38,404 matches
-
frontului de către germani la Sedan și plasaseră Corpul al X-lea în poziții pentru contraatac. Corpul ocupa poziții la la Bulson pe axa Chéhéry-Bulson-Haraucourt și trebuia să contaatace capetele de pod de pe Meuse. Terenul era unul împădurit și Charles Huntziger, Comandantul Armatei a 2-a, a considerat că trupele pe care le-a lăsat pe poziții pot apăra regiunea Bulson, iar germanii nu vor fi capabili să expoateze victoria tactică de la Sedan de pe 14 mai. Germanii au înregistrat o întârziere de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
programul de concentrare a forțelor și amânările succesive, agravate de retragerea panicată a infanteriștilor și artileriștilor care își părăsise pozițiile (ca în cazul „panicii de la Bulson”), au făcut ca asaltul să fie declanșat doar în dimineața zilei de 14 mai. Comandantul artileriei Corpului al X-lea, colonelul Poncelet, a încercat inițial să își păstreze unitățile pe amplasamentele inițiale, dar a acceptat fără tragere de inimă să dea ordinul de retragere. Decizia lui a dus la abandonarea de către batalioanele de artilerie a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și 14 mai, pozițiile germanilor erau încă vulnerabile. Un atac viguros în aceste zile ale unităților blindate franceze l-ar fi împieidicat pe Guderian să părăsească capetele de pod de pe Meuse și ar fi modificat cel mai probabil cursul campaniei. Comandanții francezi, plasați mult în punctele de comandă aflate mult în spatele frontului, tributari ai doctrinei războiului metodologic și în plus profund șocați de violența atacului, au fost lipsiți de imaginea reală a situației dinamice de pe câmpul de luptă. Când când comandanții
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Comandanții francezi, plasați mult în punctele de comandă aflate mult în spatele frontului, tributari ai doctrinei războiului metodologic și în plus profund șocați de violența atacului, au fost lipsiți de imaginea reală a situației dinamice de pe câmpul de luptă. Când când comandanții primeau informațiile de pe linia frontului, ele erau deja depășite de evoluția luptelor. Aceste întârzieri aveau să se dovedească dezastruoase. Deplasarea spre Bulson a început la ora 16:00 pe 13 mai. La 07:30 pe 14 mai, tancurile franceze au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
24 de ore, începând cu după amiaza zilei de 13 mai, luarea unei decizii. El a pierdut mai multe ore cu misiuni de recunoaștere a terenului și a călătorit în zonă pe la diferite puncte de comandă ale regimentelor în căutarea comandantului său de Corp de armată, generalul Gransard, ca să primească ordinul de atac. Datorită acestor întârzieri, Lafontaine a amânat de asemenea emiterea ordinelor de atac pentru unitățile tactice până la ora 05:00 a zilei de 14 mai, oră la care germanii
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și să recucerească capetele de pod peste Meuse la ora 20:00 pe 13 mai. Obligația lui Lafontaine să atace doar după primirea ordinului necesare era diferită de modul de coordonare tactică mai eficient al germanilor ("Auftragstaktik", misiune tactică), cărora comandanții le lăsau o mare libertate de acțiune în atingerea obiectivelor. Lafontaine a pierdut ore care aveau să fie decisive pentru succesul misiunii. Francezii au avut posibilitatea să îi respingă pe germani înapoi pe pozițiile de plecare, dar au irosit această
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
grele Panzer III și Panzer IV, germanii permiseseră traversarea Meusei în principal a tancurilor ușoare Panzer I și Panzer II. Ciocnirile inițiale au avul loc la Hannut în timpul Bătăliei Belgiei. Rezultatele au fost aproape identice. În flancul sudic al Bulsonului, comandantul Diviziei I Panzer, generalul Friedrich Kirchner, a suferit o serie de înfrângeri tactice. Tunurile antitanc 3.7 cm PaK 36 s-au dovedit ineficiente în fața puternicelor blindaje ale tancurilor franceze. În confruntările directe, tancurile franceze, cu blindaje și tunuri superioare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
(n. 22 martie 1873, Craiova - d. 17 aprilie 1919, Doba) a fost unul dintre ofițerii superiori ai Armatei României din perioada Primului Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. s-a născut la Craiova, ca fiu al lui "Ioan Paul" și "Vasilica Paulian". Tatăl său era un cunoscut profesor muzicolog, fondatorul în 1897 a societății corale
