39,851 matches
-
și 5.649 de angajați civili. Aceste cifre nu includ și rețelele de informatori. Conform Decretului nr. 163/1949 și ordinului nr.10052 din 23 ianuarie 1949 al Secretariatului pentru trupe al M.I. se înființează Trupele de Securitate și, potrivit decretului nr. 25 din 23.01.1949, a fost înființat un nou organism - "Miliția Populară", iar Jandarmeria a fost desființată în conformitate cu instrucțiunile Secretariatului General pentru Trupe nr. 12100, formațiunile sale din mediul rural fiind transferate către noua instituție creată "Direcția Generală
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
fost înființat un nou organism - "Miliția Populară", iar Jandarmeria a fost desființată în conformitate cu instrucțiunile Secretariatului General pentru Trupe nr. 12100, formațiunile sale din mediul rural fiind transferate către noua instituție creată "Direcția Generală a Miliției". La numai o lună, prin Decretul nr. 167 au fost înființate "Trupele de Securitate" prin preluarea de la Jandarmerie a Regimentului de Jandarmi Pedeștri, batalioanele teritoriale, centrele de instrucție și unele subunități logistice. Unitățile care au intrat în subordinea Comandamentului Trupelor de Securitate (C.T.S.) au fost: Regimentul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Mănăstirea va rămâne în proprietatea familiei Ostoici timp de 150 de ani, perioadă în care se părăginește dobândindu-și denumirea actuală de „Săraca”. În 1932 a fost răscumpărată de Episcopia Caransebeșului și a redevenit așezământ monahal. Desființată din nou în urma decretului comunist din 1959, va funcționa ca parohie. În anul 1963 au început lucrările care au dus la restaurarea completă a bisericii și a picturii. În 1987 s-a reluat viața monahală la insistența mitropolitului Nicolae Corneanu. Între anii 2001-2005 a
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
Ardeal (de exemplu la Adunarea de la Blaj) și până la Paris (unde este arborat la 26 aprilie 1848 de către studenții români care salutau noul guvern revoluționar cu un tricolor „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”). Iată amănuntele adoptării tricolorului : Totuși, decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848, motivat prin faptul că „nu s-a înțeles [încă] cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, definea steagul ca având culorile dispuse pe "verticală", posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
design celor "model 1897", cu mențiunea că, după decesul regelui Carol (10 octombrie 1914), la colțuri a apărut monograma regelui Ferdinand. Dimensiunea flamurilor variază între 90 × 65 cm și 115 × 73 cm. În paralel cu drapelul de luptă, prin Înaltele decrete și au fost stabilite jaloane pentru fiecare corp de infanterie, precum și modelul fanioanelor de batalion. Acestea din urmă țineau locul drapelului de luptă, acolo unde era necesar (exista un singur drapel la fiecare regiment), și reprezentau tricolorul cu benzi verticale
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
regăsindu-se o ancoră albastră cu otgon, încoronată cu o coroană regală de argint. Tot în această perioadă s-au creat legi și regulamente care să abordeze modalitățile de manipulare, pază și salut ale drapelului de luptă. Astfel, prin Înaltul decret se hotăra ca drapelul să fie purtat de către adjutantul subofițer al regimentului, el fiind asistat de către ofițerul port-drapel. De asemenea, se reglementa componența gărzii drapelului la infanterie. Aceasta era alcătuită din cinci sergenți, dintre care doi în primul șir, flancând
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
de cruce cu brațe lărgite. Următoarele modele sunt indicate în albumul „Flaggenbuch”, ediția 1939: O dată cu instaurarea republicii, în România au fost interzise toate însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române. Acesta prevedea, la articolul 7, ca noua stemă a republicii să fie „înfățișată prin: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
că prin prevederile Constituției din 1952, în partea superioară a stemei republicii apare o stea roșie în cinci colțuri. Acest lucru se va reflecta și asupra drapelelor și pavilioanelor oficiale românești. La 28 iulie 1950 Marea Adunare Națională a emis Decretul nr. 189 pentru înființarea drapelului de luptă al Forțelor Armate ale Republicii Populare Române, precum și a pavilioanelor Forțelor Aeriene Militare și Marinei Militare. Articolul 2 definea drapelul de luptă al unităților astfel: „trei fâșii de mătase de culoare roșu, galben
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
acesteia față de marginile fâșiei albe (11 cm în partea superioară și 9 cm în partea inferioară). Textul „Pentru Patria noastră” se regăsea pe fâșia albă, deasupra stemei, iar „Republica Populară Română” și denumirea unității erau trecute la mijlocul fâșiei albastre. Prin Decretul nr. 190 din 1950, publicat în același număr al „Buletinului Oficial”, era stabilit și aspectul emblemei soldaților, ofițerilor și generalilor din Armată. Emblema ofițerilor se compunea dintr-o stea cu cinci raze din email roșu, de 34 cm în diametru
