45,986 matches
-
japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă, care pulsează. Nu există nimeni în afară de tine. Este mica ta clipă de absolut, numai pentru tine, furată datoriei, colectivității, timpului. Ordinea este tot
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singur, cuprins de pace și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Oh, mare maestru Soshitsu Sen al XV-lea. Mintea mea refuză să devină o parte din această grădină golașă, din această iarnă tăcută, pentru că nu se poate înălța dincolo de Rezvan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singură, cuprinsă de pace, și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește realitatea stearpă a căsniciei care o condamnă la servitute și la singurătate fără nici o sfâșiere sufletească, cu pace în suflet și zâmbet pe buze, fără nici un gând de a căuta altceva mai bun, fără blesteme asupra sorții triste și nedrepte. Ea se simte, astfel, de cele mai multe ori, cu adevărat mai mulțumită și mai împlinită în contururile propriei existențe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dragoste. Nu așa, patetică, cum scrie-n cărți, ci simplu și direct. “Vasile, cred că te-am prins drag.” Normal ar fi fost ca, măcar acum el să aibă îndrăzneala de a o cere de soție. Dar, nu reușea și pace să-i spună ce ar fi dorit. Atunci, Mariana l-a cerut ea de bărbat. Nunta lor n-a fost o nuntă ca-n basme și nici ca-n filme, dar a fost frumoasă. Tot gurile rele șopteau că, probabil
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doi, apoi toată lumea, au băgat de seamă că... el era tot mai pasionat de munca sa, care-l răpea familiei ore și ore în șir. Ea devenise, din această cauză, obosită, irascibilă, slăbise foarte mult, nu-l putea înțelege și pace! Au început certurile. Apoi reproșurile reciproce. Cele două cupluri de părinți au intervenit; ca să-i ajute, au hotărât să se ocupe ei de copii, poate așa... Se părea că norii negri s-au dus. Locul lor a fost, însă, luat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ori împărăteasă? Sau vreo zeiță? Ar fi vrut preotul să caute în Istoria Antică. Dar nu de răsfoit cărți avea el timp; venirea pe lume a copilului trebuia cinstită cum se cuvine. Așa că acesta era numele sortit pentru el și pace bună! Abia când copilul împlinise o jumătate de an, lui Petru i-a căzut în mână o carte, din care a aflat că Epaminonda fusese un general teban, deci, nu femeie. Ce mai putea face? Cum să mai repare greșeala
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
adică tovarășa - doamnă sau doamna-tovarășă ... Apostol. După ce a mâncat ficații atâtora cu istericalele ei, gata, acum, când i se termină mandatul, țuști la Pedagogic! Cum avea să rămână aici?! Ar fi riscat, firește, să fie linșată. Așa, e liniște și pace. Cât timp mai ține toroipanu-n mână, n-ai ce-i face. Pe urmă ... Vorba unuia: <<Restul e tăcere>>” “Shakespeare. Hamlet, actul V, scena 2” “Mă rog, mă rog... Oricum, madam Apostol pleacă la vreme. Și-a tras sforile ca lumea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu intru-n panică, nu-mi fac gânduri negre, lucrurile curg de la sine. Panta Rei! Vocea somnoroasă a crainicului anunță fel de fel de evenimente: atentate, răpiri, avioane doborâte, schimburi de focuri la granița dintre... și ..., declarații belicoase, apeluri la pace... Apoi, alte ciocniri, trafic de stupefiante, scufundări de vase-n larg... Însă, nu știu de ce, toate grozăviile acestea nu par a fi lucrări reale ci, mai degrabă, tot atâtea fragmente de basm sau imagini de vis, scene dintr-un film
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dimineața” “Bună să vă fie inima” “Aici stă Dumitru Alexandrescu?” “Apăi, aici o sta, da’ dumneavoastră cine sunteți și ce treabă aveți cu el?” “Vreți să-l chemați puțin? Sunt de la Direcția Regională a Miliției...” “Iar nu-l lăsați în pace? Dă ce i-ați dat drumu’ dacă-l hărțuiți iar?” “Nu-i facem nimic, fiți pe pace. Vrem să-l repunem în drepturi, să fie om, așa, ca mai-nainte” “Vreți pă dracu’! nu cumva i-oți da și plămâni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sunteți și ce treabă aveți cu el?” “Vreți să-l chemați puțin? Sunt de la Direcția Regională a Miliției...” “Iar nu-l lăsați în pace? Dă ce i-ați dat drumu’ dacă-l hărțuiți iar?” “Nu-i facem nimic, fiți pe pace. Vrem să-l repunem în drepturi, să fie om, așa, ca mai-nainte” “Vreți pă dracu’! nu cumva i-oți da și plămâni noi! Că, p-ăia vechi, i-a găurit pușcăria și ăi dă’l chinuiau ca pă hoții
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu-mi poate da buletinu’ îndărăt, că n-a primit dispoziție de la regiune. Așa că, în or’ce minuțel, plutonieru’ Costandache poate să mă ia de guler că n-am nici un act, că-s bagabond... “N-o să te ia, fii pe pace. Dispoziția de la regiune am adus-o eu, o am aici, în geantă. Și ce ți-au mai spus la Sfatul Popular? Vreau să zic, atunci când ai venit din detenție?” “Păi, ce să mi zică? Nu e dăstul? A, ba da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați să-l discutați, ca să nu spun altfel” “Ia te uită cine face pe lupul moralist!” “Ha, ha, ha” “N-am nici o nevoie, da’ se pare că nu-i fată proastă. Am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și dumneavoastră?” “Ce să facă dânsul cu el? Că, e de ajuns s-apese pe un buton și... gata!” “Tacă-vă gura, bre, oameni cu scaun la cap! Ce-aveți cu tovarășu’? Vreți să dați de