6,323 matches
-
pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți, povestea despre victime pare, mai degrabă, un joc absurd. În care, în loc să simți compasiune, ce te implică, simți mai degrabă milă, care te îndepărtează. — Poate așa trebuia să se întâmple, șopti Cosmina. Nu poți încheia povestea pentru că nu a fost trăită până la capăt. — Asta e treaba cititorului. Nicio poveste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație și foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se invada de motivările de fantezie ale lui Ioanide, închipuindu-și că un om ca el poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul. - Îmi pare rău, bătu el în retragere, regret mult, am fipetrecut o oră plăcută. Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile lui, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de complicație, într-o situație din cele mai ridicole. Învârti moneda de valoare neînsemnată, fără a se decide s-o pună în buzunar. Soluția de a întreba pe Hagienuș de nu cumva moneda îi aparținea i se păru meschină și absurdă. Ce rost să întrebi pe alții despre un lucru evident al tău? Și de altfel îi plăcea să creadă că Hagienuș va înălța din umeri. Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare mentală, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la care aspir. Acest soi de iubire pune între tine și mine un timp considerabil. Pica îți face concurență. - Presupunând că ai fi liber și cu o fată, n-ai putea să tecăsătorești? - Mi-e teamă că nu. - Ce logică absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe câte am auzit, iubește pe cineva,se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devorez, în ciuda faptului că teoretic lupt împotriva ideilor revoluției. Mă fascinează figurile oamenilor Convenției, agitația acelor ani și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate campaniile lui sunt iraționale, politica lui este ieșită parcă din capul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oarecare Cătărău, fost student român sau așa ceva, care a fugit prin Asia și ar fi acum, nu știu pe ce continent, șef de trib, rege. I-am admirat și invidiat.¤ (Ioanide sări iarăși câteva rânduri întregi, care i se părură absurde, unde era vorba de Cătărău, de haiduci, de aventură.) În Sicilia există o veche tendință izolaționistă, din nefericire fascismul a sugrumat violent "spiritul din sud", încît șansele noastre erau foarte mici. De aceea am îmbrățișat cauza "spiritului din nord". Ne-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia conspirației cu boii e cu totul absurdă. Nici o minte serioasă nu poate admite că s-a putut gândi cineva să organizeze un atentat în plină zi, la o răspântie frecventată, în zi de alegeri și cu un car cu boi. Strada era destul de largă - cum au putut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gulimănescu, prezent de asemeni în birou și care pe stradă făcea ipoteze sinistre, aici, în tonul obștesc, lăsa capul în jos sau căuta insistent privirile altuia. Erau două gesturi care plictiseau cu deosebire pe Ioanide, prin jocul lor impenetrabil și absurd. Ioanide traducea mental mișcările în cuvinte, totuși, experiența îi spunea că translația nu era totdeauna justă, deoarece rezerva mentală a interlocutorului era uneori cu totul în afara prevederilor. De obicei tinerii, printr-un amestec de timiditate și nevoie de a-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemeni știa despre vreo notă energică din partea Germaniei sau chiar de un eveniment mai senzațional. Se aștepta să audă strigăte afară, zgomote de pași alergând în panică pe coridor, să fie strigat deodată: "Tudorel!" Cu aceste iluzii, nu în totul absurde, tânărul condamnat somnola întins pe pat, când auzi deodată o tuse și o voce gravă spunînd: "Tudorel!" Sări în picioare, cu bătăi de inimă. Înaintea sa se afla Ioanide. Câteva clipe, Tudorel nu știu ce se cade să facă. A merge în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzind că este condamnat la moarte, se albi ca varul și aproape leșină. Făcu o cerere de grațiere, redactată de el, în care declară că a făcut totul din ordin, că are frați mai mici și alte asemenea lucruri, sau absurde, sau de natură sentimentală. Câtăva vreme nutri o speranță nebună în efectul cererii de grațiere, apoi, când înțelese că aceasta va fi respinsă, frica lui luă forma unui delir furios. Nu mai era palid, ci injectat la față de sânge, ședea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în cea eternă. În scurt, pedeapsa cu moartea este o reminiscență din epocile profund spiritualiste, în care osânda era considerată ca o simplă mutare a sufletului de pe pământ în cer. Dacă însă nu crezi în supraviețuirea spiritului, toată ceremonia apare absurdă. Cadavrul executatului e o piatră care nu va ști niciodată că a fost un condamnat la moarte. N-am reflectat adânc la substratul religiei, acceptând instituția Bisericii din rațiuni politice. Totuși, n-am fost de asemeni niciodată incredul total. Sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de prieten. . - Hergot e frate, și încă și mai puțin, un copil care arenevoie de guvernantă. Vrei să-ti spun adevărul? Am visat de atâtea ori această absurditate: ca un om să se răstească la mine. Să-mi dea porunci absurde, în fine, să mă călăuzească. Ce vrei, noi, femeile, rămânem cu superstiția bărbatului. . - Crezi că... amicul... îți va fi un astfel de mentor? . - Ți-am