4,199 matches
-
mai bună ascultându-i vocea caldă. Diminețile nu mai erau uscate, ci parfumate cu bunătățuri, mic-dejunuri cu marmelade în restaurante, banii nu mai trebuiau drămuiți pentru fiecare zi, nici nu se mai uita la ei, iar soarta nu mai era înjurată printre dinți pentru nenorocul fără sfârșit, ci din contră, o rugăciune pentru șansa schimbării lui era spusă tot mai mult în gând. În scurt timp, viața din ce în ce mai agitată îl face să renunțe de tot la Conservator. Întâlnirile cu domnul Vrăbiescu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
petrece, se albește tot de frică și o apucă de mână pe domnișoară, pe care o trage afară într-un suflet, de unde numai Dumnezeu știe încotro au luat-o la goană. — Acuma pleci, fir-ar mă-ta să fie ! îl înjură Pribeagu. Cam toți bărbații din bar se ridică nervoși pentru a-i pune la punct pe cei trei nebuni care îi luaseră apărarea. Ceilalți, speriați de scandal, își iau tălpășița. Barmanul se ascunde sub tejgheaua barului. Gândind că nu e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Moscopol. M-am întâlnit cu el pe Victoriei, continuă cu poveștile Fernic, pe jos, picior peste picior. — Și ? — Și i-am zis că eu m-am decis ca data viitoare să votez cu comuniștii, ce pula mea ! — Nu te-a înjurat ? râde Cristi. — Ba, vai ! Vai ce-a fost la gura lui ! Atât de greu a fost să mă abțin să nu râd în hohote când l-am văzut câte spume face. I-am zis că dacă ies comuniștii, el o să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu romanțele sale și inimile oamenilor, seară de seară, cu căldură și bucurie. Ce mai era de recunoscut din Cristi ? Trăsăturile lui fine erau acoperite de zgârieturi și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păreau dintr-un vis. Era mai mereu vânăt la față, dar mai ales pe corp, lovit tare de fiecare dată când intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
impreg- neze în haine. Tot timpul era mult fum, înecăcios, căruia abia îi putea face față. Transpira din ce în ce mai des și lua pauze pentru a-și clăti plămânii, iar atunci unii începeau să-l huiduie, să-l scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat căruia abia-i stăteau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trebuie să fiți urmăriți. Veniți dintr-o zonă în care KGB-ul a racolat rodnic și printre scriitori, iar misiunea unui agent nu se încheie odată cu schimbarea regimului politic. În acest moment al disputei, elegantul Abdullayev și-a permis să înjure gros în limba turcă. Femeia, sulemenită din abundență și îmbrăcată țipător - rochie galbenă, pălărie roșie și un trandafir mare, de aceeași culoare, la piept -, a râs cu hohote câteva minute. Pe urmă s-a apucat să traducă în germană și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar acolo e un rând mare și, detaliu deranjant, am auzit niște indivizi vorbind rusește. Mai bine urcăm la pas, pentru a evita compania lui Serioja și a Alionei - cuplu turistic din Pskov sau Taganrog, care nu se sinchisesc să înjure cu voce tare, convinși că nu le înțelege nimeni porcăriile... Scări în spirală. E mult și greu de urcat, în orice caz, mai greu decât îți imaginezi aflându-te jos. Depășim câteva persoane care s-au așezat pe trepte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
meci în care au avut câteva bune ocazii la început, inclusiv o bară la scorul de 0:0, dar găsesc puterea să ne felicite pentru victoria României. Bietul Eric Ribeck, antrenorul Germaniei, este făcut cu ou și cu oțet. Este înjurat în engleză, să înțelegem și noi. Cu ce titluri va consemna mâine presa germană acest dezastru al selecționatei de fotbal?... VITALIE CIOBANU: Caleidoscop etnic la Hanovra. Kurzi, în corturi, și copii amestecați de-a valma - o tabără ca la țigani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
