12,690 matches
-
începută de Al. Russo și concomitent cu V. Alecsandri, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, junimiștii s-au opus latinismului, contribuind, într-o măsură hotărâtoare, prin studiile și articolele lui Maiorescu, Quintescu, Negruzzi, Lambrior, la înlăturarea lui. Reunind membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
amintire pioasă. Ei și-au jertfit viața transcriind-o în paginile ziarelor și revistelor, pe a lor și pe a celor din jur, lăsându-ne moștenire o lume despre care abia acum aflăm. Lucrarea lui Ion N. Oprea, originar din ținuturile Bârladului, pe care nu-l rabdă inima să nu le încrusteze în „cronică”, pune o cărămidă la istoria presei românești și nu numai, astăzi când avem atâta nevoie de adevăr, după o jumătate de secol de îndepărtare frauduloasă de la rădăcinile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
STAMATI, Iacov (24.VI.1749 - 9.III.1803, Iași), cărturar. Ardelean din ținutul Bistriței, S. trece în Moldova pentru a se dedica vieții monahale. Călugărit, în 1765, la mănăstirea Neamț, este adus, în 1774, de mitropolitul Gavriil Callimachi la Iași ca protosinghel (administrator) al Mitropoliei. Cariera ecleziastică pare asigurată după alegerea sa, în
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la excursii învederează un real simț al naturii, implicând darul de a individualiza impresii culese pe Coasta de Azur, pe litoralul Atlanticului, pe plaiurile ținutului Dauphinée. Dar scrierea suscită interes mai cu seamă prin creionarea unor personalități din mediul universitar francez (Paul Valéry, Henri Focillon, Étienne Gilson) sau din cel bucureștean (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica), prin surprinderea unor secvențe pariziene cu
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
lui Ion Ghica ori de A. I. Odobescu, cel din Pseudo-cynegeticos. Scriitorul era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
credințelor budiste (Îngerul verde). Ironică și fantezistă, Istoria unui țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și Amurului, cât și asupra barbariei regimului autocratic țarist și să trezească milă pentru cei surghinuiți, zugrăviți și în măreția, și în ticăloșia lor. Istoria fetei seduse de guvernator și a luptătorului politic exilat în Siberia este
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
la vremea rânduită (ƒ< 6∀4Δ≅¬ ΒΞΔ∀ϑ4), regele de la miazăzi îl va împunge cu cornul său, iar regele de la miazănoapte va veni împotriva lui cu care și călăreți și cu mulțime de corăbii [de luptă] și va intra în ținuturi și va trece sfărâmând totul în calea sa. 41Și va intra în pământurile lui Sabi și mulți vor pieri; și aceștia vor scăpa de mâna lui: Edom, Moab și stăpânirea fiilor lui Ammon. 42Și va întinde mâna sa asupra pământurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pasaje din Testamentele celor doisprezece patriarhi aduc informații inedite. De exemplu, în Testamentul lui Levi (3, 2) se spune că „duhurile de rătăcire” (numite de asemenea și „duhuri de pedeapsă”) locuiesc în al doilea cer - de la pământ în sus -, în ținuturile zăpezilor și ghețurilor. După Judecata de Apoi, aceste duhuri vor aplica pedepsele hotărâte păcătoșilor. În Testamentul lui Iuda (14, 8) se atrage atenția asupra pericolului consumării excesive de vin. Vinul, se spune aici, poate permite intrarea cu ușurință a duhului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însul, îi vor aduce jertfe și‑i vor sluji zicând: «Acesta este DOMNUL și nu este altul afară de el». Și pe mulți din cei ce vor fi strânși așteptând pe Cel Iubit îi va face să meargă după el. Și ținuturile, și orașele vor cunoaște puterea lui și minunile lui, și va ridica statui cu chipul său în toate orașele. El va stăpâni trei ani, șapte luni și douăzeci și șapte de zile” (4, 4‑12). Autorul Urcării la cer... sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se în inima sa, din pricina faimei sale” (IV, 2, 7). Imperiul