spus că totul e o glumă, nici nu m-am gândit laasemenea ipoteză. Dar așa cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renunța la suportul familiei și nu se simțea capabilă de a trăi cu totul liberă. Avea mici manii, tabieturi, nu s-ar fi despărțit de dantelele ei și mai puțin de casă. Deci în secret, Erminia, admițând ipoteza oricât de absurdă a măritișului, încerca o spaimă. Se temea de noua formă de viață, pe care, cu toată instrucția ei abstractă, nu și-o putea închipui concret. Hergot avea aceeași educație sufletească. Vorbea după carte și din experiența medicală de toate misterele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un Casanova sui generis. Byron și Chateaubriand ar eșua lamentabil, cel puțin în sfera în care se-nvîrtește. E așa de convins de avantajul pentru o femeie de a se mărita cu el, încît produce o fascinație, un fenomen de persuasiune absurdă. N-are tracul ieșit din considerația pentru femeie. În locul lui Dante, decât să facă atâta misticism, ar fi cerut pe Beatrice de nevastă și ar fi obținut-o imediat. Oricare dintre oamenii comuni are mai multe șanse la femei ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Laplace n-ar fi inspirat geografului nostru o stimă mai mare fără titlurile cuvenite. Gonzalv cunoștea toate aceste mizerii și ce-l așteaptă dacă ar fi conferențiar pe lângă Conțescu. Însă când vreunul emitea părerea că ierarhia în învățămînt e absurdă și că nu se pot admite profesori buni și profesori mai puțin buni, Gonzalv protesta. Dorea inegalitatea, fiindcă visa să facă la timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
niciodată, din cruțare pentru bătrână. Era greu, după douăzeci și cinci de ani de continue demnități, a convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poate și un fel senil de a vedea, dar și o filozofie a familiei, ușor de controlat și la Pomponescu. Acesta din urmă mai înțelegea însă că viața ridică, în ciuda prevederilor noastre, forțe obscure și vii, care și când sunt absurde se pun în calea celor bătrâni. Gavrilcea și tagma sa erau dintre acestea. Pomponescu, cu toată repulsia, din pur calcul, ar fi dorit să conjure aceste forțe noi, să le aduleze și să se lase acceptat de ele, cu rezerva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este că într-o societate obscurantistă, în care confuzia valorilor înlocuiește cultul lor, creatorul e silit la o activitate măruntă, precară (Ioanide va construi "locuințe ieftine" pentru oameni onești), monumentele de artă rămân nefinite și li se dă o destinație absurdă, neconcepută de autor. În scrisoarea amintită, G. Călinescu neagă că ar fi voit să scrie un roman din viața politică a anilor 1938-1941. "Din moment ce un roman observă prin definiție invariabilul în variabil, presupusul document e întotdeauna falsificat". Intenția fundamentală a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proza noastră în sfera unor preocupări ale întregii omeniri, al căror rost politic nu mai trebuie demonstrat, ci de felul cum le-a înscris, de originalitatea evidentă a contribuției sale. Toată această literatură ne introduce într-un univers demențial, al absurdului, în care orice cauzalitate pare anulată, dar puțini sunt cei care denunță mai violent ca G. Călinescu, în pofida tonului aparent obiectiv, a lipsei oricărui sentimentalism, bestialitățile săvârșite de fasciști, fiindcă puțini sunt cei care evidențiază atât de pregnant gratuitatea violențelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anticii legitimau drept stăpăn absolut pe cel mai înțelept, pe cel ce deține adevărul și dreptatea, pentru moderni, chiar dacă noțiunea platoniciană a “regelui-filosof” este lipsită de conținut, filosoful nu este exclus din societate, fiind tolerat, indiferent dacă convingerile sale sunt absurde sau nebunești, întrucăt “individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale, cătă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva”. De exemplu, dacă pentru Platon regele-filozof are rolul de a supraveghea educația și a procreației eugenice a
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
culturii americane. El există de multă vreme ca o umbră asupra imaginii Americii și își are originea la începuturile republicii, când europenii au transformat America într-un simbol al propriilor războaie culturale interne. În secolul XVIII, unii europeni împărtășeau ideea absurdă că umiditatea excesivă din Lumea Nouă producea forme degenerate de viață.15 Și în vreme ce în secolul XIX unii europeni vedeau în America un simbol al libertății, alții, cum a fost de pildă Charles Dickens, vedeau doar o "adunătură zgomotoasă de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
iulie 2003, potrivit unui sondaj realizat de agenția de presă Reuters, o treime dintre germanii de până în 30 de ani considerau că guvernul american ar fi putut fi organizatorul real al atacurilor de pe 11 septembrie.219 Tot felul de opinii absurde se alimentează reciproc, iar paranoia se poate dovedi contagioasă. Atitudinea americanilor față de străini se înăsprește, iar noi începem să credem că restul lumii chiar ne urăște. Unii americani încep să poarte dușmănie, își pierd încrederea în musulmani, boicotează vinurile franțuzești
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o existență, e drept conștientizată ca efemeră? Căutarea fericirii
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]