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și atingea unghiurile interioare ale stelei, iar cel de-al doilea, cu raza de 11 cm, era din email albastru și purta în centru inițialele aurii „R. P. R.”. Un an mai târziu, pavilionul Marinei Militare a fost schimbat prin Decretul nr. 124 din 20 iulie 1951 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189. Noua reglementare stabilea trei însemne separate: drapelul unităților de uscat ale Marinei Militare, pavilionul navelor Marinei Militare și pavilionul navelor de grăniceri. Drapelul unităților de uscat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
raza de 11 cm, era din email albastru și purta în centru inițialele aurii „R. P. R.”. Un an mai târziu, pavilionul Marinei Militare a fost schimbat prin Decretul nr. 124 din 20 iulie 1951 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189. Noua reglementare stabilea trei însemne separate: drapelul unităților de uscat ale Marinei Militare, pavilionul navelor Marinei Militare și pavilionul navelor de grăniceri. Drapelul unităților de uscat ale Marinei Militare erau reprezentate prin „două bucăți de mătase de culoare
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
tot la mijlocul suprafeței albe, este aplicată emblema ce se poartă la uniformele ofițerilor din Forțele Armate ale Republicii Populare Române. Stema, emblema, inscripțiile, franjurile și canafii sunt la fel ca cele ale drapelului [de luptă] descris la articolul 2 [din decretul nr. 189 din 1950]”. Potrivit anexei acestui decret, dimensiunile drapelului erau de 100 × 60 cm, lățimea fâșiei albastre era de 20 cm iar a celei albe de 40 cm, stema avea 20 cm înălțime iar distanța acesteia față de marginile fâșiei
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
se poartă la uniformele ofițerilor din Forțele Armate ale Republicii Populare Române. Stema, emblema, inscripțiile, franjurile și canafii sunt la fel ca cele ale drapelului [de luptă] descris la articolul 2 [din decretul nr. 189 din 1950]”. Potrivit anexei acestui decret, dimensiunile drapelului erau de 100 × 60 cm, lățimea fâșiei albastre era de 20 cm iar a celei albe de 40 cm, stema avea 20 cm înălțime iar distanța acesteia față de marginile fâșiei albe erau de 11 cm în partea superioară
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
înălțime de 1/3 din lățimea drapelului, fiind poziționată la 1/6 din aceeași lățime față de marginile fâșiei albe. Este de remarcat faptul că, din 1953 până în 1964, datorită reformei ortografice, pe steaguri a fost înscris numele țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
din aceeași lățime față de marginile fâșiei albe. Este de remarcat faptul că, din 1953 până în 1964, datorită reformei ortografice, pe steaguri a fost înscris numele țării cu „î”. Decretul nr. 93 din 17 aprilie 1954 pentru modificarea art. 4 din Decretul nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă ale Marinei Militare, ale navelor auxiliare ale Marinei Militare și ale navelor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Ministerul Afacerilor Interne. Constituția Republicii Socialiste România, adoptată în 1965, prevedea la articolul 118 următoarele: „Drapelul Republicii Socialiste România poartă culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical, cu albastrul lângă lance. În mijloc este așezată stema Republicii Socialiste România”. Prin Decretul nr. 972 din 5 noiembrie 1968 privind însemnele Republicii Socialiste România erau stabilite în detaliu stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al republicii. Expunerea de motive alăturată preciza faptul că, în lipsa unor reglementări corespunzătoare, „au apărut interpretări greșite ale
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
în detaliu stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al republicii. Expunerea de motive alăturată preciza faptul că, în lipsa unor reglementări corespunzătoare, „au apărut interpretări greșite ale acestora [precizărilor constituționale], folosiri incorecte sau neunitare ale însemnelor statului”. Capitolul IV al decretului este dedicat în întregime descrierii drapelului și protocolului de utilizare al acestuia. Astfel, drapelul este definit ca având proporția de 2:3, cu fâșiile colorate de dimensiuni egale. Culorile reglementare se aflau tipărite în anexă, nefiind denumite expres. Stema era
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
