5,677 matches
-
răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură și trecu șuierînd la mai puțin de un metru de capul lui Gwen, fără ca aceasta să clipească. - Nervii, PM, strigă ea cu glas puternic, fără să se Întoarcă. Nervii! 15 Televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de grindină În luna martie, cînd Babele aduc lapoviță. Lucas plonjă la pămînt și, făcut ghem, se rostogoli refugiindu-se sub piatra plată a dolmenului. Landa rămase cufundată În beznă. Iar tăcerea se Înstăpîni iarăși. Densă. Amenințătoare. Nedînd atenție cioburilor Înfipte În haine, specialistul În crime ritualice respinse imediat ipoteza hazardului și cercetă bezna În căutarea vreunui eventual trăgător stînd la pîndă, care, cu un tir grupat și precis, va veni să dea gata unul cîte unul proiectoarele. Nimic. Absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui. - Le-am găsit la marginea falezei. - Mi se părea mie că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc pachetul de cîrpe și-l flutură În gol. - Mergem acasă, altfel Îți arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni afundat pînă la brîu În Învelișul acela parșiv care-l cuprindea Încetul cu Încetul. Pipăi receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. Marie se lungi pe nisip și Înaintă lent spre el. Ajunsă la trei metri distanță, se opri. - Am să-ți lansez cablul. Încearcă să-l treci pe sub brațe și fixează-l cu cîrligul. După trei Încercări nereușite, cîrligul se Înfipse alături de mîna dreaptă a lui Lucas. Degetele lui se strînseră peste el. - Dă-i drumul Încetișor. Încetișor. Rămîi calm. Trece cablul În fața ta, prinde-l cu mîna stîngă. Așa, e bine... Tentacula Îl atinse În clipa cînd era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi, un colț cu latrină, două armături metalice Înfipte În beton. O minusculă ferestruică cu gratii a cărei murdărie nu lăsa să pătrundă decît o lumină tulbure... Presupunînd că două ființe umane putuseră supraviețui În acea promiscuitate descurajantă, neîndoielnic nu avuseseră de ales decît Între sinucidere și nebunie. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o Împușcătură spulberase nisipul, la cîțiva centimetri de el. Omul era pe jumătate ascuns de stînci. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zi, erau acoperiți cu bășicuțe roșii, cu pielea urzicată de mâncărimi cumplite. Trombidium holosericum, numit și rujet, e foarte răspândit, vara, pe pajiști. Are un diametru de circa doi milimetri, corpul solid, cărnos, foarte bombat, de un roșu viu. Își Înfige rostrul În pielea mamiferelor, provocând mâncărimi insuportabile. Linguatula rhinaria, sau linguatula, trăiește În fosele nazale, În sinusurile frontale sau maxilare ale câinelui, uneori și În ale omului. Embrionul este oval, cu o coadă la spate; gura posedă un aparat perforant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe piept. Încet, cu hotărâre, Începu să numere, Într-o stare de concentrare totală. După ce șaisprezecele magic fu pronunțat, deschise ochii, se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el pe lângă casă, făcut de mâna lui”. Fiind singura valență creatoare în planul lumii materiale și, prin raportare la forma verticală si la ramificațiile extremității superioare, putând fi interpretat simbolic fie ca “axis mundi”, fie ca arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în cer, el ilustrează parabola transcedentării imanenței prin traversarea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, o parabolă a devenirii umane. Astfel, numele personajului și, implicit, titlul operei definesc metafora existenței, văzută ca ritual de spiritualizare a materiei prin parcurgerea unui drum
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Își duce o mînă la buzunar. Mobilul, spune. Emma, te superi dacă răspund ? S-ar putea să fie ceva important. Sigur că nu, zic. Te rog. După ce pleacă, pur și simplu nu mă mai pot abține. Mă Întind și mă Înfig Într-o scoică din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsînd aroma să-mi Încînte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile cînd ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de unde poți să-ți iei niște bikini tanga extrem de confortabili... Sharon : De cît timp durează povestea asta ?!! Fiona: În legătură cu workshopul pe tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanînd lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? MÎna Îmi zăbovește nehotărîtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de aer. Cerbul era Încă acolo. Era potolit și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și m-am ridicat. - Ce-i cu crengile alea din mâinile voastre? am apucat să Întreb dar, În clipa aceea, auzii un șuierat surd. - Umbra! - răcni Enkim și deîndată mă azvârlii la pământ. Stk! - o suliță din aceea micuță se Înfipse În fața noastră deși cei trei, văzusem cu ochii mei, nu făcuseră nici o mișcare. - Ne pândesc și alții, am strigat și m-am rostogolit precum bulumacul, Încercând să găsesc un ascunziș Îndărătul tufelor. Din spate se ridicară Însă chiote ascuțite, prelungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre era pusă o a patra piatră, plată, ca un acoperiș mărunt, cu vârful ațintit În josul apei care curge. Pe când apa ne ducea la vale, am apucat să-mi spun că acel lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem crengile de salcie și ierburile groase În jurul bulumacului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tufe frumos mirositoare, Încărcate cu flori de culoarea soarelui ce apune la sfârșitul verii. Lângă flori: o lespede de mâl uscat, o cărămidă cum i-ar fi spus Dilc. Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre ascuțite, iar peste acestea era pusă o a patra piatră care avea vârful Îndreptat spre Apus. În nisipul din jur se vedeau urmele adânci ale pășitorilor ciopliți de Selat pentru prietenul meu Enkim. - Nu e singura... chestie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A văzut un trunchi de copac rătăcit În peșteră și a tras În el trei săgeți care s-au Înfipt una lângă alta, alcătuind ceea ce Selat numea un triunghi perfect. - Oh, făcură vânătorii strânși În jurul focului. Triunghi, spuseră și ei cuvântul cel nou. Ce se face cu el? - Eu nu știu, dar Krog știe. Până una-alta, văd că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În pământ și cu cozile proptite Între ele, astfel Încât să alcătuiască un triunghi. Am legat cozile sulițelor Între ele, apoi am culcat perechile de sulițe până ce toate cele patru cozi au ajuns să se atingă, și le-am legat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primit ceva În dar. Îmi dădu scoica și zării pe ea acea făcătură meșteșugită de Enkim pe malurile tuturor apelor la care ajunsesem. Ultima oară, făcuse una la Ouedul lui Aban, pe când ne credea pe toți adormiți, numai că atunci Înfipsese În lespedea de argilă patru pietre ascuțite peste care așezase o a cincea piatră, ațintită spre Miazăzi. - Ai văzut și tu asemenea lucruri? l-am Întrebat pe Logon. Făcu semn că da. Spuse că cei ce veneau pe urmele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful sări Într-o parte, de parcă aș fi Încercat să-l Înfig Într-o piatră. Lovitura fusese puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]