38,151 matches
-
sexuale, sociale, civice - sunt Înlocuite de false nevoi, iar satisfacerea acestora devine scopul unei societăți axate pe consum. Era mai mult decât a intenționat vreodată să spună tânărul Marx, dar a atras un public larg: nu numai pe cei câțiva cititori ai eseurilor lui Marcuse, ci și mulți alții care prindeau limbajul și orientarea generală a argumentului pe măsură ce acesta câștiga În popularitate. Accentul pe Împlinirea sexuală ca obiectiv revoluționar jignea o generație mai vârstnică de stângiști. Amorul liber Într-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Heidegger, și scepticii blazați ai erei „postmoderne” (iar Heidegger și alții au fost „spălați” astfel de conotațiile anterioare). Când filosofia germană, după ce trecuse prin gândirea socială franceză, a ajuns În criticismul cultural englez (formele sub care le era cunoscută celor mai mulți cititori din acea vreme), vocabularul său inerent dificil dobândise un grad de opacitate expresivă care a atras irezistibil o nouă generație de studenți și profesori. Tinerii profesori angajați pentru a popula universitățile recent extinse absolviseră ei Înșiși facultatea În anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1970 din exil (În Italia), iar cugetările sale neo-heideggeriene erau citite În țara de origine În samizdat. Ideea că efortul de a supune și domina natura În folosul oamenilor - proiectul iluminist - ar putea avea un preț usturător era deja familiară cititorilor din ambele tabere ale Războiului Rece prin scrierile școlii de la Frankfurt, În special Dialectica iluminismului de Theodor Adorno și Max Horkheimer, publicată În 1947. Într-o interpretare heideggeriană - ce sugera că Însuși comunismul era un import ilicit din Occident, atins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atins de iluzia tragică a progresului material nelimitat -, aceste frământări formau baza unei opoziții intelectuale care se va afirma În anii ’70, combinând protestul etic și critica ecologică. În fruntea ei se aflau Patočka și unul dintre cei mai fervenți cititori ai lui Bìlohradský, dramaturgul Václav Havel 4. Cu timpul, o critică ecologistă comună avea să devină numitorul comun al noilor forme de protest din Est și Vest. Dar, În circumstanțele de la Începutul anilor ’70, nici una dintre părți Încă nu știa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietic): deziluzia voastră amenință credința noastră socialistă. Însă prin 1973 acea credință era deja zdruncinată serios, nu numai de critici, ci și de evenimente. Când Arhipelagul Gulag a apărut În franceză, cotidianul comunist L’Humanité l-a expediat sumar, amintind cititorilor că, de vreme ce „toată lumea” știe deja despre Stalin, să reiei toată povestea era un semn clar de „antisovietism”. Dar acuzația de „antisovietism” Își pierduse din vigoare. După invazia sovietică, măsurile represive din Praga și zvonurile despre „revoluția culturală” din China, condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conține puține lucruri pe care Raymond Aron nu le-a spus mai bine În Opiul intelectualilor cu 22 de ani Înainte. Iar Barbaria cu chip uman de Lévy, apărută la două luni după eseul lui Glucksmann, nu conține nimic ce cititorul francez n-ar fi putut găsi În Omul revoltat de Albert Camus. Dacă eseul lui Camus fusese desființat de Sartre atunci când a apărut, În 1951, cărțile lui Glucksmann și Lévy au devenit bestselleruri influente. Vremurile se schimbaseră. Acest cutremur intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sorginte asiatică. Kundera nu era prea apreciat În propria țară, unde exilul și succesul său Îi călcau pe nervi pe acei confrați care renunțaseră (conform propriilor mărturii) la ambele. Însă mulți aprobau teoria lui, mai ales În măsura În care Îi viza pe cititorii occidentali, acuzați de neglijarea și ignorarea „celuilalt” Vest, aflat la răsărit de ei - temă deja schițată În anii ’50 de Mi³osz, care remarcase faptul că, „Într-o ipotetică antologie a poeziei poloneze postbelice, un capitol Întreg ar trebui dedicat ironiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de revoluționari, „cei mai buni dintre ei erau doar teoreticieni”. Majoritatea erau complet nepregătiți pentru problemele politice și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal În capitala patriei eliberate, se lupta să-și păstreze cei 10.000 de cititori. Literární noviny, cel mai vechi și mai influent săptămânal de cultură ceh, o