4,058 matches
-
cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde”. De aici înainte, toată liturghia am fost plin de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Mai întâi, se va face echivalentul celei de-a doua adăugiri a săptămânii a doua1, și anume, înainte de a intra în rugăciune, să-mi odihnesc puțin spiritul, șezând sau plimbându-mă, după cum mi se va părea mai bine, gândindu-mă încotro mă îndrept și de ce; această adăugire va fi făcută la începutul tuturor felurilor de a se ruga. 240. Rugăciune. O rugăciune pregătitoare: Îi voi cere lui Dumnezeu, Domnul nostru, harul să pot cunoaște în ce am greșit privitor la cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Carlina trecea. Dorise atât de mult să se elibereze din lanțul care-l simțise în jurul ei, din culoarul singurătății, iar acum se simțea ca o lașă și-i era frică de situația în care se afla în momentul acela neștiind încotro să o apuce. Când plecase de acasă își lăsase totul. Lăsase casa, orașul, tot ce agonisise, locul unde se născuse, tot ce trăise cu sufletul, zeci de zile și de nopți. În fuga ei era conștientă că și dărâmase multe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și la micile sătulețe, de parcă le văd pentru prima oară în viața mea. După Manhattan, totul pare atât de mic și de... drăgălaș. Pentru prima dată, îmi dau seama de ce americanii găsesc că în Anglia toate lucrurile sunt “pitorești“. — Acum, încotro? zice Luke, în clipa în care ajungem la altă mică intersecție. — Ăă, cred că aici sigur trebuie să faci stânga. Vreau să zic... dreapta. Nu, am vrut să spun stânga. Mașina virează, iar eu scotocesc în geantă după invitație, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
las florile pe iarbă și mă duc la movilița indicată de Suze. — Vreau o poză cu chestia asta, îi spune Suze fotografului. Și Luke unde e? Partea ciudată e că nu mi se mai alătură nimeni. Toți au dispărut care încotro. La un moment dat, îl zăresc pe Tarquin împreună cu cavalerul de onoare, cum murmură ceva la urechile oamenilor și, unul câte unul, acestia se întorc spre mine cu chipurile strălucind de încântare, părând că așteaptă cu nerăbdare momentul. — Gata, Bex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai prea scăpat. — Eu sunt OK, zic repede. Luke e problema. E complet schimbat. Peste noapte. Acum era bine, iar peste o secundă m-am trezit că-mi spune „Am nevoie de niște răspunsuri“ și „ce rost are viața?“ și “încotro ne îndreptăm cu toții?“ E extrem de deprimat, nu se duce la serviciu... Pur și simplu nu știu ce să fac. — Trebuie să-ți spun că eu unul nu mă mir deloc, zice Michael, luând ceașca de cafea de la mine. Bărbatul ăsta al tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
comersant din Galați (din Hușși de locu); II) F. Abramovici și Bercu a luat dela Haim Iancu Segal care are depozit de zahăr În Iași afară de bariera Sărăriei”. Deci, În continuare o mare nebuloasă iar mai marii de atunci, neavând Încotro, au lăsat-o baltă deoarece nu am mai găsit niciun document În afara celui de sus. a.h. Evidență greoaie a rezerviștilor Am considerat benefică reiterarea unor afirmații din textele trecute cu referire la metoda chemării rezerviștilor la concentrare sau a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
măcel. Îmi culeg resemnată farfuria și paharul și mă retrag să mănânc în casă, păzită de priviri nerăbdătoare și ocazionale bufnituri în ușă. Oricum, nu cred ca nandu să mănânce carne, cred că atâta i-a dus mintea, să alerge încotro pare că cineva se pregătește de masă. Până la urmă, ajung și ei la aceeași concluzie și dispar lăsând câteva pene în urmă, după care câinii și maimuțele se regrupează. Mă satur, dau bucățile rămase la câini și niște pâine Chitei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace. Îl urmăresc cu privirea, merge încet, apucând câte o frunză și mestecând-o încet. „Hmmm, într-adevăr, e mare...” mai cuget, relaxat, sorbind din vinul parfumat. „Oare încotro merge, nu știe că încolo e doar poarta?” Privesc ceva mai atentă cum taurul se îndreaptă fix către poarta grea de ieșire din fermă. „Oare am închis-o bine??” Rodrigo, vino înapoi!! Strig, neconvinsă, după creatura impasibilă. Las paharul cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
răspăr cu post sincronul) un cîntec în care era vorba despre dușmanii lui. (Dacă Andy Garcia ar avea un văr manelist, cam așa ar trebui să arate individul.) De la primele cuvinte pe care le-a schimbat cu grănicerii ( De unde și încotro ? De afară înăuntru. ), un lucru a fost clar : de mult n-a mai apărut pe ecranele noastre un deștept atît de antipatic lipsit de umor și plin de figuri ca Păcală ăsta. Mai precis, de pe vremea lui tac su eroul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îl identifică și pe el. Polițiștii îl escortează la locul unde sînt îngropați copiii. Aha, or să-l omoare acolo ca să-și acopere greșeala ! Dar nu, nu-i fac nimic. Pornesc în urmărirea ucigașului. Ce se întîmplă cu acest film ? încotro se îndreaptă ? Cu un sfert de oră în urmă nu părea să știe altceva în afară de sensul unic și plicticos pe care se angajase și brusc a devenit imprevizibil. Ucigașul e jucat de un actor tînăr și inventiv, Jason Butler Harner
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
