39,399 matches
-
În perioada dintre războaie, Republica romană a continuat să-și extindă puterea sa în Italia centrală. Tribul Aequi a fost zdrobit într-o scurtă campanie în 304 î.Hr.. Triburile vecine, abruzzii, marsii, paelignii, marrucinii și frentanii au încheiat tratate de alianță permanentă cu Roma în același an. Vestinii au făcut același lucru în 302 î.Hr.. Roma a consolidat aceste victorii întemeind colonii la Sora, Alba Fucens și Carseoli. Ostilitățile cu etruscii au fost reluate în 302 și în 299 Roma a
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
păstrează despre războaiele samnite. Potrivit lui Titus Livius și Dionis din Halicarnas războiul a început ca urmare a unui atac al samniților contra lucanianilor. Nefiind în stare să reziste, lucanianii au trimis ambasadori și ostatici la Roma pentru a stabili o alianță. Romanii au acceptat oferta și au trimis fețiali pentru a insista ca samniții să evacueze Lucania, aceștia au refuzat și războiul a început. Dacă Scipio a fost cel care a negociat tratatul cu lucanianii și a primit ostaticii, atunci se
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
reușește să înăbușe cu succes cele două rebeliuni, îl ucide pe Skleros în 979 iar 10 ani mai tarziu, celălalt Bărdaș, Phocas, cere iertare și depune armele împăcându-se cu împăratul. Tot în 988 Vasile al II-lea încheie o alianță cu cneazul rus Vladimir I, acesta accepta să predea imperiului orașul Chersones din Crimeea (pe care il ocupase) și să pună la dispoziția Imperiului Bizantin 6000 de soldați. Pentru a întări această alianță Vladimir se căsătorește cu prințesa Ana, sora
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
988 Vasile al II-lea încheie o alianță cu cneazul rus Vladimir I, acesta accepta să predea imperiului orașul Chersones din Crimeea (pe care il ocupase) și să pună la dispoziția Imperiului Bizantin 6000 de soldați. Pentru a întări această alianță Vladimir se căsătorește cu prințesa Ana, sora împăratului și trece la creștinism împreună cu tot poporul său. După lupte grele, Vasile reușește un lucru remarcabil pe frontul din Orient: recucerește Siria și Libanul din mână arabilor și pune capăt pentru multă
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Printre domnitorii care au locuit aici se află îndeosebi Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), care a construit în apropierea curții o biserică cu hramul "Sf. Dumitru". Aici s-au emis hrisoave domnești și s-au încheiat tratate de pace sau de alianță. Rolul Curții domnești de la Hârlău s-a diminuat după ce domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Moldovei la Iași, unde a construit o curte domneasca. Între anii 1624-1626, ca urmare a arderii curții domnești din Iași la 2 octombrie
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
va face parte până la căderea acestuia în 1918. După primul război mondial Bavaria și-a pierdut statutul de regat și a devenit un land al Germaniei. Etern adversar al Imperiului Austriac, Bavaria a căutat deseori, de-a lungul istoriei sale, alianța cu Franța pentru a se proteja împotriva tendințelor expansioniste ale Vienei. Totuși, în timpul războaielor Revoluției Bavaria a fost obligată să lupte împotriva Franței, semnând armistițiul după victoriile franceze de la Marengo și Hohenlinden (1800). Pacea de la Lunéville din 1801 și înființarea
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
și a socialiștilor (circa 50 de locuri). Opoziția radicalilor și socialiștilor a împins la guvernare forțele de centru, de unde și unele alegeri politice orientate către protecționismul economic, o anumită indiferență față de chestiunea socială, dorința de a rupe izolarea internațională prin alianța cu Rusia și dezvoltarea Imperiului. Această politică de centru a provocat instabilitate ministerială, anumiți republicani din guvern alăturându-se uneori radicalilor sau anumiți orléaniști asociindu-se legitimiștilor, și între 1893 și 1896 s-au succedat cinci guverne. Această instabilitate guvernamentală
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
încă prezent. Numeroși actori ai afacerii Dreyfus au fost, de altfel, alsacieni. Militarii au avut nevoie de mijloace considerabile pentru a pregăti următorul conflict, și în acest sens a fost semnată, pe baza unei convenții militare, la 27 august 1892, alianță pe care unii o considerau a fi „contra naturii”. Armata și-a revenit din înfrângere, dar a rămas nereformată, stafful de ofițeri superiori fiind compus în continuare în principal din vechi cadre de origine socială aristocratică, cu opțiuni politice monarhiste
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
