10,960 matches
-
și, În vreme ce aducem tăvile cu ceai și prăjituri În camera de zi, se conturează o prietenie și Între Dan și Gregory. 12 N-ar trebui să mă mire cîtuși de puțin amănuntul ăsta, dar Andy, prietenul Lisei, chiar arată incredibil. Înfățișarea lui mă face să mă simt ușor nesigură și nu prea reușesc să-l privesc În ochi. Împreună, el și Lisa alcătuiesc un cuplu perfect: amîndoi sînt Înalți și superbi și, dacă n-aș fi ceva mai precaută, aș afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Apoi, mergem În camera de zi ca să facem cunoștință și cu restul. Trebuie să recunosc că mă simt ușor intimidată. Aceștia chiar arată a fi Oamenii Frumoși despre care citesc deseori, cei care frecventează barul și hotelul Calden, crezînd că Înfățișarea și șarmul lor le pot aduce tot ce-și doresc. „Recepționer, ești așa de bun, prietene, să suni la Ivy și să ne rezervi o masă de șase persoane, pentru seara asta la opt?“ „Ai fi atît de amabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că se credea stăpân peste biserica purtând hramul Sf. Ioan Botezătorul, înălțată de episcopul Massimo pe vremea papei Simmaco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aducă o tunică curată, ceva de-ale gurii și vin, ne-am îndreptat spre casa cămătarului. Donatistul era legat de o scară rezemată de zidul magherniței. Era un african puțin mai oacheș decât mine, un egiptean din sud cu o înfățișare frumoasă, cu păr lung negru, îmbrăcat într-o tunică din material bun și închis la culoare. Ochii îi erau vii și inteligenți, dar privirea i se urâțise din cauza trufiei. Trei oameni din patrulă îl păzeau; nu le fusese deloc ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum se cuvine, dar magistrul va trebui să accepte altă locație. Am fost condus să-mi las bagajul la episcopat, o clădire de cărămidă cu trei caturi. M-a însoțit un funcționar înalt și slab, care m-a frapat prin înfățișare. Avea un guler de argint de care atârna un medalion în formă de ochi, cu o piatră neagră în locul pupilei; de culoare neagră îi erau și tunica, și hlamida, și tichia mulată de postav, cu șireturile desfăcute atârnându-i de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a-i invita pe ducii mei să urce spre el. Cu glas răsunător, a anunțat: - Acum o să deveniți fiii mei, așa cum a făgăduit exarhul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unei surori moarte la naștere. Îi adoptase după moartea tatălui, drept care toți se considerau fiii ei. Băieții se numeau Rodoald și Grimoald, iar fetele, Appa, Geretrude și Marozia. Tinerii, amândoi având puțin peste douăzeci de ani, se distingeau printr-o înfățișare mândră, iar fecioarele, între șaptesprezece și doisprezece ani, erau grația întruchipată. Au trecut două zile fără să se întâmple nimic important. M-am odihnit și am vizitat bisericile San Michele, San Giovanni Battista, Sant’Eusebio și marele pod roman peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părut totul prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prețioase. Așa se face că, puțin câte puțin, bătând monedă pe simțul său estetic, am reușit să-l fac să împlinească ceea ce doream. Brescia, lună de lună, și datorită emulației ce îi cuprinsese pe luptătorii cei mai bogați, căpăta o înfățișare invidiată de celelalte orașe, și asta fără să ne atingem de patrimoniul ducal. Oreste, care-l sfătuia pe Rotari cum să guverneze mai bine ducatul, la fiecare nouă cerere a mea, se mărginea să clatine din cap resemnat. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grăsimea din corp. După încă o lună, tot urcând și coborând orice scară aflată în mănăstire și făcând lungi plimbări prin împrejurimi, picioarele i-au prins putere. În curând a devenit, dacă nu o Venus, o tânără femeie cu o înfățișare nobilă și plăcută. În perioada aceea am avut parte de un dulce răsfăț în mijlocul cărților. Când s-au pornit primele ninsori, un sol i-a comunicat că regele avea să vină în vizită peste zece zile. Era momentul micii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
strânsoare de case albe, cu bazine pentru apa de ploaie pe acoperișuri, locuințe modeste, dar curate, cu livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și viță-de-vie, pășuni galbene și, la umbra unui copac mare din piața prăfoasă, bătrâni inimoși și curați ca înfățișare stăteau de vorbă liniștiți; și-au amintit de tatăl meu și m-au întrebat ce făcea, poftindu-mă fiecare în casă și prezentându-mă familiei ca și cum aș fi fost o rudă. Drept care am descoperit că aveam un văr de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este roman este mai frumos și mai interesant. Adresându-se unuia din cei doi falși longobarzi, celui mai tânăr care i se alăturase afectuos, a spus: - Nobile Michele, în seara asta ai de-a face cu un longobard adevărat, chiar dacă înfățișarea lui te poate înșela. Michele a dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându-i atenția că părul îi era prea lung, depășind cu trei degete maxilarul. Mi-a mulțumit, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după mine în primele zile de august ale anului Domnului 635. L-am găsit stând pe pat. Cu el mai era una dintre concubine, care îi punea