6,555 matches
-
trebuie porlog brazdă de iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în nopțile de dînaintea înmormântării progadie cimitirul oamenilor sărmani punt ½ kg. R rac cancer răcului (a) a recruta răgută, răcute recrut răvariu oală de pământ, strânsă la gură în care se pune laptele la prins răzgăbăiată țesătură slab bătută în război, deslânată, destrămată recăl haină
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
informare pe care am auzit-o de când sunt în această companie. Ori nu ai avut destul timp la dispoziție s-o pregătești, ori ești practic analfabet. Diapozitivele din PowerPoint sunt vraiște, și ai vorbit de parcă ai fi fost la o înmormântare, nu la lansarea unei noi linii de producție. Dacă ar fi să-ți dau o notă, Bob, ar fi un patru, poate chiar un minus patru”. 7. „Nu suport ca oamenii să folosească cuvinte care se leagă de ceea ce sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
Ce mai nou prin Ploești? Cum ai trecut prin luptele de Încercare? (mă refeream la rebeliunea legionarilor din 19-21 ianuarie 1941, notează autorul scrisorii, după ani și ani) Îți mărturisesc că în acele momente aveam impresia sinistră că asistam la înmormântarea neamului nostru. Toate le-aș fi crezut, dar una ca asta, nu ! Am fost la un pas de o adevărată catastrofă și cred că dacă nu ar fi fost voința Atotputernică a lui Dumnezeu și energia Conducătorului Statului, am fi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
colegul Grigore Negură scuzele și regretul că nu poate participa”, scria Alexandru Mânăstireanu în volumul la care ne-am mai referit, p. 129. Data exactă când a murit nu o știm, deși colegul lui insistă și informează: „Am asistat la înmormântare lui și am ținut și un mic cuvânt de adio, asigurându-l că nu vom uita și-l vom socoti prezent în rândurile noastre”. Dintre scrisorile păstrate, una, semnată Alexandrina Dobre, trimisă din Șutești la 19 august 1976, are următorul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aceleași profunde sentimente izvorâte dintr-o inimă zdrobită, care a primit din nou altă lovitură. Valerică a fost accidentat, a stat în ghips, dar totuși a supraviețuit, iar Vasilică (învățătorul Anghel) a decedat pe data de 23 decembrie a.c. , iar înmormântarea a fost pe 25 decembrie. „Un Crăciun și un An nou 1977 bogat în lacrimi și dureri”. Noi vă mulțumim din tot sufletul și vă urăm încă odată „Mulți ani cu multă sănătate”. Numai de bine! Cu urări de La mulți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
atunci când am luat examenul de stat la terminarea studiilor. Aveam greutăți și nu ne-am permis atunci, dar acum era momentul să facem acest gest. Era pentru ea, fără să știe, ca și când toți am fi luat parte la masa de la... înmormântarea ei. A făcut tot ce trebuia la o asemenea ocazie, a rezistat până au plecat toți, apoi mi-a spus, oarecum zâmbind, că nu se simte tocmai bine. Parcă voia să nu mă alarmeze”... Zile de doliu În ziua următoare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
descoperit în anul 1982, în urma unor săpături. Totul este lucrat din aur masiv, de o mare finețe artistică. Face cinste strămoșilor noștri traco geți. Totul ar fi fost minunat, dacă în ziua de 10 iunie n-aș fi participat la înmormântarea geologului Șt. (Nucu) Vancea, fiul unei nepoate din Iași, Didica (născută Todicescu). Dânsul , pe timpul verii, avea muncă de teren în munții Făgăraș, în apropiere de lacul Vidraru. În ziua de 7 iunie, în timp ce cobora de pe munte, a alunecat într-o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nostru coleg și prieten, Îți scriem câteva rânduri prin care te întrebăm, ce mai faci și cum o mai duci cu viața de unul singur? Noi suntem relativ bine. Am fost pe 12 și 13 februarie a.c. la Bârlad la înmormântarea soției vărului nostru Vasile Vârgolici, fostul agronom de la Zorleni, dacă-l cunoști? De când am plecat de acasă mi-am pus în gând să vin pe la tine să te văd, să mai stăm de vorbă, dar timpul mi-a răsturnat planurile
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
