13,635 matches
-
ci dezvăluie consecințele acestora, implicațiile în viața obișnuită. Venetici de pretutindeni speculează în interesul rapacității lor tot ce poate fi adjudecat cu rea-credință; viața provinciei se deteriorează: sărăcie, schimbarea în rău a mentalităților, decăderea moravurilor. Rezistența la rău e personificată îndeosebi de clanul țărănesc al Vicovanilor din Vicuseni, în primul rând de Ieronim, intelectual călit în lupta națională, înțelept venerat de ai săi. Volumul al doilea detaliază situații din timpul primului război mondial. Unul din Vicovani, Vasile, ajunge tocmai în Tașkent
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
au băut”. În Vânătoare e ceva din atmosfera prezentă în Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, bunul prieten al lui T., despre care a scris în nenumărate rânduri și căruia i-a îngrijit câteva ediții postume. Sunete din lirica perioadei interbelice, îndeosebi din cea tradiționalistă (largo sensu), din poezia htonică, coexistă cu cele proprii și în următoarele volume, mai ales în Steaua Polară (1960), în ale cărui tonuri se disting Aron Cotruș, contopit cu Mihai Beniuc, Radu Gyr, Virgil Carianopol și mai cu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei (1977), îndeosebi al ciclurilor Negru Vodă (apărut și separat, în 1974), Să nu superi iarba și Capul de pe scările Gemonei, pe când în Vârsta sărutului (1963), Noapte de echinox (1964), Poezii (1966) ritmurile argheziene, în special de „creion” și „copilărești”, utilizate și în
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
de noul eșalon al generației, afirmat după 1960. [...] Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate și a rămas, în esență, un singuratic. Prietenia de mai târziu cu Nichita Stănescu nu i-a modificat prea mult stilul poetic, deși unele schimbări (îndeosebi în Ierbar de nervi, 1978, cartea lui cea mai bună) se văd: o intimizare, în primul rând, a subiectului liric, o eliminare a epicului și o reducere a elementului demonstrativ. EUGEN SIMION SCRIERI: Pasărea albastră, București, 1957; Steaua Polară, București, 1960
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
debutul său propriu-zis, cu proză scurtă, se produce în 1958 la „Gazeta literară”, iar editorial cu romanul Moartea în pădure, apărut în 1965. A colaborat la numeroase reviste culturale din țară, dar, ca publicist, numele său tinde să fie asociat îndeosebi cu rubrica „Prepeleac”, pe care o susține de peste două decenii în „România literară”. Aparținând biologic „generației războiului”, Ț. nu a cunoscut consacrarea decât la mijlocul deceniului al optulea al secolului trecut. Această întârziere se datorează debutului editorial abia la vârsta de
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
între anodin și pitoresc. În schimb, Ț. se remarcă aici prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o prefigurare a
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
sprijinul Rosei Del Conte, fostă titulara a catedrei. Nu ignoră activitatea politică și se înscrie în Uniunea Democratică a Românilor Liberi, organizație fondată în 1948. Este un harnic și prestigios colaborator al publicațiilor exilului românesc, tipărind studii, articole și recenzii îndeosebi în „Revue des études roumaines”, „Ființă românească” (se află în comitetele de redacție ale acestor reviste), „România”, „Caete de dor”, „Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg”. Alte publicații, precum „Revue des études slaves”, „Revue de l’historie de religions”, „Slavonic and
TURDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
versuri emblematice precum „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” sau „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”. În ceea ce privește teoria literară propriu-zisă, U. afirmă existența a două situații lirice fundamentale, implicit a două feluri de poezie: „poezia-existență”, tributară îndeosebi atitudinii romantice, în cazul căreia eul liric trăiește exclusiv înăuntrul ființei poetului, și „poezia-interpretare”, unde eul liric se arată preocupat cu deosebire de lumea exterioară, poezia născându-se aici din „proiecția lumii aparente în microcosmosul lăuntric”. Se poate observa că
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
bea stele prin fisurile de iască,/ E o liniște-a durerii parcă lutul vrea să nască,/ Niciodată n-a fost iarba mai gătită pentru nuntă,/ Când lumina-n degradeuri cu nălucile se-nfruntă”. Unele cărți de versuri publicate după 1989, îndeosebi Orașul martir Timișoara (1990), ca și alte poeme apărute postum sunt documente lirice despre destinul tragic al țării și al poetului trăitor în ultimul deceniu al dictaturii. U. este și autorul a două romane. Prințul marelui puțin (1971) are un