feșe de in cald pe brațe. Slăbise mult și era albit la față. Înfățișarea îi era tot severă, și își încleșta maxilarele ca să nu dea la iveală durerile care îl chinuiau. - Ce anume pot face pentru tine? l-am întrebat. Vorbea cu o ușoară gâfâială. - Am auzit că tu cunoști un călugăr, cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă înfățișare și o armură scumpă. - Stiliano, iată-ne în sfârșit la ultima noastră întâlnire, a zis Andras. Știa că n-aveam de gând să-l cruț. Am căutat să-mi potolesc râvna, să-mi recapăt sângele-rece pentru a mă bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duc spre El. Acel scurt schimb de cuvinte a avut darul de a preciza relațiile dintre noi: el era învățătorul, iar eu eram discipolul. M-am conformat cu ușurință, la fel ca alții înaintea mea, cred, tocmai din pricina acelei oribile înfățișări, în spatele căreia se ascundea ceva înălțător. Credeam că voia să mă îndoctrineze, târându-mă pe nesimțite sub cupola bisericii romano-catolice. Nici vorbă de așa ceva! Mi-a arătat pur și simplu niște căi care ar fi trebuit să mă călăuzească spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi o desagă atârnată la brâu un suport de carte cilindric din lemn negru. Mi l-a întins, fără să se miște. A trebuit să mă apropii de el ca să-l iau și, deși făcusem câțiva pași spre acel om, înfățișarea lui continua să-mi rămână ascunsă. A adăugat: - Ieri nu eram, și acum, că am dat acest lucru cuiva care are nevoie, mâine n-o să mai fiu. Mă așteaptă și alții. Du-te în pace, diacule! Făcându-mi-se teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
steluța mea, care dormi senină și parfumată cu parfum japonez, dar tristă, căci ești departe de tati, care te adoră. Trebuia să-și alunge repede gândul acesta atât de dureros la Valentina. Nu o mai văzuse de un an - de la Înfățișare -, iar asta fusese o greșeală, dar durerea Îi Întunecase rațiunea, el voia să-și vadă copiii În fiecare zi, nu când stabilea un nenorocit de judecător, și nu voia să se mulțumească să fie o apariție festivă pentru sfârșitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să nege, dar îl apucase dintr-odată cheful nebun să povestească lucruri înfiorătoare. - Da. Arată ca un om, dar are cap de animal. - Cu ce seamănă? - Cu un vițel. Dar are colți ca ai lupului. Și poate să ia și înfățișare de om. Mie mi s-a arătat la început ca un om oarecare. - Cum arăta? - Așa, cam ca Iscru. Era un băiat tânăr, delicat și frumușel. - Cu ochii negri? - Mai degrabă verzi. Pe urmă am stat puțin de vorbă. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
face vreodată. Dar de ce-ar fi fost rău? - Ei, întotdeauna am fost puternic, dar poate că n-am arătat de ce sunt în stare. Au mai stat un timp și au tot pus întrebări despre vampir, mai mult nelămuriți de înfățișarea lui, mai ales de capul de vițel, din câte alte animale fioroase ar fi putut să fie. Îi părea rău că nu-i venise altceva, nici el nu știe de ce alesese un astfel de detaliu, pe cât de neplauzibil și nespectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
târziu, după ce trecuseră vreo două sute de ani de la noaptea aceasta parfumată, pe când toți ascultătorii lui se făcuseră oale și ulcele, într-o seară de vară o auzise pe-o femeie bătrână povestind, aproape cu același cuvinte, despre vampirul care lua înfățișare de vițel roșu. Povestitoarea susținea că străbunicul ei însuși văzuse arătarea. Apoi peste alte sute de ani găsise povestea într-o culegere de folclor românesc. Dar atunci, în noaptea în care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a fost ca o revedere a unui frate. Îi părea rău că nu poate să-l urască. Se uita la el, iar noua lui față de bătrân osândit îl înfiorase. A fost prima oară când s-a gândit la propria lui înfățișare și când l-a ajuns teroarea îmbătrânirii. Îi văzuse și pe ceilalți din preajma lui când veneau să se roage. Dar îi vedea des. Pe Ioniță nu-l văzuse din noaptea de mai a anului 1460. Dar s-a gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o astfel de femeie, pe care o privise cum moare în Stambul, în anul 1812. Nu putea să nu se gândească la ea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Era nebun și nu se gândea ce-o să se întâmple. Stătuse deja în corpul lui Barbu mai mult de o lună de zile, dar a mers mai departe, încercând să-i spună ei cum o să vină din nou cu altă înfățișare. Era slăbit și-era rău, iar după o zi nu mai putea nici să meargă. Atunci s-a hotărât să evadeze într-un sânge proaspăt, dar și în turcul fălos în care intrase s-a simțit la fel, a leșinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au determinat să-și urmeze ambiția și prezentă străinului genealogia familiei sale, conștientizându l de faptul că înaintașii lui domnesc din neam în neam în acest regat, prin filiație paternă. Uriașul mărturisi că a hotărât să cucerească împărăția, deoarece, din cauza înfățișării lui hidoase, respingătoare, nimeni nu îl acceptă, nu îl dorește în preajmă, iar el se simte singur, respins și trist. Sturion îi sugeră să se alăture armatei, fiind foarte puternic și neînfricat, fapt ce ar determina ca oastea regatului să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]