uitam atunci în ochii lui cu dușmănie și ziceam: Da, mai fac". Îl sileam să mă bată din nou, în timp ce eu, ca să nu izbucnesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: "Îndrăznește". Știa la ce mă refer. Suferea de migrene teribile și era o adevărată sărbătoare pentru mine să tropăi, când îl durea capul, în camera alăturată. De aceea trântea ușa și mă lăsa în pace. O singură dată l-am rugat din nou, după ce jurasem să nu-i mai cer nimic, să mă ducă într-o seară la circ. Doream din tot sufletul Bă văd de aproape animalele la care visam și pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea extrem de rar și de puțin. Nu zicea nimic când trebuia să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decât eram în stare să dau. Acolo am cunoscut-o pe Emilia. Venise să comande o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întîrziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit chelnerul și a dat cu ochii de mine a făcut o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gravitatea situației. Judecam totul cu o ușurință care m-a costat. În loc să-mi angajez un avocat care să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
boală adevărată și deși au trecut trei luni de-atunci, timp în care am sperat să-mi revin, văd că nu sânt semne optimiste. 22 decembrie În timp ce stau cu nasul vârât între paginile caietului ― excelent alibi ca să fiu lăsat în pace ― trag cu coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sânt curios ce motiv va invoca azi. Că se duce la coafor? Imposibil. L-a folosit ieri. Că se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât pentru cei deciși să-l socotească astfel. 9
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbește toată lumea și pe care nimeni n-a văzut-o. Ei bine, eu voi trece pragul ei. Să nu-mi zici mie Daniel Petric dacă într-o seară nu voi sta chiar în fotoliul de răchită al Bătrânului. Fii pe pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrînului: "Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bolilor incurabile; deci, bolnavii trebuiau să fie deosebit de atenți, să nu întrerupă cumva tratamentul care le era indicat, ca să nu-și pună viața în primejdie. Or, Aristide îl amenințase că nu-i mai dă nici un medicament. Ca să mă lase în pace, i-am făgăduit că voi vorbi cu Dinu, care era destul de atent cu bătrânii, le dădea medicamente și atunci când știa foarte bine că nu le mai puteau fi de nici un ajutor, numai ca să le întrețină iluziile de care aveau nevoie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia valurilor, așteptând. Poate, nedîndu-le atenție, mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. "Doamne mulțumescu-ți", am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]