deschise poarta și porniră în trap ușor la vale, pe uliță. Au ajuns la fierăria lui Simion Sfrijan la care așteptau destul de mulți la rând. Au aflat că și la celălat fierar din târg stăteau destui în așteptare, așa că, neavând încotro, au tras căruța în curte, au deshămat caii legându-i de mănușile căruței, și le dădu un braț de iarbă. Gândindu-se că au de așteptat vreo două ceasuri, moș Negruș propune să meargă cu toții la han, că tot avea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
coincidența cu cen- trul de cultură și civilizație luat ca model, Parisul. Nu se mai află nici aici, nici acolo, trăind în acel spațiu interstițial pe care Agamben îl atribuia reflecției avenite asupra timpu- lui tău. Acest narator nu știm încotro se duce, este în tranzit și în același timp simțim acest lucru de la început, el nu își mai găsește locul. Poate nici epoca. Meduzări naturaliste Nuvele naturaliste ale lui I.L. Caragiale deschid un alt câmp de observație, în care dipozitivul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că mulți cetățeni ai RDG se gândeau cu nostalgie la vremurile "Deutschland über alles", la bunăstarea și gloria trecute, la părinții, frații, prietenii, rămași "dincolo", în RFG sau Berlinul occidental. Dar germanii, oameni ordonați, disciplinați și pragmatici, au acceptat, neavând încotro, situația, căutând să-și rostuiască viața cât mai bine. Pe filonul tradițional al stângii germane, edificat de Marx și Engels, dus mai departe de August Bebel, Rosa Luxemburg, Ernst Thälman, s-au clădit "colective de oameni ai muncii" devotați partidului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani, până m-am dat bătut. Un regizor debutant e În situația imposibilă a unui hipnotizator debutant: dacă spune că hipnotizează pentru prima oară, e pierdut, căci nimeni nu-i dă atenție, deci, ca să le câștige Încrederea spectatorilor, nu are Încotro decât să-i asigure că are o Îndelungată experiență În hipnoză. În același fel, cum să apară un regizor debutant În fața unor actori experimentați pentru a le câștiga Încrederea? Vulpoii bătrâni se uită cu coada ochiului și miros de la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectacol pentru copii? Eu, care veneam de la „La Mama“, din cuibul avangardei americane, să mă ocup de un spectacol pentru copii!? De ce tocmai eu, care visam la spectacole de elită, cu mișcări stilizate și metafore profunde? Evident, trebuia, nu aveam Încotro decât să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie că nu orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să accept să mă las convins. Am Înțeles că nu aveam Încotro decât să substitui energiei mele obișnuite, excesive, frenetice, o participare senină, luându-mi riscul de a „nu face nimic“, stând pe loc și observând atent ce se Întâmplă În jurul meu. Când, mai târziu, am pregătit cu grupul elemente de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
părăsească pe Rodin, și-a spus că dacă stă prea mult În umbra stejarului puternic, nu are șanse să devină el Însuși. Fără să mă compar cu Brâncuși, era totuși momentul să-mi caut propriul meu drum. Însă nu știam Încotro s-o apuc. „Te simt nehotărât“, Îmi spune Peter, deși Încercam să-mi ascund norii interiori privind cerul plin de stele din grădina celor o mie și una de nopți. „Dacă te hotărăști să te Întorci În România, e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să mă lupt pentru montarea mea, nu aveam Încotro decât să apelez la acest ajutor, dar am un semn de Întrebare dacă merita să ajung până la acest contact atât de direct cu o putere discreționară cu care nu am fost niciodată de acord. Experiențe diverse la Opera din Viena
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă isterică, fără să mănânc, mi-am adunat plasa, cutiuțele de medicamente, borcanul cu cianură de potasiu și am sărit pe fereastră. Odată ajuns În pădure, eram În siguranță; dar eu continuam să merg Împleticindu-mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
evocare a ceea ce este cu siguranță un fluture Turtoiseshell, realizată de Bunin: Și iată cum În cameră zbura Un fluture, mătase colorată, Bătând din aripi și foșnind, zvâcnea Pe un tavan albastru... și monologul Fluturelui lui Fet: De unde vin și Încotro mă-ndrept Să nu mă Întrebați; Acum respir pe-o grațioasă floare Să nu mă deranjați. În poezia franceză te impresionează cunoscutele versuri ale lui Musset (din Le Saule): Le phalène doré dans sa course léjère Traverse les près embaumés
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunoscut oameni care după ce au atins accidental un obiect - tocul ușii, un perete - a trebuit să fie supuși unei serii sistematice și foarte rapide de contacte cu diverse suprafețe din Încăpere Înainte de a reveni la o existență echilibrată. N-am Încotro; trebuie să știu unde sunt situat, unde sunteți situați tu și fiul meu. Când se produce În mine acea explozie de dragoste, cu Încetinitorul, fără zgomot, dezvăluind rămășițele topite de ea și copleșindu-mă cu sentimentul că există ceva mult
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca să-i apere pe toți moldovenii lui". (Legendele Moldovei) ...Da! "Era fermecat și a rămas viu ca toți viii... și chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui..." Ne întrebăm, cine mai suntem? Unde am ajuns? Încotro mergem? Mereu rătăcim drumul, bâjbâim ca orbeții și nu găsim nici cărarea, pentru că... Pentru că suntem dezbinați... Pentru că nu suntem unu' pentru toți, și toți pentru unu'." Pentru că n-am avut o călăuză... Atunci, Moldova l-a avut pe Ștefan; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]