4,074 matches
-
cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
domnișoara Elena (Mencina) Basocescu - originară din Bârlad, care-și începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță, subțire, ca o trestie în adierea vântului, frumoasă și frumos și cu mult gust îmbrăcată, cu vocea moale de moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile, dar nimic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iar Iepurele acesta și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își spuse tot el. Se așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele probleme la care încă nu găsise răspuns, dar își zise cu un zâmbet nedeslușit: Am îmbătrânit! Sunt tată, băiatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
seara, iar Emily n-a mai adus În discuție tema abandon-birou. M-am prăbușit Într-un sfârșit Într-un taxi (doar de data astaă la ora opt, după care, la ora zece, m-am Întins cât eram de lungă, Încă Îmbrăcată, peste plapuma de pe pat. Și Încă nu mâncasem nimic, pentru că nu puteam să sufăr ideea că trebuie s-o pornesc să caut ceva de-ale gurii și să mă rătăcesc iarăși, așa cum mi se Întâmplase În ultimele patru zile, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici o legătură cu Runway? A suspinat, ca și când s‑ar fi resemnat cu acest trist și nefericit fapt. — Da, bineînțeles. Dădacă, Înțeleg perfect. Ei bine, se pare că de fapt nu prea Înțelesese, pentru că, deși arăta conform standardelor (Înaltă, machiată impecabil, Îmbrăcată rezonabil și serios malnutrităă, mă tot Întreba care anume din sarcinile de serviciu i‑ar solicita prezența la birou. I‑am aruncat una din privirile acelea speciale, În stare să ofilească și florile, dar ea n‑a părut să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
haine ca tine? S‑a dat un pas Înapoi, iar privirea i s‑a plimbat de sus până jos pe trupurile lor, oprindu‑se asupra lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate mi‑am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aceasta. Vă rog să‑mi permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam că nu voi avea de‑a face cu oameni În pas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
permiteți să vă iau haina. Iar Ilana vă va conduce În atrium, unde se servesc cocktailurile. Speram că voi reuși să nu mă holbez În timpul monologului, dar spectacolul era de‑a dreptul atroce. Văzusem femei Îmbrăcate ca prostituatele, și bărbați Îmbrăcați ca femeile, și fotomodele Îmbrăcate cu mai nimic la petrecerile Mirandei, dar nu văzusem În viața mea oameni Îmbrăcați În halul ăsta. Știam că nu voi avea de‑a face cu oameni În pas cu moda, din New York, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la Paris pentru că așa era cel mai bine pentru viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv numele, grupa, numele profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În termeni buni, dar nu m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se compara nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cenușie“ sau „incertitudine“, dar cineva adăugase o notiță scrisă de mână, către sfârșitul carnețelului: Când nu ești sigură (și ar trebui să fii sigură Întotdeaunaă, e mai bine să fii Îmbrăcată În stil nu prea elegant În ceva splendid, decât Îmbrăcată prea elegant În ceva splendid. Ei bine, OK, se pare că acum situația se Încadra În categoria petreceri, sub‑categoria stilat. M‑am uitat la cele șase schițe de ținute vestimentare pe care Lucia le desenase pentru sub‑categoria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă urmărești pretutindeni, trebuie să presupun că vrei să te culci cu mine. M‑am Îmbujorat și, ca o adevărată doamnă, am pufnit sonor. — Mda, cam așa ceva. De fapt, nu am venit În calitate de oaspete, sunt doar o bonă foarte bine Îmbrăcată. Miranda mi‑a cerut să vin și nu mi‑a spus decât În ultima clipă că trebuie să am grijă În seara asta de progenitura râzgâiată a gazdelor. Așa că, scuză‑mă, dar cred că trebuie să mă duc să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Îi cunoscusem vreodată personal și Miranda Priestly Îmi spusese că eram rezonabil de competentă. Aveam impresia că toate se legau În sfârșit, că anul de sacrificii arăta primele semne ale unei posibile răsplăți. M‑am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am Închis telefonul În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar pentru Alex, ci și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie pe jumătate maturizată, ușor blazată și tot prost Îmbrăcată (ce‑i drept, una care acum Își dădea seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem prin destule ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie pe jumătate maturizată, ușor blazată și tot prost Îmbrăcată (ce‑i drept, una care acum Își dădea seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem prin destule ca să mă pot angaja Într‑o sută de locuri de muncă. Și, cu toate că primisem pe curriculum vitae o notă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gras și mic, doctorul Ionescu. Nu știu dacă e cazul să merg diseară cu colegii mei la revelionul Facultății. Se face la cantina Victoria din pasaj. Mai bine rămân În cameră cu Faust, În traducerea lui Blaga. Vine Bazil frumos Îmbrăcat, frezat, parfumat să mă incite. „Imbecile, se schimbă anul. Hai și tu să prinzi clipa!“ „Care Clipă?“ (Îi comentasem versul emblematic „Verweile doch - du bist so schon“ și Bazil e un tip inteligent.) „Marea clipă“ „Da, dar cu cine...?“ „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să pot s-o spionez de fiecare dată; dacă este prin curte sau În grădină Îngrijind florile sau, În cazul că nu este În raza mea vizuală, să pot să-mi imaginez ce face În acel moment, cum este Îmbrăcată, ce mănâncă sau ce citește, nu o imaginam niciodată dormind; mai precis, ea nici nu putea să doarmă ca oricine, somnul fiind pentru mine În acea fază a adolescenței o zonă Înspăimântătoare, spre care nu Îndrăzneam să arunc nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost atât de rușine, că nu știam cum să ne ascundem podoaba bărbătească, fiecare punându-și frunze de boz În față sau ținându-și mâinile În locul cu pricina. După această Întâmplare, ne-am cam schimbat ideile despre autoclaustrarea călugărițelor și, Îmbrăcați fiind, de multe ori, ne-am apropiat de ziduri. Ne Înșelasem, Însă; când am fost la o distanță prea apropiată, au Început să ne ochească cu pietre. Citadela lor a rezistat la propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proiectase Doru. Înainte de a merge la Dan, Doru mi-a jurat că o să mă apere și o să-i explice lui Dan că el e cel care mă iubește și-l iubesc. Niciodată nu l-am văzut pe Doru mai bine Îmbrăcat ca În ziua aceea. Dan la fel. Am mers la o cârciumă Aici, Dumnezeule, aici... Ochii i se umeziseră, dar totuși lacrimile nu se iveau. — Au Început să mă insulte pe rând. Spuneau că numai o cocotă ordinară putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea, femeia aceea cu care cel pe care-l iubesc uitase de mine. Era foarte frumos Îmbrăcată. Era frumoasă. Puțin palidă, puțin stranie... N-am știut ce fac. M-am repezit la ea și, fără o vorbă, am Început să o lovesc. Era În mine atâta turbare, pe care nu aveam dreptul să mi-o Înfrânez. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor merge să întreție huzureala celor ce stăpânesc pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]