centru-dreapta din România. Președintele acestui partid a fost Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost unul din cei patru parlamentari ai partidului, aleși în 2012 în Parlamentul României, la alegerile legislative în care au candidat împreună cu PDL și PNȚCD sub titulatura Alianța România Dreaptă. În vara anului 2014, a fuzionat prin absorbție cu PDL. PFC a fost fondat în 2004 de către Viorel Lis, sub numele de "Partidul Creștin". În 2007 președinte a devenit Adrian Iurașcu, iar în 2008 partidul și-a luat
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
PPE. Partidul a început să crească și a deschis filiale noi, ca cele de la Constanța, Slobozia, Timișoara, Arad, Satu Mare. Ungureanu a încheiat cu Vasile Blaga, liderul Partidului Democrat Liberal și cu Aurelian Pavelescu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat o alianță electorală denumită Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, Forța Civică a obținut la alegerile din 2012, patru locuri în parlament unul în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
început să crească și a deschis filiale noi, ca cele de la Constanța, Slobozia, Timișoara, Arad, Satu Mare. Ungureanu a încheiat cu Vasile Blaga, liderul Partidului Democrat Liberal și cu Aurelian Pavelescu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat o alianță electorală denumită Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, Forța Civică a obținut la alegerile din 2012, patru locuri în parlament unul în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La data de 16
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
a deschis filiale noi, ca cele de la Constanța, Slobozia, Timișoara, Arad, Satu Mare. Ungureanu a încheiat cu Vasile Blaga, liderul Partidului Democrat Liberal și cu Aurelian Pavelescu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat o alianță electorală denumită Alianța România Dreaptă. În cadrul alianței, Forța Civică a obținut la alegerile din 2012, patru locuri în parlament unul în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La data de 16 martie 2013, PNȚCD și
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
2012, patru locuri în parlament unul în Senat (Mihai Răzvan Ungureanu) și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La data de 16 martie 2013, PNȚCD și Forța Civică au semnat acordul pentru reconstituirea Alianței D.A. La 29 mai 2013, Tribunalul București a respins înscrierea alianței în Registrul Partidelor Politice. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că alianța va funcționa fără acte. Pe 16 iulie 2014, Partidul Forța Civică a decis că va
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
și trei în Camera Deputaților (Dănuț Culețu, Dan Cristian Popescu și Cristian Constantin Roman). La data de 16 martie 2013, PNȚCD și Forța Civică au semnat acordul pentru reconstituirea Alianței D.A. La 29 mai 2013, Tribunalul București a respins înscrierea alianței în Registrul Partidelor Politice. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că alianța va funcționa fără acte. Pe 16 iulie 2014, Partidul Forța Civică a decis că va fuziona prin absorbție cu PDL. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
La data de 16 martie 2013, PNȚCD și Forța Civică au semnat acordul pentru reconstituirea Alianței D.A. La 29 mai 2013, Tribunalul București a respins înscrierea alianței în Registrul Partidelor Politice. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat că alianța va funcționa fără acte. Pe 16 iulie 2014, Partidul Forța Civică a decis că va fuziona prin absorbție cu PDL. Președintele Forței Civice, Mihai Răzvan Ungureanu, va ocupa funcția de prim-vicepreședinte al PDL, în timp ce alți cinci oameni din echipa
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
Henric I, cu titlul de regentă. Henric s-a căsătorit prima dată în 1204, cu Agnes de Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această căsătorie nu au rezultat copii. Totuși, Henric ar fi avut o fiică de pe urma unei relații extraconjugale
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
Clausholm, casa ei din copilărie. Pentru primii zece ani de guvernare, el s-a consultat foarte mult cu vărul său, Contele Cristian Ernst de Stolberg-Wernigerode care avea să ia parte la aproape totul, de la concedierea bucătarilor reginei până la politicile de alianță. El l-a susținut pe rege cât de mult a fost posibil pentru a menține o alianță cu englezii, care a condus la căsătoria dintre fiica lui George al II-lea al Marii Britanii cu fiul cel mare a regelui. Actul
Christian al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316482_a_317811]
