54,187 matches
-
am întrebat pe nimeni. Și nici măcar unul dintre foștii colegi, care să reprezinte măcar informal fosta universitate a lui Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" , n-a venit. Așa că aici este ceva mult mai complex. Eu corespondez cu mulți, deci cunosc chestiunea. Nu vreau să dau acum nume, dar oamenii cei mai apropiați de Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" îmi povestesc lucruri incredibile despre ce se întâmplă acolo. Am putut să înțeleg, la două luni după asasinat, că oamenii erau în stare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
spunem, că am început amândoi să ne ocupăm de extaz în același timp. Pot să înțeleg cum am ajuns eu la magie, pentru că în manuscrisele despre Cabala extatică am găsit și material magic, dar nu am avut timp să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă ocazia s-o fac. Apoi am intrat în magia Renașterii. De fapt, întâlnirea noastră profundă se datorează interesului comun pentru magia Renașterii. Aceste două aspecte centrale ale religiei, extazul și magia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
bunicului tău, la nunți, în drumețiile tale de copil și adolescent, ai văzut toate astea cu ochii tăi, poate fără să le înțelegi, dar le-ai păstrat în amintire și le-ai folosit mai târziu. M.I.: Da, aici e miezul chestiunii. Nu vreau să reific faptul că eu m-am născut la Tg. Neamț și Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" s-a născut la Iași, că suntem amândoi moldoveni. M-am născut într-un târg, am trăit la oraș, n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
la oraș, n-am trăit într-un sat. Interesant e că eu am fost atras de asta. Pe când alți colegi de-ai mei, care s-au născut la Ierusalim și au scris cărți foarte importante, nu s-au interesat de chestiune, ba chiar mă priveau neîncrezători când le vorbeam eu de ea... Așadar, de la stâlpul cosmic am început să gândesc diferențele dintre Eliade XE "Eliade, Mircea" și Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" . Nu știu de ce la București primirea a fost, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
comuniste într-un decalaj net, capabil s-o propulseze în Uniunea Europeană. Mulți credeau în 1990 că așa se vor petrece lucrurile. Și iată că republicile federale nu s-au putut înțelege asupra unei strategii comune de dezvoltare, blocându-se în chestiunea redistribuirii resurselor de la nivel federal la nivel republican și local. Dacă Iugoslavia nu era dezvoltată, dacă dezvoltarea accelerată nu ar fi amenințat mecanismul titoist de redistribuire, dacă noile deschideri nu ar fi fost mai promițătoare pentru Slovenia și Croația decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o atomizare a societății civile, la adăpostul căreia oligarhia kaghebisto securistă să-și facă treaba în liniște. Ar mai fi aici și o chestiune de mentalitate, pe care jurnalista o menționează în treacăt: „Ne plac proscrișii, dar ne plac și învingătorii. Oamenii îl admiră pe Putin pentru modul cum reușește să înșele pe toată lumea” (ibid., pag. 62). Aici se impun, totuși, două întrebări: „Câți
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
epoca modernă, configurația identitară este mult mai complexă și nici nu mai are încărcătura romantică din „veacul națiunilor” (sec. al XIX-lea). Accentul pe simbolistica național ortodoxă, într-o țară reîntregită în care erau cuprinse și alte „neamuri”, devine o chestiune ceva mai delicată, încât ideea revine abia după trei sferturi de veac. Cât de acceptabilă, în general, este construcția unei Catedrale a „mântuirii” doar pentru „neamul” românesc, ca și cum acesta ar fi incomparabil mai 88 păcătos decât „neamurile” conlocuitoare?! Sau ca și cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informații noi asupra unor aspecte ascunse din istoria României. Apelul la sinteze și rapoarte interne abia desecretizate face din cartea sa un instrument de informare valoros. Este un merit ce nu ne împiedică să observăm punerea în paranteze a unor chestiuni ce se cer, totuși, lămurite. De pildă, L. L. W. nu are în vedere decât cu totul incidental diferențele dintre istoria secretă și istoria reală a perioadei studiate. Discursul său vizează în primul rând „independența” comuniștilor de la București, „lucrați” la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