paradă. Ca să ajungi pe faleză, trebuie să străbați o fâșie de pădure, și marea problemă este panta abruptă și alunecoasă. Dăm de alți câțiva scriitori din Trenul Literar, aduși de pe la „paneluri” la fel de halucinante ca al nostru. Fatos Kongoli, colegul albanez, înjură în rusă, i se pare că va trebui să iasă la mare înconjurând foarte mult. Mă întreabă de ce nu amenajează rușii și porțiunea asta de țărm părăsită. Îi mărturisesc sincer că nu am răspuns la această întrebare. E o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai mult sau mai puțin. În primele ore ale prieteniei noastre, în vara lui ’58, după ce mi-a citit câteva poeme, nepublicabile în anii aceia, și după ce eu i-am „încredințat” ideile mele literare de taină și maeștrii mei preferați, înjurați de stalinism, ne-am gratificat ambii, reciproc, cu titlul „cel mai mare”. „Tu vei fi cel mai mare poet după război!”, i-am declarat lui Nini, iar el, curtenitor ca nimeni, mi-a replicat: „Iar tu vei fi, mi se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toamna, am acceptat propunerea lui Geo Dumitrescu de a intra în echipa de conducere a R. literare, cu condiția să mă ocup de sectorul „Arte”! - De ce?, m-a întrebat Geo. - Vreau să-l înlătur pe Carandino de la cronica teatrală unde înjură pe cei mai buni regizori, Ciulei, Pintilie, Esrig, Penciulescu, care propun o nouă formă regizorală!... -...Cum vrei, mi-a răspuns Geo, dar să știi că cronicile lui Carandino ajung la revista noastră aduse de Mercedesul lui Stancu, cu care omul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în temniță sau într-o „societate-temniță”. (Un gazetar al unui important ziar bucureștean m-a înjurat literalmente când am afirmat cele de mai sus într-o sesiune publică și, evident, într-o formă mai redusă!...Ă 6 Și totul a plecat de la ambiție, cuvânt bivalent, care înseamnă un lucru, dar și contrariul său. Dar „ambiția” însăși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
minuni. Domnia sa este un om foarte cumsecade, dar de cum a început a ținea discursuri și toasturi, a devenit un animal foarte periculos. Condus de viteji comandanți, regimentul urcă dealuri ca să scoboare văi. Dorobanții umplu din când în când tufele, căprarii înjură înnăbușit, domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca și calul său. Ci stai aici, cumetre, și așteaptă ziua libertății. Această zi prin diferite semne se anunță: ai două petice la cisma dreaptă, pantalonii ți s-au pătat, bluza ți s-a ponosit, eri, apoi, te-am auzit înjurând ca un sergent major... Ziua libertății trebue să fie aproape, căci altfel ești pierdut! Somn bun; visuri plăcute! Adică să dea Dumnezeu să nu visezi nici pe căpitani, nici pe maiori! 2 Septembre Sunt zece zile de când a murit căpitanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca o nălucă Bătea-n batalioane, urlând: bre! mă! tucă! Iar Dobrovici copilul oprindu-se cu jale Se apuca de locu din spate mai la vale... Eu îmi ștergeam sudoarea voinicii mi-i chemam Să-i... paștele măsii scuipam și înjuram... Dar iată, visul trece și somnul lin coboară Pleoapele-nchizându-i o mână de fecioară Ș-alt vis se desfășoară din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chema Mircea. Și apoi a născut mama pe Mihai, care a trăit 72 de ani și a fost pădurar 30 ani și n-a făcut nici unui om proces că a tăiat în pădure și deși avea atâția ani, n-a înjurat nici de mamă. Dar în ziua de 11 august 1970, într-o poiană în Râșca a fost trăsnit el și cu nora sa Alexandrina care era o gospodină de mare vrednicie. Și la urmă a născut în 1900 pe Iosif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sistem