perșilor (sau al mezilor), reprezentat de urs, este definit, în viziunea sa, printr‑un caracter violent și primitiv: „Perșii s‑au ridicat în acea vreme și au distrus întreg ținutul. Mulți dintre cei pe care îi făcuseră sclavi au fost omorâți. Fiara cu chip de urs este un animal dezgustător și crud, care sfâșie cu ghearele și cu dinții”. În sfârșit, Daniel compară Imperiul lui Alexandru cu un leopard, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eleni. Dar fiara care stăpânește astăzi nu e o singură nație, ci un amestec de toate limbile și rasele omenești, este o plămădeală de recruți de război, care se cheamă, în întreg, romani, dar care nu vin dintr‑o singur ținut. Acest aspect presupune o semnificație aparte. Ultimul mare imperiu al lumii pământești va reactualiza în istorie haosul precosmic, haosul anterior oricărei creații noi. Întoarcerea la starea de haos este sugerată aici printr‑o foarte profundă criză socială și politică. Imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai întâi Antiohia, va pustii apoi Roma, mutând capitala veche în Orient (la drept vorbind, textul este foarte obscur: versurile 137‑141). În versurile 137‑148, confruntarea finală este prezentată ca o încleștare decisivă între forțele binelui, masate în Orient („ținutul celor credincioși”), și forțele răului, masate în Occident (nelegiuiții care au dărâmat Templul Domnului). Conflictul Orient‑Occident constituie preludiul sfârșitului lumii, descris în versurile imediat următoare. Acest sfârșit ar putea fi evitat numai dacă oamenii și‑ar schimba comportamentul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mari, ajungând până la urechi, și asemenea sprâncenelor, și necurăția sa va fi neobișnuit de mare. Vor exista trei serii de opozanți. Cea dintâi va fi Tavita, care îl va denunța ca „vrăjmaș al tuturor sfinților” și va fi urmărită „până în ținuturile Apusului” (3, 20) de Anticrist, care „se va hrăni cu sângele ei la ceasul înserării”. Va învia însă a doua zi dimineața și își va continua misiunea. Personajul amintește de femeia bogată din Iope, înviată de apostolul Petru (FA 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am spus mai înainte/ Va ridica un popor multă vreme ascuns./ E poporul iudeilor pe care un râu îi ține închiși dincolo de Persia:/ Dumnezeu a vrut să îi păstreze acolo până la sfârșitul veacurilor./ Din pricina robiei, s‑au așezat în acel ținut;/ Nouă triburi și jumătate din cele douăsprezece locuiesc acolo./ Minciuna și ura le sunt necunoscute/ Și de aceea fiii nu se sfârșesc înaintea părinților./ Acolo morții nu sunt plânși și nu se ține doliu ca la noi,/ Căci e nădejde
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tot locul prin care trec./ Vreo luptă de s‑ar da, nici o oștire nu le‑ar putea ține piept,/ Căci însuși Dumnezeu îi însoțește./ Nimicesc oameni și șterg de pe fața pământului cetăți întregi,/ Și, cu îngăduința lui Dumnezeu, pustiesc tot ținutul locuit./ Umplându‑și cuferele cu prăzile lor de aur și argint/ Și acoperiți de bogății, cântă cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
zilele regelui Iosia, și pe care Salmanasar, regele Asiriei, le‑a luat în puterea‑i. El le va lua dincolo de fluviu și [le va] duce în pământ străin. Dar ele hotărăsc să părăsească mulțimea popoarelor și să plece într‑un ținut mai îndepărtat unde neamul omenesc n‑a locuit vreodată, ca să respecte, măcar acolo, rânduielile pe care nu le‑au respectat în țara lor. Au pornit deci prin trecătorile înguste ale Eufratului. Căci Cel Preaînalt a făcut atunci o minune pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care nu le‑au respectat în țara lor. Au pornit deci prin trecătorile înguste ale Eufratului. Căci Cel Preaînalt a făcut atunci o minune pentru ei și a secat izvoarele fluviului până ce ei au trecut. Dar, ca să ajungă în acest ținut, aveau de străbătut un drum lung, o călătorie de un an și jumătate: acest ținut se cheamă într‑adevăr Arzareth. De atunci au locuit