ducea cam la fel, ajungând În 1994 la un tiraj de mai puțin de 15.000 de exemplare. Redactorii revistelor și periodicelor literare din Occident ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oscilează Între afirmarea defensivă a caracteristicilor lor hipereuropene (În literatură, arhitectură, topografie etc.) și disperare, urmată de fuga În Vest. După căderea comunismului, ambele tendințe au fost ilustrate din plin. În timp ce fostul premier Adrian Năstase detalia În iulie 2001 pentru cititorii jurnalului Le Monde „valoarea adăugată” pe care România o aduce Europei, jumătate dintre cei care Încercau să treacă ilegal granița polono-germană erau români. Într-un sondaj realizat la Începutul noului secol, 52% din bulgari (și majoritatea covârșitoare a celor sub
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța nu poate fi Franța fără glorie”. Premise Împărtășite deopotrivă de politicieni, intelectuali și oameni cu opinii politice din cele mai diverse - de aceea Les lieux de mémoire a avut atât de mult succes, rezumând pentru zeci de mii de cititori o francitate evanescentă care În viața de zi cu zi le fugea deja printre degete. În mod revelator, tomurile lui Nora acordă un loc important creștinismului (ideilor, monumentelor, practicilor și simbolurilor creștine), dar nu cuprind decât un scurt capitol despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Times. Acestea, Împreună cu Le Monde și, În mai mică măsură, La Repubblica, erau acum ziare europene, disponibile pretutindeni și citite pe tot continentul. Presa de scandal cu tiraj mare rămânea Însă ferm circumscrisă de limba și frontierele naționale. Dar numărul cititorilor de tabloide era În scădere (cel mai ridicat În Marea Britanie, cel mai scăzut În Spania), așa că diferitele tradiții naționale În jurnalismul popular nu mai contau ca pe vremuri: din nou, cu excepția Angliei, unde presa populară ațâța și exploata eurofobia. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray), dar Își pierduse obiectul muncii. Moraliștii publici tunau și fulgerau Împotriva unor păcate individuale, dar nu aveau un ideal sau un scop
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Washingtonul, pe de o parte, pentru a nu crea impresia unui antiamericanism orb, pe de altă parte, din simpatie pentru poziția Statelor Unite Împotriva „islamismului radical”. Ei au trecut practic neobservați. Figuri cândva influente ca Michnik și Glucksmann și-au Îndemnat cititorii să sprijine politica irakiană a Washingtonului, argumentând pe baza propriilor scrieri anterioare despre comunism că principiile generale justificau politica de „intervenționism liberal” În apărare drepturilor omului de oriunde și că America era acum, ca și Înainte, vârful de lance În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Amsterdam, a perturbat profund o societate până atunci conservatoare - a generat suspiciune față de multe alte cutume și truisme culturale. Textul fundamental al Holocaustului olandez - jurnalul Annei Franck - era interpretat acum Într-o altă lumină de un nou val de cititori: Anna și familia ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor olandezi. Până la sfârșitul secolului, anii 1940-1945 au devenit perioada cel mai intens studiată din istoria olandeză. Deși adevărul despre contribuția olandezilor la identificarea, arestarea, deportarea și moartea compatrioților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legendar” cu cât e mai apropiat de noi, demersul lui Tony Judt nu e nici pe departe un „discurs Îndrăgostit”: pentru el, Europa constituie un obiect de studiu, iar iluziile și sentimentalismele nu trebuie să se intercaleze Între autor și cititor. Încă din primele rânduri, sunt aduse În discuție câteva adevăruri (pe care nu le-am știut sau le-am uitat) privitoare la acest petic de pământ destul de puțin impresionant, dacă privim orice hartă a planetei: Europa e doar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