anumite reguli etice, morale, de educație a copiilor („cei 7 ani de-acasă”), cutumele familiale, structurile sociabilității în condițiile de îngrădire a unei vieți normale în timpul războiului. Sunt adesea și note de reliefarea sacralității evenimentelor din cadrul unei familii (nașterea-botezul, căsătoria, înmormântarea), dar și evenimente în complexitatea afectivă a relațiilor dintre aceeași sau diferite generații (copii, frați, părinți, bunici, vecini sau prieteni) în împrejurări normale sau vitrege. Durerea despărțirilor pasagere prin plecările obligatorii pe front, refugiul - cu evacuarea copiilor și bătrânilor sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trăgeam stropitoarea prin iaz ca s-o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile noastre se ridica un soi de abur alb. Florile le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul ori invidia. Doar știa tot omul că în mulțimea de gură-cască foiau turnătorii. O observație spusă cu jumătate de gură, și tot ar fi fost prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
literaturii noastre simt de asemeni o atracție pentru muzica marțială. La beția de la parastas, Gaițele lui Kirițescu și rudele lor cântă o reminescență a Războiului de Independență: Ferentarul mândru și frumos ca crinul/ Când pe mal se-arată tremură Vidinul. Înmormântările urbei se fac pe muzică de fanfară militară. Moș Teacă mărșăluiește alături de trupă încă înainte de a împlini 15 ani și ca jucării pretinde un tambur major. Ajuns căpitan, cere gorniștilor să cânte scurt. Compune el însuși marșuri și respinge ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se arătaseră ostili sau indiferenți, s-au lăsat implicați în durerea generală. O litanie de laude și de fapte a fost descrisă în fața trupului, de parcă se celebra o purificare colectivă. Toți simțeau nevoia să facă publice beneficiile primite. În ziua înmormântării sale acel furnicar uman a rămas pietrificat în durere și în plâns. Nenumăratele forțe de ordine și autoritățile civile și religioase au rămas uimite în fața sincerității și spontaneității de iubire a acelei mulțimi de sărmani față de preotul lor. Cortegiul funebru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la ambii ochi». La 28 iunie 1950 scria în jurnal: «Zi de mare dezolare morală. Numai Isus o poate înțelege. Se vorbește să mă trimită la îngrijire pentru binele meu material și spiritual. Ca intrând în îngrijire, să ies pentru înmormântare. Fiat, fiat, fiat». Ultimele patru cuvinte sunt indescifrabile. În realitate, niște medici i-au sugerat internarea într-o clinică, pentru a fi ținut sub observație și a-i primi îngrijirile necesare. Iar, la 14 iulie 1950 întâlnim doar această frază
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
convingere un «zero și mizerie», «un mare păcătos», și cerea cu o insistență sfâșietoare să se facă rugăciuni pentru mântuirea sufletului său. Era atât de convins că nu valorează nimic, încât a lăsat scris în testamentul său: «Aș vrea ca înmormântarea mea să se facă în cea mai mare sărăcie și ca, odată terminate ceremoniile, trupul meu să fie dus la cimitir, dincolo de Porta Vescovo, pe drumul cel mai scurt». Dar nu erau de aceiași părere toți cei care au avut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la școala S. E vorba de Camil Petrescu, care își începe colaborarea în numărul 8/1919, cu poemele Melopee, Alchimie, Stanțe, de Ion Barbu, despre care E. Lovinescu va scrie, în numărul 34/1919, articolul Un poet nou: „În ziua înmormântării lui Vlahuță [...] s-a prezentat în biroul meu un tânăr, sub numele Ion Popescu. Un tânăr bizar ce-și alesese pseudonimul de «Popescu» spre a sta pitulat în anonimatul unui astfel de nume... De la cele dintâi versuri, am avut intuiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