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
și cu oțet (1920), semnate Dr. Urechiă sau Iodoform, alături de care mai utiliza și iscăliturile Aur, Iod, Rigomeț. Popularizând într-un stil agreabil, glumeț, noțiuni de medicină, găsește cu cale să adune în câteva broșuri și mai multe conferințe, rostite îndeosebi la Ateneul Român, după cum ține să publice nu numai în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât în competența lexicografică a lui U., autor al unui dicționar francez-român (1897), cât în porniri șovine. Într-
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
miză ar fi aceea de a căuta (și mai ales de a „regăsi”) timpurile și locurile „pierdute” ale operelor. Or, în aceste condiții e previzibil că în sfera de interes a exegetului vor intra cu precădere genurile mai apăsat referențiale (îndeosebi proza, dar și memorialistica sau publicistica) și doar în subsidiar acelea caracterizate prin indeterminarea obiectului (poezia și critica). Chiar și în cazul prozei, care în următoarele decenii îi acaparează volumele, U. se va preocupa, sub raportul comentariului, mai mult de
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
altul, Măritată, neîncheiat, s-a tipărit fragmentar în „Săptămâna ilustrată”. Scrierile lui V. pot interesa ca document social și psihologic. În 1891 era imprimată traducerea sa după o versiune franceză a romanului Întâia dragoste de Ivan Turgheniev. Numeroase alte transpuneri, îndeosebi din literatura franceză (Guy de Maupassant, Alphonse Daudet, Émile Zola, Alphonse Allais, Gustave Flaubert ș.a.), dar și din Giacomo Leopardi ș.a., intră în paginile ziarului „Adevărul” (1891-1893). SCRIERI: După natură. Artiștii, Roman, 1890; Fin de siècle, București, 1892; Proză și
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
revistei „Manuscriptum”, pentru ediția critică Dosoftei, Opere, I (1978). Ca istoric al culturii române vechi și premoderne, U. a început prin a cerceta texte de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea, privite îndeosebi din unghi lingvistic și stilistic, elucidând numeroase probleme de filologie ale acestei perioade. Cu timpul și-a extins cercetările și asupra unor texte mai vechi, din secolul al XVII-lea și din prima jumătate al secolului al XVIII-lea. Studiul
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
în istoria culturii noastre vechi este încă necesar să se desfășoare temeinice investigații pozitiviste, de analiză, de adâncire a cunoașterii până la detalii, de revizuire a datelor și informațiilor mai vechi, într-o perspectivă interdisciplinară. În calitate de editor, U. s-a ocupat îndeosebi de operele mitropolitului Dosoftei și de ale lui Gheorghe Asachi, cărora le-a consacrat ediții critice, adevărate modele ale genului. Pe lângă acuratețea stabilirii filologice a textului, acestea se remarcă prin ample studii introductive, exemplare sub raport documentar și analitic, precum și
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
românească” colaborează Nicolae Tăutu, Ion Sofia Manolescu, Coca Farago, Al. Jar, Magda Isanos, Dumitru Corbea, Nina Cassian, Victor Kernbach, Victor Torynopol, Ion Potopin, Șasa Până, Emil Manu. La capitolul proza trebuie remarcată o nuvelă a lui Marin Preda, Măritișul. Publicistica, îndeosebi politică, este ilustrata de Zevedei Barbu, Gh. Dinu, Mihail Cruceanu, Mihail Roller, Silviu Brucan, C. Ionescu-Gulian, Ion Popescu-Puțuri, Cezar Petrescu (Omul în literatura rusă de ieri și de azi), Al. Rosetti (Leningrad), Mihail Sadoveanu (Lumină de la răsărit), Victor Eftimiu (Aspecte
VEAC NOU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290474_a_291803]
-
periplu în Statele Unite ale Americii, revine în Germania, stabilindu-se în orașul Hanau am Main, unde la început lucrează ca programator, apoi, până la pensionare (2002), ca profesor de franceză și engleză. Călătorește mult în Europa și frecventează diverse cercuri literare, îndeosebi pe cele ale scriitorilor germani emigrați din România (Herta Müller, Horst Samson, Johannes Lippet ș.a.). Face parte din PEN-Clubul german. Primele poezii îi apar în 1963 în „Luceafărul”, la rubrica „Poșta redacției”, asigurată de Mihu Dragomir, ulterior în „Gazeta literară
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
Patria), Zahu Pană (Colind de exilat), Ovidiu Vuia (Pentru neamul de-acasă), Eugen Coșeriu (Puncte cardinale), N. S. Govora, Ion Țolescu ș.a. După 1989 vor figura și scriitori din țară (Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ileana Mălăncioiu, Leonida Lari), fiind selectate îndeosebi versuri patriotice, cu accente tradiționaliste. Se republică poezii de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu (La Bucovina), Dimitrie Bolintineanu, Alecu Donici, B.P. Hasdeu, Panait Cerna, Octavian Goga, George Coșbuc, Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Minulescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, G. Topîrceanu, George