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
noiembrie 1910, cu "Maria Zorileanu". După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Constantin Paulian a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul "Regimentului 9 Artilerie" și "Regimentului 1 Artilerie". În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în "Regimentul Gorj No. 18", iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
Paulian a ocupat diferite poziții de execuție în cadrul "Regimentului 9 Artilerie" și "Regimentului 1 Artilerie". În anul 1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în "Regimentul Gorj No. 18", iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
1909 trece în arma infanteriei, fiind numit comandant de batalion în "Regimentul Gorj No. 18", iar la 1 aprilie 1916 a fost numit comandantul "Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz. La începutul lunii aprilie 1919, colonelul
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz. La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al "Grupului de Sud
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
crucișătorul greu Prinz Eugen ale Germaniei Naziste pe de-o parte și cuirasatul Prince of Wales și crucișătorul de linie Hood. "Hood" a fost scufundat, iar cuirasatul "Prince of Wales" a fost forțat să se retragă, după ce a fos avariat. Comandantul lui "Bismarck", avariat la rândul lui, i-a cerut celui de pe "Prinz Eugen" să își continue de unul singur misiunea, în vreme ce primul urma să se îndrepte spre portul francez St Nazaire, care era singurul port la Atlantic cu un doc
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
al Combined Operations presupunea folosirea unui distrugător care să lovească frontal porțile doucului și mai multe vase mici care să transporte comandourile. Royal Navy trebuia prin urmare să asigure cel mai important contingent pentru raid, marinarii fiind puși sub comanda comandantului Robert Ryder. Vasul selectat pentru lovirea porților docului a fost HMS Campbeltown comandat de locotenent comandorul Stephen Halden Beattie. "Campbeltown" era un distrugător din timpul primei conflagrații mondiale, fiind lansat la apă în 1919 în SUA de către Forțele Navale Americane
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
trebuiau să escorteze forța de atac spre Franța și înapoi spre baze, iar pe timpul raidului să rămână la o distanță sigură în larg. O vedetă rapidă (MGB 314) a fost desemnată ca punct de comandă, la bordul ei aflându-se comandantul raidului și cel al unităților de comando. O altă vedetă rapidă (MTB 74), comandată de sublocotenentul Michael Wynn, avea două sarcini de îndeplinit. Dacă porțile exterioare ale docului Normandie erau deschise, trebuia să torpileze porțile interioare. Dacă porțile exterioare erau
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
zonă și a cartierului general german, să distrugă porțile și podurile de la întrarea veche în bazin și să le apere împotriva unor eventuale contaatacuri din zona bazei submarinelor. Grupul al treilea comandat de maiorul William 'Bill' Copland era și adjunctul comandantului forțelor de comando. Ei trebuiau să asigure siguranța din jurul vasului "Campbeltown", să distrugă pompele pentru evacuarea apei din ecluză, instalația pentru deschiderea porților și rezervoarele de combustibil din apropiere. Fiecare dintre cele trei grupuri erau împărțite în echipe de asalt
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
portuare ale acesteia din urmă. Companiile desemnate pentru apărarea portului erau responsabile pentru apărarea instalațiilor portuare și a vaselor de suprafață și a submarinelor ancorate în port. Aceste companii și vasele aferente folosite pentru patrularea pe râu erau sub comanda comandantului de corvetă Kellerman. Divizia de infanterie a 333-a era responsabilă de apărarea litoralului dintre St Nazaire și Lorient. Divizia nu avea trupe încartiruite în oraș, ci în satele din apropiere, de unde puteau fi deplasate rapid pentru ca să respingă orice atac
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