jumătatea flotantă două stele roșie cu cinci raze, suprapuse. Drapelul celorlalți miniștri era similar, dar prezenta o singură stea, în centrul jumătății flotante. Drapelele de luptă și pavilioanele stabilite în timpul Republicii Populare Române au fost modificate sau total schimbate prin Decretul nr. 106 din 24 decembrie 1966 privind reglementarea acordării drapelului de luptă al unităților și marilor unități de toate armele, modificarea înfățișării pavilioanelor și flamurilor navelor marinei militare și navelor grănicerești, înființarea mărcii distinctive și mărcilor de comandament la navele
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
marinei militare și navele grănicerești, a geacului pentru navele marinei militare și a pavilionului distinctiv pentru navele grănicerești. În expunerea de motive atașată, se menționa că vechile reglementări nu mai erau corespunzătoare, în principal din următoarele motive: Articolul 2 al Decretului prevedea că „Drapelul [de luptă] se acordă de către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România atât unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Forțelor Armate, cât și unităților din Ministerul Afacerilor Interne, la înființarea acestora. Acordarea drapelului se
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
ministrului forțelor armate sau a ministrului afacerilor interne. Înmânarea drapelului se face în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România de către un reprezentant al forțelor armate, respectiv al ministrului afacerilor interne.” Primul alineat al acestui articol a fost modificat în cadrul Decretului nr. 150 din 19 iunie 1974 privind modificarea unor legi și decrete astfel: „drapelul se acordă prin decret prezidențial atât unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Apărării Naționale, cât și unităților din Ministerul de Interne, la înființarea
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România de către un reprezentant al forțelor armate, respectiv al ministrului afacerilor interne.” Primul alineat al acestui articol a fost modificat în cadrul Decretului nr. 150 din 19 iunie 1974 privind modificarea unor legi și decrete astfel: „drapelul se acordă prin decret prezidențial atât unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Apărării Naționale, cât și unităților din Ministerul de Interne, la înființarea acestora.” Pavilioanele navelor marinei militare și ale navelor grănicerești erau reprezentate prin
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Socialiste România de către un reprezentant al forțelor armate, respectiv al ministrului afacerilor interne.” Primul alineat al acestui articol a fost modificat în cadrul Decretului nr. 150 din 19 iunie 1974 privind modificarea unor legi și decrete astfel: „drapelul se acordă prin decret prezidențial atât unităților și marilor unități de toate armele din Ministerul Apărării Naționale, cât și unităților din Ministerul de Interne, la înființarea acestora.” Pavilioanele navelor marinei militare și ale navelor grănicerești erau reprezentate prin drapelul de luptă al unităților respective
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
formă dreptunghiulară, având jumătatea dinspre dispozitivul de prindere de culoare verde pe care este aplicată o ancoră de culoare albă”. Dimensiunile acestor însemne, precum și modul de folosire al acestora urmau să fie stabilite de către Ministerul Forțelor Armate, prin regulament. Prin Decretul nr. 90 din 27 aprilie 1977 privind instituirea drapelului de luptă al gărzilor patriotice și reglementarea acordării acestuia se crea un însem special pentru unitățile Gărzilor Patriotice. Acesta era similar drapelelor de luptă ale unităților militare, cu excepția inscripțiilor de pe fața
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
avea 100 cm lungime și 66 lățime, înălțimea scrisului era de 6 cm, franjurii erau lungi de 5 cm, hampa avea 240 cm lungime și 4 cm în diametru, iar ogiva din vârful hampei era înaltă de 15 cm. Potrivit Decretului, drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor patriotice județene ori din municipiului București, sau de către reprezentanți ai Statului major al gărzilor patriotice de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în urma unui decret prezidențial în acest sens. Puteau primi drapel Gărzile
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
vârful hampei era înaltă de 15 cm. Potrivit Decretului, drapelul se acorda unității de către comandanții gărzilor patriotice județene ori din municipiului București, sau de către reprezentanți ai Statului major al gărzilor patriotice de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, în urma unui decret prezidențial în acest sens. Puteau primi drapel Gărzile patriotice care s-au distins în activități de pregătire pentru apărarea patriei și care întruneau minim 2000 de luptători. Decretul nr. 1016 din 1966 creează cadrul legal pentru înființarea mărcilor distinctive și
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]