învinși adesea de „portițele” oferite de lege, delincvenților. Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de presă, fost „turnător” al Securității (declarat în justiție) și recent condamnat pentru fraudarea averii Statului? Poate că jurnalistul vizat va fi meditat cât de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întrebări, ar fi părut cel puțin excesiv și nerealist. Pe de altă parte, este de înțeles că orice critic posedat de ideea alcătuirii unui studiu cvasi-total asupra literaturii naționale încearcă, de facto, să dea un răspuns și la astfel de chestiuni prin chiar opera sa. Comentatorul constată situația și o validează ca pe o realitate normală și necesară. Valoarea informativă este încă un aspect ce menține interesul pentru lectura cărții lui Grigore Codrescu. Profesor prin formație și cititor ca ocupație, înzestrat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice istorie literară este fatal subiectivă, expresie, în bună parte, a unei estetici proprii, mai mult sau mai puțin eclectică. Valoarea, în mare, a proiectului literar finalizat de unul dintre cei mai importanți critici
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să întârzie trimiterea la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
devină, eventual, „Oltkim”... Și în Rusia, și în România, propaganda oficială și diferite manipulări au drept rezultat o atomizare a societății civile, la adăpostul căreia oligarhia kaghebisto securistă să-și facă treaba în liniște. Ar mai fi aici și o chestiune de mentalitate, pe care jurnalista o menționează în treacăt: „Ne plac proscrișii, dar ne plac și învingătorii. Oamenii îl admiră pe Putin pentru modul cum reușește să înșele pe toată lumea” (ibid., pag. 62). Aici se impun, totuși, două întrebări: „Câți
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
epoca modernă, configurația identitară este mult mai complexă și nici nu mai are încărcătura romantică din „veacul națiunilor” (sec. al XIX-lea). Accentul pe simbolistica național ortodoxă, într-o țară reîntregită în care erau cuprinse și alte „neamuri”, devine o chestiune ceva mai delicată, încât ideea revine abia după trei sferturi de veac. Cât de acceptabilă, în general, este construcția unei Catedrale a „mântuirii” doar pentru „neamul” românesc, ca și cum acesta ar fi incomparabil mai 88 păcătos decât „neamurile” conlocuitoare?! Sau ca și cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informații noi asupra unor aspecte ascunse din istoria României. Apelul la sinteze și rapoarte interne abia desecretizate face din cartea sa un instrument de informare valoros. Este un merit ce nu ne împiedică să observăm punerea în paranteze a unor chestiuni ce se cer, totuși, lămurite. De pildă, L. L. W. nu are în vedere decât cu totul incidental diferențele dintre istoria secretă și istoria reală a perioadei studiate. Discursul său vizează în primul rând „independența” comuniștilor de la București, „lucrați” la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
învinși adesea de „portițele” oferite de lege, delincvenților. Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de presă, fost „turnător” al Securității (declarat în justiție) și recent condamnat pentru fraudarea averii Statului? Poate că jurnalistul vizat va fi meditat cât de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întrebări, ar fi părut cel puțin excesiv și nerealist. Pe de altă parte, este de înțeles că orice critic posedat de ideea alcătuirii unui studiu cvasi-total asupra literaturii naționale încearcă, de facto, să dea un răspuns și la astfel de chestiuni prin chiar opera sa. Comentatorul constată situația și o validează ca pe o realitate normală și necesară. Valoarea informativă este încă un aspect ce menține interesul pentru lectura cărții lui Grigore Codrescu. Profesor prin formație și cititor ca ocupație, înzestrat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ileana Mălăncioiu. Deși adoptă, în general, tonul ceremonios („Fie ne permis să-l contrazicem pe...”), comentatorul se exprimă tranșant când întâlnește interpretări accentuat personale, insuficient argumentate, reduse la propoziții „apodictice”. Cum, până la urmă, analiza, clasificările și departajările valorice sunt o chestiune... de gust (admite și Gr. C.), orice istorie literară este fatal subiectivă, expresie, în bună parte, a unei estetici proprii, mai mult sau mai puțin eclectică. Valoarea, în mare, a proiectului literar finalizat de unul dintre cei mai importanți critici
