3,948 matches
-
care stă la baza celei mai mari părți din Biblie, și "spiritul înțelepciunii", prezent la diverși autori, aparținând însă propriilor lor idei și considerații omenești, fără a avea origine în revelația lui Dumnezeu. O analiză critică a textelor biblice în accepțiunea actuală s-a conturat totuși abia în epoca Iluminismului. Printre primii cercetători în această direcție din secolul al XVII-lea se numără filosofii Thomas Hobbes și Baruch Spinoza precum și învățatul francez Richard Simon. Un impuls în această direcție fusese dat
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă.<br> Construcția tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:<br> cu acestă: Dejar + participio implică faptul că agentul este absent: Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub forma pasivă nuanțele exprimate de tener + participio și dejar + participio. Llevar + participio ne arata ceea ce s-a realizat
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Heidegger și Gadamer și dezvoltă mai departe semnificația hermeneuticii, pornind de la teoriile lingvistice asupra sensurilor simbolice din filosofia lui Ernst Cassirer. În acest mod, înțelegerea trebuie să demonstreze fenomenologic o și mai puternică componență social-istorică și semantică. Hermeneutica, în această accepțiune ontologică caracteristică, a exercitat o vastă și fecundă influență asupra principalelor domenii ale disciplinelor definite în mod tradițional "științe umane": de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
modalitatea" specifică de "utilizare a unui limbaj". Etimologic noțiunea derivă de la cuvântul "stylus" ce desemna în antichitate ustensila cu care scribul (cunoscătorul scrierii) zgâria semnele sale pe tăblițele din argilă sau din ceară. Caligrafia păstrează până în zilele noastre spiritul acestei accepțiuni primare, prin stilurile sale - scrierea cursivă, scrierea rondă, etc. Evoluția firească a termenului de la un sens propriu la unul figurat se înregistrează mai întâi în domeniul exprimării prin cuvânt - fie în scris, fie în practica vorbirii. Vechea disciplină a retoricii
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
noțiunea de stil este foarte insistent asociată cu aspecte pe cât de efemere pe atât de omniprezente precum cele supuse modei - stil vestimentar, stilul pieptănăturii (termenul de "hair stylist" folosit pentru banala meserie de coafor este semnificativ) sau chiar într-o accepțiune mai pretențios-integratoare ca aceea de stil de viață ("life-style"). La acest nivel noțiunea este copios exploatată de mecanismele societății de consum care, prin intermediul elitelor mondene, stimulează și orientează în folosul propriu orientările stilistice de masă și desele schimbări de direcție
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
este Constituția. Din perspectiva statului de drept, Constituția - ca normă superioară - este o expresie a cetățenilor și reprezintă puterea populară. Prin mecanismele democratice de control prevăzute într-un stat de drept este asigurată conformitatea normelor inferioare cu cele superioare. În accepțiunea contemporană raportarea diverselor ideologii la problema statului aduce în discuție noțiunea de sferă de influență a statului. Au fost conturate două astfel de sfere. Prima accentuează rolul statul în crearea unui cadru social - legalitatea, ordinea, securitatea teritoriului față de agresori externi
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
o serie de conferințe publice peste tot în lume. Metoda Sahaja avansează ideea că ființa umană poate să obțină Realizarea Sinelui încă de la o primă meditație în prezența unui guru (maestru yoga) autorizat. Sahaja înseamnă „spontan“ iar „yoga“ într-o accepțiune mai largă „unire“ cu sine însuși, Universul. Asocierea acestor două cuvinte încearcă să sublinieze faptul că metoda urmarește realizarea spirituală într-un mod spontan, deloc complicat. Tehnicile Sahaja Yoga se bazează în special pe meditație și introspecție, dublate de orientarea
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
Sub aspectul concepției și accepțiunii sale generale, auditul se tratează ca o manifestare de control al corectitudinii și analiza performanțelor financiare pornind de la ceea ce reflectă conturile și sintezele contabile,fapt pentru care International Accounting Standard au constituit baza de fundamentare a Normelor Internaționale de de către