baza permanentă în port. Nu se cunoaște numărul total al submarinelor care se aflau în port în ziua atacului. Baza de submarine fusese inspectată doar cu o zi mai înainte de amiralul Karl Dönitz. Amiralul l-a întrebat pe unul dintre comandanții de flotilă cum ar reacționa dacă baza ar fi ținta unui atac al comandourilor britanice. acesta din umră a răspuns că „un atac asupra bazei ar fi riscant și foarte improbabil”. Cele trei distrugătoare și 16 vase mici au părăsit
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
fără succes cu încărcături explozive de adâncime. Distrugătoarele s-au întors în convoi la ora 09:00. Convoiul a întâlnit mai apoi două traulere franțuzești. Echipajele franceze au fost luate la bord iar vasele lor de pescuit au fost scufundate. Comandantul convoiului s-a temut ca pescarii să nu dezvăluie germanilor numărul și direcția de deplasare a vaselor britanice. La ora 17:00, convoiul a fost informat că în zonă se află cinci vedete torpiloare germane. După două ore, comandantul convoiului
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
scufundate. Comandantul convoiului s-a temut ca pescarii să nu dezvăluie germanilor numărul și direcția de deplasare a vaselor britanice. La ora 17:00, convoiul a fost informat că în zonă se află cinci vedete torpiloare germane. După două ore, comandantul convoiului a fost informat că în sprijinul său se îndreaptă cu toată viteza două distrugătoare din clasa Hunt, HMS Cleveland și HMS Brocklesby. Convoiul a ajuns la 120 km de St Nazaire la 21:00 și și-a schimbar cursul
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
le-a mai dat vaselor din convoi un răstimp, până când germanii au înțeles situația și au deschis focul cu toate piesele de artilerie din golf. La ora 01:28, când convoiul se afla la 1,5 km de porțile docului, comandantul Beattie a ordonat coborârea drapelului german și arborarea pavilionuli britanic al Marinei Regale. Intensitatea focului german a crescut, iar convoiul a răspuns la rândul lor. Din acest moment, vasele convoiului se aflau în pozițiile din care puteau ataca țintele ordonate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
m de dig și, supusă focului puternic inamic, a luat foc. Echipajul a fost salvat de ML 160, una dintre vedetele torpiloare care erau destinate distrugerii unor ținte precum cele două petroliere aflate în port. Pentru vitejia arătată în luptă, comandanții celor două vedete au fost decorați cu Ordinul Serviciului Distins. Restul vaselor coloanei din babord au fost distruse sau avariate grav mai înainte ca să își atingă obiectivele. Vedetele rapide ML 192 și 262 au fost incendiate. De pe aceste vase au
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
reușit să iasă din estuar, ML 306 a fost atacată de la mică distanță de vedeta torpiloare germană "Jaguar". Sergentul Durrant a măturat cu focul mitralierei puntea torpilorului german și, deși a fost din nou rănit, a continuat lupta în ciuda apelurilor comandantului german, care le cerea britanicilor să înceteze lupta și să se predea. Durrant a tras încontinuu încărcător după încărcător, refuzând să se predea chiar și după ce vedeta sa a fost abordată de germani. Durrant a murit în urma rănilor suferite. Faptele
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
lupta și să se predea. Durrant a tras încontinuu încărcător după încărcător, refuzând să se predea chiar și după ce vedeta sa a fost abordată de germani. Durrant a murit în urma rănilor suferite. Faptele sale de arme au fost recunoscute de comandantul german al vedetei "Jaguar", iar sergentul a fost decorat postum cu Crucea Victoria. După ce grupurile de comando au debarcat, comandantul Ryder a verificat personal dacă "Campbeltown" se blocase conform așteptărilor în porțile docului. Unii dintre membrii echipajului său au fost
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
sa a fost abordată de germani. Durrant a murit în urma rănilor suferite. Faptele sale de arme au fost recunoscute de comandantul german al vedetei "Jaguar", iar sergentul a fost decorat postum cu Crucea Victoria. După ce grupurile de comando au debarcat, comandantul Ryder a verificat personal dacă "Campbeltown" se blocase conform așteptărilor în porțile docului. Unii dintre membrii echipajului său au fost luați la bordul unei vedete torpiloare. Ryder s-a reîntors pe distrugător și a ordonat vedeti să își continue misiunea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]