16,458 matches
-
profesorul Condurache în casa acestuia. Era ceva inedit, la care nu se așteptase. Când i-a spus ce s-a întâmplat cu Brigitté, profesorul se întunecă la față și pufăia continuu din interminabila lui țigară, ca o locomotivă. Parcă suda țigările una de cealaltă. Surescitat, o invită și pe Gabriellé să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul, chiar dacă se mai întâmpla uneori să strice câte o țigară când
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
suda țigările una de cealaltă. Surescitat, o invită și pe Gabriellé să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul, chiar dacă se mai întâmpla uneori să strice câte o țigară când mergea la vreun bar de zi împreună cu colegele și colegii. - Hai, nu te mai feri, știu că fumați toate. Și noi făceam la fel când eram de vârsta voastră. Brigitté nu s-a mai jenat ca tine când a
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
shoping pentru mărunțișuri. Pentru investiții mai serioase lua de obicei bani de acasă. Acum, Gabriellé auzind că Brigitté a fumat în casa lui Condurache și că a mai fost și singură cu profu', se îmbujoră la față când luă o țigară din pachetul de Camel, nu atât de emoția ineditului, cât mai ales din curiozitate, să afle ce-au mai făcut amândoi în timpul meditației, știind că și Brigitté îl plăcea pe profesor. Era mai avantajată decât ea, fiind mai înaltă, subțirică
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
subțirică și cu pletele de aur. Știa că-i preferata băieților din liceu, fapt ce-o făcea să se simtă superioară celorlalte prietene sau colege. Narcis imediat aprinse bricheta și, apropiindu-și mâna de a fetei, îi dădu foc la țigară. Atingerea celor două mâini le creă o senzație stranie la amândoi. Gabriellé își ridică privirile și se uită curioasă în ochii profului, mulțumindu-i în șoaptă. - Lasă, ăsta-i secretul nostru. Nu trebuie neapărat să știe cineva că vă încurajez
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate plină. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi alcoolice. Și cu țigara, mai mult mă prostesc, nu sunt o fumătoare pasionată. Când mai mergem la discotecă sau la un bar de zi, servim câte o țigară că tot îl inhalăm pe al altora. Condurache aduse o măsuță pe rotile și o așeză
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi alcoolice. Și cu țigara, mai mult mă prostesc, nu sunt o fumătoare pasionată. Când mai mergem la discotecă sau la un bar de zi, servim câte o țigară că tot îl inhalăm pe al altora. Condurache aduse o măsuță pe rotile și o așeză între cele două fotolii, apoi umplu cu vișinată două păhăruțe cu picior, dintr-o sticlă de Murano de culoare grena, cu desene albe, reprezentând
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
nu știi niciodată când te va prinde în mrejele ei..." Gabriellé duse la buze păhăruțul și finețea băuturii, însoțită de aroma plăcută a lichidului, îi făcu o deosebită plăcere. Fiind dulce nu simți tăria alcoolului. Mai trase un fum din țigară și începu să privească prin cameră, gândindu-se la vorbele lui Narcis Condurache, care acum se ocupa cu pregătitul cafelei. Dacă priveai mai atent prin încăpere se putea observa că nu-i prea vin oaspeți. De fapt după cum aflase, nu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
de o moleșeală plăcută, relaxantă, care o îmbia la visare. Uitase de faptul că este singură în casa unui bărbat de treizeci și trei de ani, care pe deasupra îi mai era și profesor. Lichiorul începea să-și facă efectul, ca și tăria țigării. Condurache reveni cu ibricul în mână, turnă cafeaua în ceștile din cobalt albastru cu dungă aurită pe margini, apoi umplu din nou păhăruțele cu lichidul miraculos. - Nu mai puneți vă rog, am început să mă amețesc după primul păhăruț! - Lasă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
a fost chiar așa de rău. Pot recunoaște că ne-a plăcut amândurora, chiar dacă la un moment dat ne-a "furat peisajul". Fiți sigur că nu voi spune nimănui că am stat singuri în living și m-ați tratat cu țigări, lichior și cafea turcească. Nimeni nu m-ar crede că nu s-a întâmplat nimic "deosebit" între noi. - Este bine așa. Când dorești să mai vii la pregătire? - Singură sau cu Brigitté? Replică ea veselă nevoie mare. Depinde la ce
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
facă niciun lucru gospodăresc: gătit, spălat, scuturat, cusut și alte mici îndeletniiciri pe care ar trebui să le aibă orice om, fiindcă acum îi vine foarte greu, la anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
dispăruse la sfârșitul perioadei interbelice, iar cafeaua, care putea fi comandată în localurile de consumație publică (restaurantele, birturile și cofetăriile urbei), nu putea fi savurată nicăieri într-un spațiu cu destinație exclusivă. Aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de țigară De fapt, localurile publice cu denumirea de „Cafenea” dispăruseră în primii ani ai „puterii populare” pentru că aveau o...rezonanță burgheză și de aceea noua locantă, deschisă pe strada „Ștefan cel Mare”, avea o firmă mixtă pe care scria „Cafea - Dulciuri
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
un panou de reclamă care prezenta un cap de negru buzat, cu fes roșu, și o ceașcă de cafea aburindă. Dar particularitatea care i-a conferit numele acestui spațiu special, în care aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de țigară, era că, la mesele înalte, cafeaua se consuma stând în picioare. De aici și numele „La Varicea” (stând în picioare faci varice - inestetice dilatații ale vaselor sanguine, care apar, de regulă, în partea superioară a gambei), denumire care a rămas
