4,027 matches
-
anunță că oamenii intrați în era concretului nu mai vor să dea înapoi. Nu se mai moare din abstracții; abstracțiile, oricât de nobile, nu mai satisfac, nu mai decid destine. Harakiri pentru că ai pierdut un tablou modern. Onoarea, datoria, pasiunea țâșnesc din concret și se întorc în concret, ca țărâna. Nimeni nu mai consumă mit uns pe abstracții. Gândul morții fuzionează cu concretul - ar trebui să tremurăm în fața acestei fuziuni, ca în cazul celei atomice. EXTRAVERAL ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mă lăsă în pace și se primeni cu atenție, după ce se bărbierise electric, fără oglindă, controlându-și permanent obrajii; eu încercam să descopăr sticla mea de coniac, nu, nu era nicăieri, în schimb apăru un miros puternic de parfum sovietic țâșnind din cămașa sa albă, proaspătă, bine venită în compartiment; nu vorbirăm nimic până la Moscova; îmi apăru în minte cuvântul rusesc: stîdna - rușine; e ceva de rocă în stîdna, nu se poate juca nimeni cu stâdna. Momentul decisiv - când trenul se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în priza de lângă bucătărie. Șocul electric le-a izbit în perete pe amândouă, iar tânăra mamă a simțit și ghemotocul din burta ei răzvrătindu-se... Copila negruță mișca, însă carnea degetelor era crudă și lacrimile au început după aceea să țâșnească, odată cu țipetele ascuțite. Tot cer înnegurat cu urme rozalii era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau nici pentru cartușul de Kent, care venea oricum, nici pentru plasele care se aglomerau oricum cu te miri ce la ușile lor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
voiam să-l întreb ce mai face și în primele secunde n-am înțeles. Apoi am făcut legătura cu telefonul dat anterior. N-am mai spus nimic, încă nu înțelegeam situația, iar el s-a depărtat spre grupul din care țâșnise. Eu nu știam ce relații mai erau în zonă, ce conexiuni mai existau și nici nu conta pentru mine, dar am înțeles că-l deranjasem, că-i ,,stricam ploile “. Cu alte cuvinte, ca să vorbesc cu o colegă, trebuia mai întâi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu o știu. În urmă, unde o fost jilipul, o rămas un izvor care îi zicem Fântânița de la Mori. Mai la vale de asta, mai la răsărit ieste o altă, Fântânița de la Mori din Nisip, îi zicea așa fiindcă aci țâșnea apa din jos în sus și mișca nisipul tot timpul. Dar are o apă foarte bună. Mai la vale, aprope de granița cu hotarul Cârța ieste alta care-i zicea Fântânița din Țăvu Cârții. Astea sunt toate fântânițele ce le
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci“ ! Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult, nu auzisem de Spielberg. După film, am plecat acasă impresionat de cum îi țîșnise sîngele pe gură vînătorului de rechini atunci cînd namila îl înghițise pînă la brîu și el rămăsese cu jumătate de corp afară - și am povestit scena de mai multe ori, a doua zi, colegilor mei de la școală. Dar de efectele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și apoi o aruncă peste umăr, pe geamul deschis. Penisul lui John Wayne Bobbitt își porni călătoria prin lume într-o dimineață frumoasă de martie, pe la orele nouă. Lăsase în urmă un bărbat care urla foarte tare, dintre picioarele căruia țîșnea o fîntînă arteziană roșie, și o femeie căreia, se pare, îi făcea mare plăcere să stea în dreptul jetului. El zbura prin aer, deocamdată în camera luminoasă și aerisită a acelui imobil de la intrersecția străzilor 86 cu 92. Dintr-o parte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
le-a scris în închisoarea de la Bruxelles: Le ciel est par-dessus le toit Si bleu, si calme! și mai departe Mon Dieu, mon Dieu, la vie est là, Simple et tranquille. Cette paisible rumeur-là Vient de la ville... imaginea care a țâșnit din lumea amintirilor mele și care s-a suprapus celeia pe care o evocă nefericitul poet, e tocmai petecul de cer albastru de asupra unui zid alb, văzut cândva prin fereastra sălii de clas, prin care, odată cu claritatea zilei, străbătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu coșul pe cap habar n-avea ce o așteaptă. Înainta spre ușa coridorului care se afla la șapte metri de poartă. Când a ajuns la ușă, spre norocul ei, era în afara razei de acțiune a câinelui, deoarece acesta a țâșnit din coteț lătrând. Femeii, care s-a speriat, i-a căzut coșul de pe cap luând-o la goană înapoi spre poarta de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
