39,007 matches
-
de la curte, Urszula Meierin. Urszula a devenit în cele din urmă un jucător puternic la curtea regală, câștigând multă influență. În jurul secolului al XVII-lea, Urszula începea să-și piardă din influență în timp ce Vladislav câștiga profesori și mentori noi, precum preoții Gabriel Prowancjusz, Andrzej Szołdrski și Marek Łętkowski și militarul Zygmunt Kazanowski. Majoritatea planurilor de studiu ale lui erau concepute de preotul Piotr Skarga, acesta fiind foarte respectat de Sigismund al III-lea. Vladislav a studiat mai mulți ani în cadrul Academiei
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
secolului al XVII-lea, Urszula începea să-și piardă din influență în timp ce Vladislav câștiga profesori și mentori noi, precum preoții Gabriel Prowancjusz, Andrzej Szołdrski și Marek Łętkowski și militarul Zygmunt Kazanowski. Majoritatea planurilor de studiu ale lui erau concepute de preotul Piotr Skarga, acesta fiind foarte respectat de Sigismund al III-lea. Vladislav a studiat mai mulți ani în cadrul Academiei din Cracovia, iar timp de doi ani la Roma. La vâsrta de 10 ani, Vladislav a primit propria sa curte ca
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
păstrată fragmentar: "„Această biserică au fost dă lemnu și dărăpănată și sau tencuit și sau zugră[vit] ... [în vremea] înălțatului nostru Domn Carol întâi și [al preasfințitului nostr]u episcop Neofit Scriban de robii lui D[u]m[nezeu] Stan preot ... Florea Ciubuc, Florea Anghel, ... Purcelus, Stan Cucu 186[8] ...”". Anul pisaniei este incomplet dar se regăsește pe dosul tâplei: "„1868”". În altar, de-asupra proscomidiei, apare un pomelnic al zugravilor: menționând între cei vii pe "„Petru ... Maria ... Gheorghe”" iar între
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
de zid și probabil turnul. Proscomidia de zid și iconostasul precum și întreaga zugrăveală interioară și exterioară datează de atunci. Peste o parte mai ștearsă a pisaniei vechi au fost adăugate informații despre o reparație mai nouă: "„Renovată în anul 1976 preot paroh Petre Ionescu, consilier Banu Constantin, din îndemnul loc. colonel Nedelea Marin pensionar, cu ajutorul enoriașilor satului Belegani și Ceaușești. Renovator Georgescu Marin.”" O însemnare de pe un afiș prins pe ușa bisericii surprinde informații despre ultima reparație exterioară: "„Din mila lui
Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești () [Corola-website/Science/322818_a_324147]
-
de lemn ridicată în tehnica „cățeilor” dintre cele cunoscute la sud de Carpați. Izvoarele istorice o datau din secolului 18 sau chiar mai veche. A avut hramul „Sfinții Voievozi”. Biserica a fost documentată într-un inventar al bisericii întocmit de preotul Ioan Manda în 1972 și de cercetătoarea Ioana Cristache-Panait, care a vizitat-o în septembrie 1997. La ieșirea în teren din aprilie 2011 s-au putut observa lemnele carbonizate și a fost documentat sistemul constructiv al tălpii și al peretelui
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
(n. 1808 în Burdujeni, Suceava, - d. 1884, 9 octombrie, în Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
9 octombrie, în Burdujeni) a fost arhiereu, pedagog, cărturar și importantă personalitate publică a vremii sale. S-a născut în familie de preot, cu numele de botez Nicolae. Învață la Mănăstirea Todireni din Burdujeni, călugărit la Mănăstirea Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839. Preot și predicator la
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
Gorovei în 1827, preot ieromonah la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași în 1833, studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, pe care a absolvit-o 1838, apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București între 1838-1839. Preot și predicator la Mitropolie, catehet la școlile publice de la „Sf. Trei lerarhi” și protosinghel (1839-1840), surghiunit de domnitorul Mihail Sturdza la Neamț (1841), profesor la școala națională din Fălticeni (1842-1843), profesor de științe religioase și limbă elină la școala națională
Neofit Scriban () [Corola-website/Science/322845_a_324174]
-