Layens 17 și 19 primitivi. Dar ficiorul său Ion, a fost foarte rău și bețiv și puturos și mincinos. Venea la noi în Bogata și spunea mamei că are șaizeci de găini și n-avea un pui chior. Și înjura pe măsa, pe Zoița de cruci și de Dumnezei ca cel mai spurcat șatrar. În Baea am stat 2 ani la școală și am trecut tot in clasa întâi. În anu școlar 1895-1896 am învățat cu două copile a Dlui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul i-a spus lui: "Părinte noi ne-am căsători amândoi și suntem cam neamuri și am venit să ne dați aprobare". Și protopopul i-a înjurat de sufletul mâni-sa și i-a dat afară zicând: "Sunteți câni!" Și flăcăul avea subsuoară o fășcuță 23. S-au dus până în stradă și cineva i-a învățat ca să dea fășcuța cu 18 kilograme de unt protopopului și are să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
puteau urina. Membru tăiat în 4 în 6. Se urinau cu sonde de cauciuc ori de sticlă. Și din membru le curgea un feli de sânge negru și foarte urât. Eu țineam ligheanu când le făcea doctoru spălături și-i înjurau de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
este un alt mod de a trăi. Trotuarele mari și late, adesea mai late decât carosabilul mașinilor îți dau de înțeles faptul că spaniolii se simt foarte bine în spațiile publice. Și nu-i vezi triști sau nervoși, nu se înjură unul pe altul. Toți sunt senini, volubili, amabili între ei și mai mult cu pelerinii, cărora le urează din inimă „buen camino”. - Stradă în Molinaseca După un alt sat care parcă nu se mai termină, Campo, mă îndrept spre Ponferrada
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și la lucru și în atelier ca să vadă lucrătorii că lui nu-i este frică. Acest montator nu este zi în care să nu se certe cu cineva și mai ales cu colegii din partidă cu care se bate, îi înjură și nu vrea ca să muncească, întrucât este protejat de un maestru [sic !] și de șeful său, Răchițeanu Constantin, astfel majoritatea orelor de lucru stă de vorbă cu sudorul Nicolau, cu găuritorii de la strungărie și cu lucrătorii din cazangerie, astfel își
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
spun că dormeam, să nu ne mănânce țânțarii dormeam precum iepurii, și i-am spus lui taică-meu că eu nu vreau, că eu plec la școală. Nu mai merg, deloc nu mai muncesc. Știu că taică-meu m-a înjurat, mi-o zis că dacă nu-nvăț mă face cioban, că pe-acolo, pe lângă comună, erau păduri, și eu am zis: „- Păi, da’ ce ? Eu dacă mă duc acolo, mă duc ca să nu-nvăț ?! sau ce să se-ntâmple așa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pe sus și îl duc în casa, unde îi dau să bea până îl îmbată (socotind că este o mare rușine ca un străin să plece de la ei fără să se fi îmbătat (subl. ns.); iar acesta blesteamă apoi și înjură pe stăpânul casei care l-a poftit, în loc să-i mulțumească”. Totodată, misionarul, în călătoria sa, descria ținuturile tătarilor, cerchezilor, abbazilor și Mingrelia (Georgia sau Gruzia), în care se povestesc multe întâmplări stranii. Petru Bogdan Bakšič (1601-1674), un alt călător, aflat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
chiar situațiunea geografică, dacă este la nord, la sud, dincolo sau dincoace de Prut”. Nimeni nu se putea afirma, dacă nu era înregimentat la politica vreunui partid. Om politic, după concepția politicianului modern, poate fi orice român „care știe să înjure, să mintă, să calomnieze și la nevoie să combată chiar cu pumnal”. Presa locală denunța intrigile, aflate la ordinea zilei, prin care se urmărea crearea disensiunilor între fiii aceluiași județ și chiar aceluiași partid. Mai mult decât atât, denunțarea nepotismului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]