împins, ajutându- mă astfel să înot spre mal. Cei de pe mal au tras o spaimă groaznică. Siegfried plângea. Ce am pățit de fapt? Atingând fundul apei mi-am dat seama că e moale, ca nisipul mișcător. Atunci am încercat să țâșnesc spre suprafață, dar am uitat să expir aerul din plămâni iar la suprafață am încercat să inspir aer. Cum să inspir ? Ce să inspir, când nu reușisem să expir aerul din plămâni? M-am dus din nou la fund și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ultim efort, am încercat să schimb direcția dar nu am putut decât să cobor lovitura sub țintă. În secunda următoare s-a auzit un țipăt scurt. Traude, cum îi spuneam noi, s-a prăbușit la pământ iar din genunchiul ei țâșnea sânge. Ceilalți băieți care s-au angrenat cu mine la aruncare la țintă, au dat drumul pietrelor din mână și au dispărut din jurul meu. Am fost chemat la cancelarie și muștruluit. Sora mea era chemată la școală, nu mai știu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Tezeu n-avea curiozitatea să se privească În ea. N-avem ce clarifica Într-un labirint În afară de drumul de Întoarcere, iată convingerea lui, singurul lucru pe care l-ar avea de povestit la ieșire... (După ce-am simțit sîngele Minotaurului țîșnind cald și Împroșcîndu-mi obrazul, m-am șters șt am plecat Nici nu l-am văzut măcar cum arăta. Și de ce m-ar fi interesat cum arăta un monstru ieșit dintr-o dragoste rușinoasă? Pentru mine nu reprezenta nici mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne Îndeamnă să trăim; așa spunea și tatăl meu Sisif. Și numai nisipul ne face să ne cernem din nou toată viața printre degete. SÎnt destui care zic că bătrînețea este o treabă mai ales de memorie. Și că singurătatea țîșnește dinlăuntrul nostru ca un izvor din care nu bea nimeni. Căci acum e prea tîrziu să mă mai gîndesc la fericire. Să nu sufăr, iată adevărul spre care mă Îndrept. CÎt timp am fost tînăr și Învingător, totul În jurul meu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
setea de dragoste și de consecvență. Tot ce rîvnesc se află În ceea ce Ariadna murmură din nou: Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire... Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sine și numai marea mi-e martor că toate s-au Întîmplat Într-adevăr. Stau pe țărm ca să nu cred că am visat, să nu se stingă lumina dinlăuntrul meu; o lumină pe care zeii n-o cunosc și care țîșnește dintr-o amintire cum ar țîșni sîngele dintr-o rană; sînge Înflorit, Încălzindu-mi inima la gîndul că am Înfruntat odată aceste valuri pe o corabie unde eram foarte tînăr. Dacă Închid ochii și ascult valurile, iau totul de la Început
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
martor că toate s-au Întîmplat Într-adevăr. Stau pe țărm ca să nu cred că am visat, să nu se stingă lumina dinlăuntrul meu; o lumină pe care zeii n-o cunosc și care țîșnește dintr-o amintire cum ar țîșni sîngele dintr-o rană; sînge Înflorit, Încălzindu-mi inima la gîndul că am Înfruntat odată aceste valuri pe o corabie unde eram foarte tînăr. Dacă Închid ochii și ascult valurile, iau totul de la Început.., Și n-am dreptul să mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a mutilat sfinxul la piramide n-a făcut-o, cred, dintr-o pornire vulgară de distrugere. (SÎnt convins că sculptorul acestui leu divin a insistat asupra buzelor lui grosolane ca Leonardo În fața Giocondei. Dintr-o inimă nepăsătoare nu putea țîșni ironia acestui surîs.) Noaptea, vîntul șuierînd și lovind de arțari ploaia, un țipăt de pasăre, apoi un foșnet de aripi, toate mă trimit la Eschil. Eriniile memoriei fidele le numește el. Dacă vreau să Înțeleg cît de cît revolta lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Noaptea aceasta se deosebea cu mult de celelalte. Fiecare respirație părea că-i o luptă. Trupul ei, cu puțin timp în urmă era rece, acum fierbea și se credea suspendată în aer, iar inima era gata să urce și să țâșnească afară. Odată ajunsă în camera ei, o podidiră lacrimile pe care le reținuse cu atâta încăpățânare până atunci. Ar fi vrut să-i spună că își dorește o familie, că vrea să fie o soție bună, să fie iubită așa cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a-l lua în brațe. - Hai vino la mămica! Îl luă în brațe și îl sărută, strângându-l la piept cu puterea aceea permisă, nu mai mult decât ar fi vrut să o facă. Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul spre inima ei, înduioșând-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
biciuită de adevărul pe care îl ținea secret în povestea vieții ei. Toate întâmplările și amintirile care o chinuiau se îngrămădeau să intre în lada ei cu secrete. Își simți pulsul și sângele cum îi alerga prin vene gata să țâșnească afară. Stătuse câteva secunde așa. Câte cuvinte dure ar fi vrut să spună dar nu le spusese niciodată. Numai ea știa de ce păstra tăcerea. Ochii îi clipeau des, iar respirația i se îngreuna ori de câte ori își amintea de toate visele ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea mai firav, mai greu, iar pielea îi era mai galbenă ca altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul locului ce urma să se întâmple, dar numai Dumnezeu avea să știe când urma inevitabilul. Degeaba rugăciunile ei erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într o stare necunoscută de calm consternat; n-aș ști să definesc exact ce simt, ce nu simt; sunt într-o stare de absență fizică, pahar prea plin de o durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din consiliu, folosind pentru fiecare formula pe care, din prevedere, mi-o recomandaseși; pe urmă mi-au telefonat prietenii tăi, după zece seara: Maria, foarte drăguță și atentă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]