aici până la sfârșitul veacurilor; iar acum, întorcându‑se, Cel Preaînalt va seca din nou izvoarele fluviului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Eufratului. Căci Cel Preaînalt a făcut atunci o minune pentru ei și a secat izvoarele fluviului până ce ei au trecut. Dar, ca să ajungă în acest ținut, aveau de străbătut un drum lung, o călătorie de un an și jumătate: acest ținut se cheamă într‑adevăr Arzareth. De atunci au locuit aici până la sfârșitul veacurilor; iar acum, întorcându‑se, Cel Preaînalt va seca din nou izvoarele fluviului, ca ei să poată trece. Aceasta este mulțimea pe care tu ai văzut‑o adunându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cea a profanului. . Acest capitol va deveni un model pentru toți autorii de mai târziu (Commodian, Lactanțiu, Pseudo‑Hipolit etc.): „Ce furtună, ce răsturnări [vor fi] atunci în toată lumea! Pretutindeni credincioșii omorâți cu toții, nimiciți în toate cetățile și în toate ținuturile, sângele drepților [va fi] vărsat, unii arși de vii, alții aruncați fiarelor. Copii sfârtecați la răscruci, părăsiți toți fără mormânt și mâncați de câini, fecioare și femei înșelate cu josnicie, rușinos necinstite, luate cu forța; morminte de sfinți profanate, rămășițele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
passim. Într‑adevăr, în cartea a IV‑a a Oracolelor sibiline este vorba despre un „conducător roman” care va veni din „Siria” și care va „trece prin foc templul Solymes”, „va masacra mulțime de oameni și va preface în ruine ținutul iudeilor” (IV, vv. 125‑127). . Is. 41,2‑4.25; 44,28; 45,1. El este menționat cu discreție în anumite scrieri apocaliptice iudaice, cum ar fi, Or. sib. (III, vv. 286‑287). . Un singur martor eshatologic apare, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în plus epicul se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui spectacol lingvistic asemănător celui
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot, deși chiar postmodernismul ar putea să și-o revendice, măcar în parte. Accentul e dat de neliniștea pentru soarta omului și a omenirii, pentru descâlcirea
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
de poet, exorcizare înrudită, într-un fel, cu cea practicată, de pildă, de Cezar Ivănescu. Opera lui S. se înfățișează ca un continuum, ca un mare text unic, dincolo de fracturarea în volume și de diferențele de modulație. O secvență din Ținutul bufonilor poate fi caracteristică pentru rostirea lui: „ Capete pătrate de bigoți ai fumului / viețuitori după scheme și fixuri, numărători /de secunde, furnici inocente și fără de trup căutându-și trupul/și numele, prin case-cutii, casete , compartimente, prin faguri /cu elixir și
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
de /stomac, întorși pe dos, /sătui înfometați aplaudând pâinea /cu unt, /castelele de nisip, păguboși păcăliți, salariați /stocați, prinși de nas, cocoțați, aventuroși de trei lulele, / vă cade inima prin trup în jos în stomac și mai jos /până pe bombeu”. Ținutul bufonic nu este o utopie neagră, nici o utopie roz. Această lume este pur și simplu diferită de celelalte. Corpurile se imaterializează, iar „purtătorii nu se văd niciodată”, vocile circulând libere prin spațiu. Ținutul bufonic reprezintă o lume paralelă, invizibilă, în
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
în stomac și mai jos /până pe bombeu”. Ținutul bufonic nu este o utopie neagră, nici o utopie roz. Această lume este pur și simplu diferită de celelalte. Corpurile se imaterializează, iar „purtătorii nu se văd niciodată”, vocile circulând libere prin spațiu. Ținutul bufonic reprezintă o lume paralelă, invizibilă, în care trupurile își pierd importanța, iar spiritele circulă libere prin spațiu. Călătoria prin ținutul bufonic își capătă întreaga originalitate prin fundalul de gândire. ROMUL MUNTEANU SCRIERI: Tabu, București, 1970; Vicleniile oceanului, București, 1980
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]