obține „testimoniu de maturitate”. A făcut serviciu militar voluntar la Regimentul cezaro-crăiesc nr. 50 din Alba Iulia, apoi s-a înscris pentru studii la Seminarul Teologic din Blaj, pe care le incheie cu succes în anul 1882. A fost hirotonit preot în 1883 și numit administrator parohial în satul Petreștii de Sus, conform Decretului nr. 2762 din 23 septembrie 1883, unde a activat până în anul 1891, când a fost numit capelan greco-catolic al Bisericii Bob din Cluj. În timpul procesului Memorandului a
Nicolae Rațiu () [Corola-website/Science/322853_a_324182]
-
procesului Memorandului a asigurat cazarea la Cluj a persoanelor venite ca să susțină cauza fruntașilor români acuzați de administrația maghiară pentru trădare. În anul 1897 a fost numit paroh la Tritenii de Sus unde a funcționat până în 1903 când este transferat preot paroh la Biserica Rățeștilor din Turda Veche, numit vice-protopop onorific și distins cu „Brâul Roșu”. A fost membru al PNR din 1891, membru fondator al Societății ASTRA, Despărțămâtul Turda și membru fondator al Societății de teatru românesc din Turda. A
Nicolae Rațiu () [Corola-website/Science/322853_a_324182]
-
era recunoscut aportul milenar al tradiției creștine, tăriei credinței ortodoxe și pietății locuitorilor Bărăganului în viața Bisericii noastre strămoșești și a poporului român. Astfel, în ședința din 22 iunie 1993, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor a luat în discuție cererea preoților și credincioșilor din cadrul protoieriilor județelor Ialomița și Călărași, privind înființarea unei episcopii și numirea aici a unui ierarh. Motivele cererii porneau de la considerente de ordin istoric și conțineau propuneri de îmbunătățire ale activității pastoral-misionare și de promovare a educației moral-religioase
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, a fost comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993. Totodată, hotărârea sinodală a fost adusă și la cunoștința preoților și credincioșilor printr-un comunicat al Biroului de Presă al Patriarhiei Române, publicat în Vestitorul Ortodoxiei (anul V, nr. 98-99 din iulie 1993), periodic al Patriarhiei Române, care a fost reprodus și de ziarele centrale și a fost citit și
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
în 1878-79, când a fost cercuită și tencuită biserica, apoi zugrăvit interiorul. Pisania surprinde acest moment astfel: "„Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i].”" Pisania continuă pe partea dreptă cu însemnarea: "„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
curge spre sud în Rio Negro, în America de Sud. Ca atare, acesta formează un canal natural unic, între Orinoco și sistemul fluviului Amazon. Acesta este cel mai mare râu de pe planetă care leagă două sisteme majore de fluvii. În 1744 un preot iezuit pe nume Părintele Roman, în timp ce mergea spre fluviul Orinoco, a întâlnit unii sclavi-comercianți portughezi din așezările de pe Rio Negro. El i-a însoțit la întoarcerea lor, prin intermediul canalului Casiquiare, și apoi a urmt traseul lui la Orinoco. Charles Marie
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
lui la Orinoco. Charles Marie de La Condamine, șapte luni mai târziu, a fost în măsură să dea "Academiei Franceze" datele adunate de părintele Roman, și, astfel, să confirme existența acestei căi navigabile interioare, care a fost prima dată raportată de către preotul by Father Acuña în anul 1639. Dar declarația părintelui Roman a fost prea puțin crezută până când a fost verificată, în 1756, de către "Comisia Yturriaga și Solano". În 1800 savantul german Alexander von Humboldt și botanistul francez Bonpland Aimé au explorat
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
Gabčík. Episcopul Gorazd, într-o tentativă de a minimiza represaliile asupra enoriașilor săi, și-a asumat responsabilitatea pentru acțiunile din biserică, scriind o scrisoare autorităților naziste. A fost arestat la 27 iunie 1942 și torturat. La 4 septembrie 1942, episcopul, preoții bisericii și conducătorii mireni ai comunității ortodoxe, au fost duși în poligonul Kobylisy dintr-o suburbie de nord a Pragăi și împușcați de plutoanele de execuție naziste. Din acest motiv, episcopul Gorazd a fost glorificat ca mucenic al Bisericilor Ortodoxe