dracu’? lăsați-l în pace! Decât să-l luăm așa, mai bine l-am ruga să ne ajute. Că acolo, înăuntru, intră cine trebuie și ia cât trebuie. Iar noi? Hm! S ar putea să plecăm de aici așa cum am venit, adică fără o boabă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dracu!) Cum se pot proba toate acestea?” “Iertați-mă, mult stimate tovarășe prim secretar dar, personal, nu cred că sunt necesare aceste probe, doar nu suntem la tribunal!” “Tovarășă Udrea, te poftesc să-ți dai seama cum vorbești!” “(Fii pe pace, ghiujule, am toate acoperirile necesare, altfel nu acționam eu, așa, la întâmplare)” De altfel, vreau să vă informez că problema se cunoaște la București, atât la Ministerul Educației și Învățământului, cât și la Consiliul de Stat. I-am raportat despre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
naționale ale tineretului... Numără după câte știu, doar câteva lunișoare de viață. Oricum, nu-l paște câtuși de puțin pericolul acesta. Poate, cine știe?, până când îi va fi dat lui să ajungă la respectiva vârstă, aceste șantiere... am căzut la pace doar atunci când m-am oferit să-mi însoțesc clasa. Văsusem alți elevi, care, în anii din urmă, au avut parte de asemenea șantiere. Arătau ca niște umbre: Mulți au contractat acolo fel și fel de boli... Din ce mi-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Când apăreau asemenea obstacole, încercam să-mi spun, în gând, “Tatăl nostru”, “Crezul” și alte rugăciuni, să derulez, doar în subconștientul meu, filmul slujbei, pe care ajunsesem să-l știu foarte bine... ...Cele două bunici, în momentul când între ele era pace, se gândiseră, împreună, ce carieră să-mi hărăzească. Căzuseră de acord că nu mi-ar strica un viitor preoțesc și, în acest sens, se adresaseră preotului Traian Mircescu, parohul satului. Acesta mă cheamă odată la el (eram prin clasa a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
patul de moarte a prezis că o să se ia după el un om mare. La câteva zile după înmormântarea sa, a trecut în lumea umbrelor tătucul Stalin. Anghel fie binecuvântat! și au zis oamenii. Și Domnul să-l odihnească în pace! Mai mulți dintre ei au fost luați, după vorbele astea, la raion sau regiune. Unii s-au întors după câteva zile. Câțiva, însă, sunt și acum plecați, nimeni nu știe unde și pentru cât timp). Titi vorbește tare, deși popa
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
De o vreme de gândire la toate. De un prieten. De el. Că, oricum, știu unde-l găsesc, așa cum am știut ce face în tot timpul ăsta, în ciuda mesajelor la care nu răspundea niciodată. Și că e momentul să facem pace, muntele și cu mine. Am tras geanta laptopului mai aproape și am deschis-o cu greu. Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aș fi băut, numai că acolo fierb țuică din producția lu’ bunicu’, din ’56, îi pun ceva substanță cleioasă care are de-a face cu fruc tele și-i zic vin fiert. Nu părea să vrea să mă lase în pace, așa că i-am zis să-mi adu că un pahar. Am citit iar prima pa gină. E genul de pagină pe care o citești de câte ori n-ai ce face, dar nu ca s-o înțelegi, ci doar ca să poți să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spiritul. După cinci minute de respi rație profundă simt că plutesc pe valurile dharmei. Sunt o undă în marea de unde care e universul, în vidul absolut din care apă rem ca niște holograme și unde ne întoarcem la sfârșit. Simt pacea și sunt una cu tot. Respir în fiecare om, mă legăn în vânt ca frunzele copacilor. E timpul, îmi spune o voce interioară, și deschid ochii. Femeia se îndreaptă spre banca pe care mă aflu. Mă ridic ușor și pornesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de metri. Nu se uită la mine, dar aproape niciodată victimele nu mă văd. Patru zeci de metri, mă privește, parcă zâmbește. Nu, e soarele care-i intră în ochi. E chiar frumoasă, pare mulțumită, împă cată. Va muri în pace. Treizeci de metri, douăzeci de metri. Inspir, expir, nu mai existăm decât noi doi pe lume. Zece metri, cinci metri, doi metri, contact. Uni versul s-a oprit din curgere. Simt o înțepătură în piept și mi se înmoaie genunchii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
veche. N-am avut puterea sau curajul să-ți spun. Poate-i mai bine. Poți înțelege ce vrei. Acum nu mai am timp. Am să plec. Nu vreau să plângi. Nu trebuie. Vreau să știi că se poate muri în pace și în demnitate atunci când îți este dat să mori. Atât. Să spui asta. Vreau să nu mă uiți. Vreau să nu rămâi singur. Vreau să continui să crezi. Și vreau... dar mai departe nu mai era nimic, iar hârtia subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-ar avea nici un haz jocul“, spunea Andrei Vlădescu repede, înainte ca Aurora Mocanu să se întoarcă spre el cu vocea ei groasă: „Ce-ar fi să vă duceți de-aicea și să ne lăsați să terminăm partida asta în pace?“. „Ai grijă, ai să pierzi“, spunea Vlad Dumitrescu. „Pe mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a adus în seara asta aici?“, dar bărbatul dădea din mână spre ea să tacă, fără s-o privească, se uita doar la Andrei Vlădescu, acum în picioare în spatele scaunului, zicând: „Vasăzică, dai în mine, dom’le?“. „Lasă-l în pace“, striga Patricia, „n-a dat nimeni în tine, nu te mai țin puterile și ai alunecat“, abia acum bărbatul întorcându-se spre ea, ducându-și arătătorul la buze, apoi împungând aerul către ea, „Tu să taci, curvă!“. „Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]