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să întârzie trimiterea la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
au făcut să realizez necesitatea elaborării unei cărți care să explice cum funcționează Uniunea, și care să combine rigoarea științifică cu un stil accesibil și atractiv pentru cetățeanul interesat de aceste teme. Așa ia naștere această carte, care expune principalele chestiuni despre funcționarea Uniunii încercând să îmbine trei elemente: în primul rând, o descriere detaliată a realității Uniunii; în al doilea rând, prezentarea principalelor modele și teorii care să ne ajute să înțelegem această realitate; și, în ultimul rând, dar nu
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
validării precum și a interpretării actelor adoptate de către instituții. Astfel, când se ridică o problemă de acest gen în fața organelor jurisdicționale ale statelor membre, organele respective pot, și în unele cazuri trebuie, să solicite Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la chestiune. Acest sistem garantează interpretarea uniformă și aplicarea omogenă a dreptului comunitar în toată Comunitatea. Tratatele permit explicit Curții de Justiție să se declare competentă să verifice dacă actele comunitare respectă drepturile fundamentale. În acest mod, Curtea își extinde competențele în
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
această cauză, se spune că Uniunea Europeană are un "executiv dual", asemănător celui din Franța, în care responsabilitățile executive sunt împarțite între președinte și prim-ministru. Ideea este că statele membre și Comisia, cu diverse repartizări ale responsabilităților în funcție de domeniul în chestiune, furnizează Uniunii o direcție politică și aplică politicile sale. Și, în cele din urmă, puterea judecătorească se află în mâinile Curții de Justiție, care, după cum am precizat, garantează respectarea dreptului comunitar, interpretarea corectă și aplicarea tratatelor. Uniunea ca sistem politic
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
puterii Parlamentului pe teren legislativ (prin intermediul procedurilor de cooperare, aviz conform și codecizie) și în ceea ce privește controlul Comisiei Europene (datorită rolului acestuia tot mai mare în desemnarea acesteia), alegerile pentru Parlamentul European continuă să se dispute între partidele naționale asupra unor chestiuni naționale. În timp ce partidele naționale continuă să se folosească de aceste alegeri în lupta pentru guvernul național, în ciuda faptului că Parlamentul poate influența selecția executivului comunitar, alegerile nu vor putea fi utilizate pentru a-i pedepsi pe cei care greșesc și
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
la nivel comunitar principiul democratic fundamental conform căruia popoarele ar trebui să participe la exercitarea puterii prin intermediul unei adunări reprezentative. Necesitatea consultării Parlamentului în cazurile prevăzute în Tratat constituie deci o formalitate esențială a cărei încălcare atrage nulitatea măsurii în chestiune. Îndeplinirea acestei cerințe implică faptul că Parlamentul și-a exprimat opinia. Nu se poate susține că cerința a fost îndeplinită deoarece Consiliul nu mai cere avizul dacă nici un aviz nu este oferit ulterior de către Parlament (Curtea de Justiție a Comunitaților
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
există un răspuns clar la această întrebare iar importanța dreptului de a fi consultat se sprijină pe lipsa relativă de informație a Comisiei Europene. Aceasta, la rândul ei, depinde de mai mulți factori dintre care se evidențiază complexitatea problemei în chestiune. Cu cât mai complex este obiectul legislației, cu cât implică mai multe dimensiuni, cu atât mai mare va fi lipsa de informare a Comisiei și cu atât mai util va fi dreptul de a fi consultat în comparație cu cel de veto
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]