Operațiunea Anthropoid () [Corola-website/Science/322015_a_323344]
-
este măcinat de vină din cauza unei acțiuni întreprinse în trecut. Bastable acceptă să îi spună povestea lui Moorcock, care începe în nord-estul Indiei, în 1902. Bastable făcea parte dintr-o expediție britanică trimisă să discute cu Sharan Kang, un mare preot indian al templului din Teku Benga, o regiune misterioasă cu puteri aparent supranaturale. După confruntarea cu Kang și oamenii lui, Bastable se rătăcește în labirintul de sub 'Templul Viitorului Buddha', unde este atacat de o forță misterioasă, pierzându-și cunoștința. Când
Amiralul văzduhului () [Corola-website/Science/322051_a_323380]
-
vrea bani și îi cere să dea cei 650 de dolari rămași la o biserică pentru scopuri caritabile. După plecarea de la biserică, ei văd o mamă flămândă cu un copil în brațe, iar Irmy îl trimite pe Kleinman să ceară preotului să-i dea jumătate din bani pentru ca ea să-i dea femeii. Kleinman recuperează jumătate din bani, iar Irmy dă banii femeii cu copilul în brațe. Kleinman se duce la casa logodnicei sale pentru a o ruga să o lase
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
și Adela Popa. Lăcașul de cult are o catapeteasmă din lemn de tei. În primul deceniu al secolului al XXI-lea, a fost construită o clădire socială și s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Gheorghe Vartic. În anul 2007 preotul Cristian Rotaru plănuia realizarea unui mic muzeu cu vechi cărți, sfinte evanghelii și obiecte de cult, precum acoperământul de potir, cusut cu fir de aur și mătase, din vremea ctitorului. În apropiere de zidul vestic al bisericii se află un
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
(n. 17 februarie 1907- d. 6 aprilie 1946) a fost un pictor român, născut în comuna Bahmut, Bălți, Basarabia, în familia preotului Ioan Vulpe, căsătorit cu Alexandra "a lui Iosif". Înmormîntat la cimitirul Iancu Nou din București. A făcut studii de artă la București, cu Constantin Artachino, la cumpăna dintre deceniile trei și patru. 1933 - Participare la Salonul Oficial din București. A
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
(n. 11 noiembrie 1909, Arcalia, Bistrița-Năsăud - d. 3 noiembrie 1992, Cluj) a fost un preot greco-catolic trecut în anul 1949 la Biserica Ortodoxă Română și hirotonit episcop al Romanului și Hușilor, apoi episcop al Clujului. s-a născut în familia morarului Vasile Herineanu din Arcalia. A urmat studiile secundare la liceele "Andrei Mureșanu" din Dej
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
secundare la liceele "Andrei Mureșanu" din Dej și "George Barițiu" din Cluj (1920-1928), iar cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj (trei ani) și la Facultatea de Teologie Catolică din Paris (un an), în perioada 1928-1932. A fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu. A activat ca preot necăsătorit în parohiile Ceaba, Băbuț și Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
și "George Barițiu" din Cluj (1920-1928), iar cele superioare la Academia Teologică Unită din Cluj (trei ani) și la Facultatea de Teologie Catolică din Paris (un an), în perioada 1928-1932. A fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu. A activat ca preot necăsătorit în parohiile Ceaba, Băbuț și Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost ales episcop al Romanului și Hușilor. După
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie și acceptarea numirii de ridicarea scaunului episcopal vizat la rangul de mitropolie. Ca urmare a refuzului
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
Teofil Herineanu, care nu a pus nici un fel de condiții. Alegerea în funcția de episcop al Clujului a avut loc în data de 19 decembrie 1957, iar instalarea în data de 22 decembrie 1957. În anul 1964 l-a hirotonit preot pe Calinic Argatu, devenit ulterior la rândul său episcop. În anul 1978 l-a hirotonit preot pe Andrei Andreicuț, devenit ulterior episcop și mitropolit. La 11 iunie 1973 Sfântul Sinod a ridicat Episcopia Clujului la treapta de arhiepiscopie, iar Teofil
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]