notează autorul, „schimburile franco-germane au scăzut cu 83%”!), Începem să Înțelegem de ce s-a ajuns la distrugerea unei civilizații Înainte chiar ca tancurile lui Hitler și cizma lui Stalin să-și lase urmele nefaste asupra destinului continental. Din perspectiva unui cititor român, e, firește, de maxim interes felul În care un istoric străin - și Încă unul de calibrul lui Tony Judt - ne percepe. Ei bine, aproape că nu e o surpriză că figura cea mai proeminentă a istoriei române postbelice ni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care o are asupra sensibilității noastre. Vinul băut devine astfel un subiect despre care se vorbește, o muză care dezleagă ... limbile... după cum credeau unii spectatori sceptici despre cei prezenți, în Ziua Cincizecimii, la Pogorârea Duhului Sfânt. Să sperăm că cititorii acestei traduceri despre vin nu ne vor suspecta, precum s-a întâmplat odinioară cu martorii vorbirii în limbi, ca fiind doar ... "plini de must" când am tălmăcit în limba română cartea Histoire du vin aparținând autorului francez Jean-François Gautier...1
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
esență, dar care este pus de către autorul său într-un tipar poetic inspirat, în care metaforele, jocurile de cuvinte, ironia sau subînțelesurile sporesc, indubitabil, plăcerea lecturii. În consecință, am optat, pe alocuri, pentru o traducere liberă, pornind de la premiza că cititorul acestui text este unul avizat și instruit în ale francofoniei, capabil să aprecieze întreaga încărcătură poetică pe care textul o transmite din plin. Acolo însă unde anumite elemente culturale ar fi creat o barieră în receptarea sensului, am optat pentru
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
textul o transmite din plin. Acolo însă unde anumite elemente culturale ar fi creat o barieră în receptarea sensului, am optat pentru explicitări intratextuale sau în note de subsol. Credem însă că acestea, puțin numeroase, de altminteri, nu anulează dorința cititorului de a descâlci bogatele referințe culturale și intertextuale ale acestei cărți, devenind astfel și el complice al actului creator. Mai credem, de asemeni, că înțelegerea corectă a unei traduceri depinde și de voința cititorului de a-și asuma rolul pe
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
numeroase, de altminteri, nu anulează dorința cititorului de a descâlci bogatele referințe culturale și intertextuale ale acestei cărți, devenind astfel și el complice al actului creator. Mai credem, de asemeni, că înțelegerea corectă a unei traduceri depinde și de voința cititorului de a-și asuma rolul pe care textul i-l atribuie. MONICA FRUNZĂ PREFAȚĂ Omul modern a părăsit satul pentru oraș, atenuând deosebirea dintre anotimpuri, temperând căldura și frigul. El a luminat noaptea și a îmblânzit spațiul. Nostalgic, totuși, al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
dau acestei cărți cuprinzătoare un "buchet" poetic aparte, făcând din ea o operă minunată în care se regăsesc spiritul cartezian al juristului dar și deschiderea spre lume a umanistului. Fie ca această carte să aibă puterea de a trezi în cititor pofta de a-și alcătui o întreagă bibliotecă de cărți despre vin și, mai apoi, bineînțeles, și o vastă vinotecă. Robert TINLOT, director general al Oficiului internațional al Viilor și Vinului (OIV) Introducere "VINUL" ÎNAINTE SĂ FIE VIN La început
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
declanșează, noi procedee pentru conservarea și păstrarea sa îndelungată.68 În această carte, Pasteur afirmă că "vinul este cea mai sănătoasă și mai igienică dintre băuturi". Aceasta, însă, nu îl împiedică pe ilustrul savant ca peste câteva pagini să avertizeze cititorul sau potențialul consumator despre pericolul alcoolului întrucât "cu cât vinul este mai bogat în alcool, cu atât mai mult se îndepărtează de la calitățile necesare pe care le căutăm în vinurile de masă și cu atât mai mult se limitează consumul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Omul fără Dumnezeu este o corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia păcatului. Să prețuim acest dar! Multe din osemintele celor căzuți în slujba neamului și a lui Hristos sunt flori sfinte ce emană mireasmă divină... Pământul românesc, cântecul românesc au altă tonalitate și ne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
urmat apoi rugul de pătimire îndurat de poporul român, pauperizarea, temnița și moartea, sub guvernarea Anei Pauker (omul Moscovei), a lui Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu... Astfel, legionarii au fost din nou măcelariți cu aceeași cruzime din trecut. Așadar, iubite cititor, aruncă-ți privirea și în trecut și să nu plângem doar durerea de astăzi! Pătimirea noastră s-a acumulat progresiv, datorită unor netrebnici conducători, până în zilele noastre. Azi trăim la un nivel de degradare morală și de sărăcie de neimaginat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]