4,105 matches
-
expert ONU. După trecerea la Academia Ștefan Gheorghiu, în curriculumul programelor de perfecționare a conducătorilor din întreprinderi s-a introdus, cu o pondere de 10%, un modul ideologic de marxism-leninism, printre profesorii „emeriți” la această „disciplină” fiind Tudorel Postolache (actualmente academician), Hutira, iar printre asistenții acestora se număra și Virgil Astalosz, alias Virgil Măgureanu după 1989. Asistența ONU a încetat la 31 mai 1972, iar Academia Ștefan Gheorghiu nu a mai obținut nici-o asistență de la ONU. Denumirea CEPECA nu a mai
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
2011 este membru corespondent al Academiei Române (singurul muzicolog din istoria Academiei care a obținut această recunoaștere), iar din 2016 este membru titular. Alături de compozitorul Cornel Țăranu, a reprezentat, ani de zile, breasla muzicienilor în cadrul Academiei. În trecut au mai fost academicieni următorii muzicieni: folcloriștii Teodor T. Burada și Constantin Brăiloiu, compozitorii George Enescu, Sigismund Toduță, Sabin Drăgoi, Matei Socor, Ștefan Niculescu. De curând a fost primit ca membru și pianistul Valentin Gheorghiu. A scris următoarele cărți (listă selectivă):
Octavian Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314252_a_315581]
-
autor de cărți și articole în limbile română și engleză și realizator (regizor, scenarist și producător) de filme documentare cu subiecte muzicale și producător de evenimente muzicale. Face parte dintr-o familie de muzicieni, tatăl său fiind muzicologul, profesorul și academicianul Octavian Lazăr Cosma (singurul muzicolog membru al Academiei Române din istoria acestei instituții), iar mama - pianista Elena Cosma. Străbunicul a fost învățător. Bunicii din partea tatălui, Lazăr și Aurelia, învățători, au fost uciși de trupele horthyste în septembrie 1940, în masacrul de la
Mihai Cosma () [Corola-website/Science/314251_a_315580]
-
avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
Se referă la problema mișcării a doi elipsoizi sub acțiunea atracției Newtoniene, mișcarea de translație-rotație a sferoizilor și sateliților artificiali sub acțiunea atracției, acțiunea figurii Lunii asupra mișcării acesteia, problema limitată generalizată a celor trei corpuri. A fost îndrumat de academicianul Gheorghii Nicolaevici Duboșin, a creat o școală de specialiști în mecanica cerească: Gamarnik, Froițkaia, Șinkarik, ș.a. A publicat peste 60 de lucrări științifice.
Vladimir Conduraru () [Corola-website/Science/313304_a_314633]
-
1917 susține teza de licență de magistru cu tema "Fenomene electrocapilare și potențiale electrodice". În 1920 - 1921 este profesor la Institutul Învățămîntului public și conducător al secției de chimie al unui trust de pielărie. În 1922 este invitat de către viitorul academician A.N. Bah la Moscova să actveze în cadrul noului institut de chimie (ulterior - Institutul fizico-chimic al Academiei de Științe a URSS "L.Ia. Karpov"). În perioada 1924 - 1946 este șeful secției „Fenomene de suprafață” de la acest institut. În anii 1929
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
Editura Academiei RSR, București, 1977). Ei au datat hârtia pe care a fost copiat manuscrisul, ca fiind produsă în anii 1621-1626, la moara poloneză de la Mniszek. Alții, precum Aurel Socolan, au extins datarea hârtiei în intervalul maxim 1610-1640. În ceea ce privește datarea, academicianul Alexandru Surdu arată că: „Cel mai simplu indiciu pentru datarea unei scrieri este acela de a vedea dacă nu cumva a făcut-o chiar cel care a scris-o. Or, în Legenda Duminicii apar două date: 6900 (1391-1392) și 6000
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
interzis că numele genialului inginer să fie folosit la ceremonie, afirmând că mai degrabă premiul ar trebui oferit poporului sovietic și orânduirii socialiste pentru aceste succese. În anul 1966 o stradă din orașul natal a primit numele marelui om, Strada Academician Koroliov, iar în 1975 a fost amenajat un muzeu în casa în care a locuit din 1959 până în 1966. În 1996, Boris Yeltin a dat orașului Kaliningrad, regiunea Moskova, numele Koroliov. Aici esta sediul celei mai mari companii spațiale ruse
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
Vasil Petrov Kolarov (în ) (n. 16 iulie 1877, Șumen, Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria - d. 23 ianuarie 1950, Sofia) a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950). Kolarov s-a născut în orașul Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
O pogorâre în Maelström” a lui Edgar Allan Poe. S-a sărit și peste nuvela lui Rudolf Daumann, „Boșimanul Mauki”, astfel încât TFE 28 l-a găzduit pe Ștefan Tita cu prima parte din „Piticii în țara lui Guliver” (CPSF 35). Academicianul Victor Eftimiu a predat redacției un roman istoric: „Pe urmele zimbrului” (TFE 30-35, CPSF 37-42), deși pusese în scenă o apocalipsă de vodevil încă în 1915 („Sfârșitul Pământului”) și publicase în 1927 povestirea SF „Un asasinat patriotic”. „Duelul mut” de
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
și plin de mușchi, înconjurată de vegetație abundentă. Între anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Române și cu sprijinul Ministerului Artelor, a fost construit un mausoleu asemănător ctitoriilor voievodale moldovenești în curtea conacului de la Mircești. Locul construirii mausoleului a fost ales de academicienii Alexandru Lapedatu (ministrul cultelor și artelor) și Ioan Bianu. Planurile monumentului au fost realizate de către arhitectul Nicolae Ghica-Budești (1869-1943), membru de onoare al Academiei Române, de construcția lui s-a îngrijit arhitectul Alexandru Popovici, iar interiorul a fost pictat de Paul