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
Locanta, care la început a fost un spațiu elitist în care se întâlneau intelectualii urbei (era frecventat, cu precădere, de artiști), a devenit cu timpul un loc de întâlnire pentru liceeni (loc în care se putea brava în public cu țigara în gură și în care se aranjau ceaiurile dansante de la final de săptămână) s-a transformat treptat într-o „bombă”, în care se aduna pegra târgului, se făcea schimb de valută și se procurau țigări străine. De la cafea, la „nechezol
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
putea brava în public cu țigara în gură și în care se aranjau ceaiurile dansante de la final de săptămână) s-a transformat treptat într-o „bombă”, în care se aduna pegra târgului, se făcea schimb de valută și se procurau țigări străine. De la cafea, la „nechezol” Succesul locantei, în care cu greu reușeai să ocupi un loc la una din mesele cu picior, a fost asigurat, după jumătatea anilor ’70, de lipsa din rețeaua comercială oficială a cafelei. Cafeaua naturală a
CAFENEAUA „LA VARICEA” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349037_a_350366]
-
de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârșit formalitățile... Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spațiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reține praful și fumul de țigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!... Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmație făcută de George Astaloș, în ian.2001) România a câștigat
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
și Mamulea. O după-amiază liniștită, spre seară ne-am dus cu mașina într-o frumoasă localitate balneară foarte apropiată, ploua torențial, șoselele alunecoase din cauza noroiului. Temperatura foarte plăcută. Plăcerea mea deosebită, la orice oră, era de a da ciocolată și țigări fiecărui soldat care se apropia de trenul meu. Mica mea gardă îmbrăcată în uniforme englezești și cu căștile noastre românești ia partea leului. O face, cel puțin, după merit, pentru osteneala de a fi garda reginei lor. De asemenea, am
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VREME DE ZI Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului când s-au fumat toate țigările ai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoase și-au privit trupul atât de turistic și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis cu ușa
VREME DE ZI de VASILE PIN în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349147_a_350476]
-
nimic deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de plajă cu mirosuri absolut necunoscute, niște sacoșe colorate, ochelari de soare, ceasuri electronice, colaci și o saltea pneumatică vișinie, de să-nnebunești și alta nu! Da’ ce țigări fuma bahaburezul! Lungi, groase și negre, „bă, ezact ca una d’aia dă harap” după cum bine spunea doamna dovedind astfel cunoștințe dea-dreptul enciclopedice, că nu-i de ici de colo să știi cum o au „harapii”, cei pomeniți de distinsa
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
zornăiau de mama focului, Veronel făcuse cărare de acum la bere, că numai el pierdea, veselie mare, pupături, da’ nemții ai dreacu’ nu se simțeau cu nimic, ba mai mult când Veronel propusese, așa la șmecherie, să facă schimb de țigări, neamțul începu să strige nain, nain, de parcă vroia cineva să-l împuște în ureche! - Bă, al dracu’ neam dă catâri și nemții ăștia, da’ las că vă venim noi dă hac, doar suntem olteni, ori cu noi nu te pui
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
nu cum credem noi! Începură să scoată darurile! Ce nu era acolo?! Flacoane de șampon frumos mirositoare, aproape goale, spraiuri deodorante, cumva inutile în context, însă minunat colorate, alte spraiuri pentru gândaci, țânțari, molii (ceva mai pline), câteva cutii de țigări, desigur și ele tot goale, însă perfect reutilizabile, sticluțe în care fusese probabil parfum, o cutie cu ceară de epilat, folosită numai pe jumătate, sticle de băuturi fine și tot goale, dar de mare efect în bibliotecă, papuci de plastic
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
o cafea, la o partidă de șeptic, sau la una mică cu pațachinele de la serviciu, se aducea în vorbă prietenia dintre cele două familii, mai bine spus dintre cele două țări și cam cum petrecuseră ei la mare, cam ce țigări fumaseră, ce băuturi, ce răsfăț cu săpunuri și șampoane, săruri de baie și evident papuci de plastic roșii cu floricică galbenă. Se lansa ideea că, desigur la anul, o mică mașinuță, cu numai șapte locuri, le va sosi din Germania
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
îi spuse tot ce-l apăsa, mărturisindu-i și groaza ce-l cuprindea numai la gândul că va trebui să-i explice nevesti-sii, ce și cum, iar aia precis n-o să-l creadă, și atunci.... Securistul își aprinse tacticos o țigară și întrucât era și el om, ba chiar însurat o băgă puțin pe mânecă dar nu lăsă să se vadă asta!! Eh, om antrenat, nu.... - Băi, nea Veronele, acu să-ț’ spui drept nici mie nu-mi convine că uite
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
el, parcă te frige apa asta. Uuuh!... Își îmbrăcase pantalonii peste picioarele încă ude și tot se mai văita de frig. Peștii îi învelise într-un ziar, laolaltă cu mai multe fire de urzică. Apoi ne întinsese fiecăruia câte o țigară. Le fura de la bunicul său, care își cumpăra țigări, apoi le desfăcea, ca să prizeze tutun. - Nu-i fur decât puține, ca să nu se prindă moșul, explicase el. Și asta până nu apucă să le desfacă pentru ca să se usuce mai bine
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]