cred că printr-o necurmată blândețe vor mângâia-o. Exprimându-i din nou simțimintele mele de admirațiune, de iubire și de recunoștință, o rog ca împreună cu fia și fiii noștri să împlinească ultimele mele rugăciuni. Să nu se facă pentru înmormântarea mea nici o ceremonie. Totul să se facă cum s-a făcut și de Mircea. Un singur preot, de mir. Carul simplu cu doi cai. Nici un doliu, nici în Camere, nici la poartă, nici chiar pe cai. Nici o invitare, ci numai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fost exprimat amicul meu Rosenthal, aceea d-a depune, în numele lui, Muzeului Național, aceste două tablouri istorice, C.A. Rosetti“ Consiliul comunal, întrunindu-se, a dat un vot pentru ridicarea statuii lui C.A. Rosetti pe una din piețele Capitalei. Înmormântarea lui C.A. Rosetti a pus întreaga Capitală în mișcare. Alergau oamenii ca să-i vază înmormântarea, iar prin mahalale marele eveniment al zilei era moartea lui Ruset. Astfel numeau oamenii din popor pe Rosetti. La locuința defunctului din Calea Dorobanților
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
istorice, C.A. Rosetti“ Consiliul comunal, întrunindu-se, a dat un vot pentru ridicarea statuii lui C.A. Rosetti pe una din piețele Capitalei. Înmormântarea lui C.A. Rosetti a pus întreaga Capitală în mișcare. Alergau oamenii ca să-i vază înmormântarea, iar prin mahalale marele eveniment al zilei era moartea lui Ruset. Astfel numeau oamenii din popor pe Rosetti. La locuința defunctului din Calea Dorobanților a fost un adevărat pelerinaj. Apoi lumea s-a prelungit pe trotuare până la cimitirul Bellu. Ereau
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
astăzi Paris), Calea Victoriei, Lipscani, șelari, Rahovei și 11 Iunie. În fața redacției Românului din strada Doamnei, I.G. Bibicescu a rostit o cuvântare în numele redactorilor. Toate felinarele, pe parcurs, erau aprinse și cernite, toate casele au arborat drapele negre. Era o adevărată înmormântare națională. Am ajuns la cimitir și iată-ne în fața celei din urmă și eterne locuințe a lui C.A. Rosetti. După cererea familiei, sicriul a fost coborât de redactorii ziarului Drepturile omului, de lucrătorii tipografi, M. Minovici, vicepreședintele Societății Presei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pe cel al Americii de Nord în 2020. Conform Consiliului Mondial al Energiei, cererea mondială s-ar putea dubla până în 2050. Consumul de energie la nivel mondial crește cu aproximativ 2% pe an, iar acest ritm se va menține până în 2020. Așadar, înmormântarea societății de hiperconsum nu va avea loc chiar mâine, momentul actual fiind mai degrabă martor al dezvoltării ei planetare. Bineînțeles, degradarea biosferei și limitele resurselor naturale vor conduce, în mod inevitabil, la moduri de protecție și de consum mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
corespondenței cu Darvarii, eu a valorificării a ceea ce primim, cu sugestii noi pentru urmatoarea tema, ceea ce fi necesar pentru viitoarea carte. * - În viață, am fost o chibzuită, că sărăcia m-a învățat să fiu așa. Mi-am strâns bănișori de înmormântare. Mi-am luat loc de veci. Am totul strâns, vase, tacâmuri, prosoape, batiste și multe altele, așa cum am pomenit din bătrâni, că se face la înmormântare. Să nu dau de alergat celor de lângă mine. Să nu fiu povoara cuiva, că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
chibzuită, că sărăcia m-a învățat să fiu așa. Mi-am strâns bănișori de înmormântare. Mi-am luat loc de veci. Am totul strâns, vase, tacâmuri, prosoape, batiste și multe altele, așa cum am pomenit din bătrâni, că se face la înmormântare. Să nu dau de alergat celor de lângă mine. Să nu fiu povoara cuiva, că am trăit ca un om și vreau să plec cu mândrie din lume. Numai că, aici e aici, invidia e mare oriunde. Că mulți își zic
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
făcut Paștele împreună, aici ! De inimă rea, a și murit la cam 4-5 luni după Paștele acela. Am aflat că a fost înmormântată de fiul cel mare, cum nu se cade. Fără nici o asistență, nici nepoții n-au fost la înmormântare, nici preotul nu a fost chemat, să nu fie prea costisitoare despărțirea definitivă. Și doar, în cei 40 de ani, cât fusese specialistă în contabilitate, dăruise totul copiilor ! Ionuț, feciorul cel mic, mare în funcție în Minister, după cum spuneam, nici
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]