Mausoleul lui Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/315939_a_317268]
-
București) a fost un istoric din România, promotor al unor teze protocroniste. s-a născut într-o familie greco-catolică. A urmat școala elementară din Giurtelecu Șimleului. A absolvit facultatea de istorie și arheologie a Universității din Cluj, fiind asistent al academicianului Constantin Daicoviciu. A obținut titlul de doctor la București. A fost cercetător principal la Institutul de Istorie și Studii Politice din București. A ținut cursuri la mai multe facultăți și a colaborat la numeroase publicații. Augustin Deac a publicat peste
Augustin Deac () [Corola-website/Science/318952_a_320281]
-
regală a științelor.În urma primei sale ședine de lucru, din data de 22 decembrie 1666, aceasta a hotărâtcrearea observatorului regal, cu alte cuvinte actualul Observator din Paris care trebuia săservească drept loc de întâlnire și laborator de experimente pentru toți academicienii. Dar din cauza distanței la care era situat față de Paris în vremea respectivă, el a fost utilizat practic doar de astronomi. Pe data de 21 iunie 1667 (ziua solstițiului de vară), matematicienii Academiei trasează pe terenul care constituie locația actuală a
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
() a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 - 1929. s-a născut la Iași în 1868. Tatăl lui, Gheorghe Racoviță, era magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și se trăgea dintr-o veche familie de
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
(n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu - d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga). Copilăria i-a
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
(pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași - d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 - 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884. Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte
Dimitrie A. Sturdza () [Corola-website/Science/297351_a_298680]
-
Groza”, actualmente liceul de Informatică din București. Este admis în 1963 la Facultatea de Energetică a Politehnicii din București, pe care o absolvă în 1968 ca șef de promoție la secția Centrale Hidroelectrice. Are ca profesori și mentori științifici pe academicianul Dumitru Dumitrescu, profesorul Dorin Pavel și profesorul Alexandru Diacon. Efectuează un stagiu de practică de inginerie la șantierul hidroenergetic și de navigație „Porțile de Fier”. În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
răsplată a importantei donații realizate, din veniturile căreia s-a constituit "Fondul „Năsturel-Herescu”", fond din care s-au înființat premii cu care s-au distins, de-a lungul anilor, lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului. În "Dicționarul academicienilor români, 1866 - 1999", Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de 1.494 membri, dintre care 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Comunitatea Europeană ca institute de excelență. Conform statutului actual, un mandat de președinte are durata de patru ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte pentru mai mult de două mandate. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din șase academicieni, din președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și din secretarul general. Pe 16 iulie 2014, fostul șef al Fundației Academiei Române (Fundația Patrimoniu), Alexandru Bogdan, a fost pus sub urmărire penală pentru trafic de influență.
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova - d. 18 iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
formați în școlile înalte ale apusului, Titu Maiorescu va cunoaște la vârsta tinereții o ascensiune vertiginoasă, greu sau aproape imposibil de conceput mai târziu: profesor universitar (la Iași) la 22 de ani, decan la 23 și rector la aceeași vârstă, academician (membru al Academiei Române) la 27 de ani, deputat la 30, ministru la 34 de ani. Dar această ascensiune n-a fost mereu lină și nici scutită de grele încercări, precum procesul care i-a fost intentat în urma calomniilor aduse de
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
(nume la naștere "Tadeu Hîjdeu"; n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina - d. 25 august 1907, Câmpina) a fost un scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. S-a născut la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
o altă viață...” (p.165) Efectele strălucitoare sunt înlocuite, mai devreme sau mai târziu, de senzația de izolare și de neputință: „Senzația cumplită de singurătate, de abandonare... O au toți: de la taximetrist la funcționarul din birou, până la artistul poporului și academician. Toți sunt teribil de singuri. Acum lumea se împarte altfel: nu în albi și roșii, nu în cei care au fost închiși și cei care i-au închis, cine l-a citit pe Soljenițîn și cine nu, ci în cei
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
istoria limbii române, cu susținerea unor teorii proprii de o mare originalitate, recunoscute pentru acribia și metodele cu care acesta operează. Profesor de filologie la Facultatea de Litere din București (titularul cursului de istoria limbii române vreme de câteva decenii), academicianul Alexandru Rosetti a lăsat nenumărate lucrări de specialitate, publicate în țară și Occident (în special în Franța și Danemarca). Este cunoscut ca unul dintre cei mai longevivi membri ai Academiei Române, rămânând titularul acestui înalt for chiar și în perioada socialist-comunistă
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]