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
1950-1957), Liceul „Dimitrie Bolintineanu”, absolvit în 1961, și Facultatea de Limba și Literatura Română (1962-1967). După licență, în 1970 a colaborat ca redactor extern la „Almanahul literar”, în 1972 devenind redactor la Editura Eminescu, unde până în 1994 s-a ocupat îndeosebi de colecțiile „Rampa”, „Masca” și „Teatru comentat”; în 1994 a lucrat șase luni ca secretar general de redacție la revista „22”, de unde în 1997, după trei ani de șomaj, trece redactor la Editura Fundației Culturale Române. Debutează în 1968 cu
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
proze de mai mare întindere, dar nu adâncește investigația psihologică. Decorul, redus la minimum, joacă un rol secundar, textele trădând mai mult apetență pentru narațiunea în sine, pentru spectaculos, și mai puțin pentru descripție și analiză. Un istoric literar preocupat îndeosebi de aportul documentar se arată a fi V. în studiile publicate în perioada antebelică, printre care Bucovina în viața și opera lui Mihai Eminescu (1943), iar ulterior în „Limbă și literatură”, „Studii și cercetări științifice” sau în lucrări colective (Romantismul
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
formula narativă: fantasticul impregnat de simboluri și recursul la procedeele realismului, între acestea descrierea detaliului și efectele de atmosferă pentru susținerea credibilului. Dintre povestiri, Neobișnuita călătorie a unui om însemnat, Portretul tinerei fete și Zile din viața unui „virtuoz” interesează îndeosebi prin relaționarea simbolurilor în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
reminiscențelor uneori stridente din George Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice, transmițând îndeosebi senzații olfactive: „Arome de izmă și cimbru te-mbată, / Și ochii aproape te dor de lumină; / În minte îți vin tot mai leneșe gânduri, / Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul, / Iar pleoapele alunecă-ncet...” (Zi de vară). O
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
Naționale și al Industriei Chimice, la Institutul de Cercetare și Proiectare în Industria Celulozei și Hârtiei și la Oficiul de Control al Mărfurilor. Membru în colegiul de redacție al unor reviste de specialitate, publică singur sau în colaborare lucrări tehnico-științifice, îndeosebi din domeniul calității produselor. Pensionat în 1989, își reia activitatea ca expert și lector în ingineria calității la Asociația Română pentru Calitate, fiind și lector la Universitatea Pro Humanitas din București (din 1999). Debutează cu versuri în 1974 la „Ramuri
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
și Gala Galaction, Jurnal (I-III, 1973-1980), asupra căreia revine după 1989 cu o versiune a textului original, mutilată de cenzura din anii ’70, ș.a. În domeniul literaturii comparate, volumul Interferențe literare româno-franceze reprezintă o lucrare de pionierat, ce evidențiază îndeosebi ecourile metodei lui Sainte-Beuve în critica românească. SCRIERI: Începuturile romanului românesc, București, 1956; ed. București, 1963; Alecu Russo, București, 1964; Doi nuveliști: Emil Gârleanu și I.A. Bassarabescu, București, 1965; Dimitrie Anghel, București, 1966; Gala Galaction, București, 1967; Mateiu I.
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
Korunk” din Cluj. În 1986 se stabilește în Suedia, unde coordonează revista „Új kéve” din Stockholm. A debutat cu versuri la „Utunk” în 1956. V. traduce în limba maghiară, cu pricepere și sensibilitate, din proza și poezia românească. Îl preocupă îndeosebi literatura contemporană, dar semnează tălmăciri reușite și din scriitorii clasici: din teatrul lui Vasile Alecsandri (Fântâna Blanduziei), din lirica lui Mihai Eminescu și a lui George Coșbuc. Dintre poeții contemporani selectează nume ca Marcel Breslașu, Nina Cassian, Vlaicu Bârna, Ion
VERESS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290493_a_291822]
-
se mai spune în final - „vom primi cu mulțumire colaborarea acelora ce înțeleg să-și apere drepturile”. Se preconiza, așadar, de la început, o colaborare largă, venind, cum va constata Vladimir Al. Donescu la cea de-a șaptea aniversare a revistei, îndeosebi de la tineri „din toate ramurile de activitate și din toate curentele literare”. V. pornește la drum cu o redacție restrânsă, din care, pe lângă cei doi directori, mai fac parte C. A. Donescu, Ion Anestin, Mircea Ștefănescu, Costin Nenițescu, R. Peretz
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]