-
cu vărul său, Contele Cristian Ernst de Stolberg-Wernigerode care avea să ia parte la aproape totul, de la concedierea bucătarilor reginei până la politicile de alianță. El l-a susținut pe rege cât de mult a fost posibil pentru a menține o alianță cu englezii, care a condus la căsătoria dintre fiica lui George al II-lea al Marii Britanii cu fiul cel mare a regelui. Actul principal national al lui Cristian a fost introducerea unei legi care îi forța pe tărani să rămână
Christian al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316482_a_317811]
-
devastat - cu ajutorul soldaților vizigoți, după cum spune autorul Isidor din Sevilla - zona din jurul orașului Caesaraugusta și a cucerit prin șiretlic Ilerda. Când Attila a înaintat cu uriașa sa armată în Europa de Vest, invadând în cele din urmă Galia, Avitus a intermediat o alianță între Theodoric și vechiul său inamic Aëtius împotriva hunilor. Theodoric a acceptat această coaliție probabil pentru că recunoștea pericolul pe care îl reprezentau hunii pentru teritoriul său. El i s-a alăturat lui Aëtius cu întreaga sa armată, și cu fiii
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
Coaliții. Ferdinand a oferit aliaților săi suport pasiv și fără entuziasm și după ce a asistat un an la victorii răsunătoare ale francezilor, a devenit primul membru al coaliției care a renunțat. Prin proclamația dată 1 martie 1795, el a abandonat alianța și a declarat neutralitatea Toscanei. Normalizarea relațiilor cu Franța a ajutat la stabilizarea domniei sale timp de câțiva ani însă în 1799 a fost silit să fugă la Viena pentru protecție atunci când republicanii au stabilit un nou guvern la Florența. A
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
Cel mai probabil scenariu din doctrina ONO era un război general între NATO și Pactul de la Varșovia. Într-un asemenea caz, Iugoslavia trebuia să rămână o țară nealiniată și să nu accepte pe teritoriul său trupe străine aparținând niciuneia dintre alianțe. Doctrina recunoștea posibilitatea ca una din părți să încerce să cucerească teritoriul iugoslav ca bază pentru viitoare atacuri, pentru a-și asigura liniile de comunicații sau pur și simplu pentru a-și impiedica inamicul să ocupe acest teritoriu. O astfel
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
(denumită în Italia bătălia de la Solferino și Sân Martino) s-a dat în ziua de 24 iunie 1859 și s-a soldat cu victoria armatei aliate formată din armată franceză condusă de și armata sarda condusă de (denumită alianță franco-sardă), împotriva armatei austriece condusă de împăratul ; a fost ultima mare bătălie din istoria universală în care toate armatele s-au aflat sub comanda personală a monarhilor lor. Circa 300.000 de soldați au luptat în această bătălie, fiind cea
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
vechiul competitor. Ea și Odrade îl vor întâlni din nou pe Waff pe Rakis, unde acesta va încerca să o omoare, dar Odrade reușește să îl convingă că Comunitatea Surorilor împărtășește aceleași convingeri religioase cu Bene Tleilax. Taraza propune o alianță completă între cele două formațiuni împotriva forțelor Dispersiei. Pactul produce consternare în rândul Bene Gesseritului, dar Odrade își dă seama că Taraza plănuiește distrugerea Rakisului, astfel încât Bene Gesserit să devină dependentă de Tleilaxu pentru mirodenie, lucru ce ar pecetlui alianța
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
alianță completă între cele două formațiuni împotriva forțelor Dispersiei. Pactul produce consternare în rândul Bene Gesseritului, dar Odrade își dă seama că Taraza plănuiește distrugerea Rakisului, astfel încât Bene Gesserit să devină dependentă de Tleilaxu pentru mirodenie, lucru ce ar pecetlui alianța. Lucilla află că Duncan este prizonierul Onoratelor Matres, care încearcă să îl impregneze folosind metoda lor, cu ajutorul tinerei Onorate Mater Murbella. Dar condiționarea Tleilaxu se declanșează și Duncan răspunde printr-o tehnică egală, carte o copleșește pe Murbella. Lucilla profită
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
pustiirea comunei. a fondat o armată burgundă puternică de ocupație de de mercenari din toate țările europene. El va continua politica predecesorilor săi: dorința de independență suverană a statului burgund vis-à-vis de regatul Franței, și pentru a o contracara, o alianță cu Regatul Angliei cu care Franța fusese angajată în Războiul de O Sută de Ani. Carol nu a pierdut nici o ocazie de a-și extinde puterea. În mai 1469, prin Tratatul de la Saint-Omer, Arhiducele de Austria, Sigismund i-a vândut
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]