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
financiar”.O misiune de audit financiar poate fi prealabilă unei misiuni de audit operațional sau unei misiuni de audit de gestiune, în același timp înțelegându-se că sintagma “audit financiar” este cea care definește perfect misiunea auditului,cel puțin în accepțiunea clară din limba română. Având în vedere că noțiunea fermă de „audit financiar”s-a extins nejustificat până la bagatelizare, s-a introdus o altă accepțiune, și anume cea de „audit statutar” prin care se înțelege examinarea efectuată de un profesionist
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
-se că sintagma “audit financiar” este cea care definește perfect misiunea auditului,cel puțin în accepțiunea clară din limba română. Având în vedere că noțiunea fermă de „audit financiar”s-a extins nejustificat până la bagatelizare, s-a introdus o altă accepțiune, și anume cea de „audit statutar” prin care se înțelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent și independent (membru al Camerei Auditorilor Financiari din România - și numit de aceasta auditor statutar - adică are un anume statut), asupra situațiilor financiare
Audit () [Corola-website/Science/299028_a_300357]
-
este un termen care provine din: cuvântul grec "ethnos" (grup uman cu trăsături comune, tagmă, societate de indivizi asemănători), tradus în epoca modernă drept etnie, grup lingvistic sau rasial, comunitate, popor, națiune Etnologia a primit astfel două accepțiuni: (1) "studiu al etniilor" sau "grupurilor/comunităților etnice", diferite de etnia (și cultura națională a) cercetătorului; (2) "studiu al propriei etnii naționale", al obiceiurilor și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
de etnia (și cultura națională a) cercetătorului; (2) "studiu al propriei etnii naționale", al obiceiurilor și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături culturale arhaice și astfel descriu forme culturale "autentice". Prima accepțiune se datorează "Școlii franceze" de etnologie și antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind folosit din ce în ce mai mult termenul de antropologie culturală. În lucrarea sa "Antropologia structurală" (1959), antropologul francez Claude Levi-Strauss, propune o clasificare care depașește această separare între două științe, vorbind despre "trei etape ale unei aceleiași
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind folosit din ce în ce mai mult termenul de antropologie culturală. În lucrarea sa "Antropologia structurală" (1959), antropologul francez Claude Levi-Strauss, propune o clasificare care depașește această separare între două științe, vorbind despre "trei etape ale unei aceleiași discipline": Etnografia "corespunde primelor stadii
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
lor în termenul mai generos de "antropologie culturală". În același timp termeni precum "Volkerkunde" sau "ethnologie" tind să fie utilizați doar în sensul indicării unui "specific local" (cu istoria lor), german sau francez, legat de aceste denumiri; respectiv să capete accepțiunea unor științe asociate unor ideologii sau regimuri politice care le-au instrumentat (precum în cazul etnologiei și folclorului românești). Se păstrează însă o relativă distincție între antropologia culturală ca știință socială complexă, integratoare etc. și etnografie ca însemnând partea descriptivă
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
au instrumentat (precum în cazul etnologiei și folclorului românești). Se păstrează însă o relativă distincție între antropologia culturală ca știință socială complexă, integratoare etc. și etnografie ca însemnând partea descriptivă (survenind unei metodologii) a antropologiei. Totodată tinde să se extindă accepțiunea termenului etnografie înspre (a) alte domenii (însemnând partea descriptivă sau supusă unei metodologii calitative a cercetărilor din): sociologie, cultural studies, politologie, pedagogie, mass-media și comunicare, studii asupra dezvoltării sau relațiilor de putere (din școli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
studii asupra dezvoltării sau relațiilor de putere (din școli, spitale, închisori etc.), respectiv înspre (b) dimensiunea reflexiv-critică a antropologiei (punând accent pe faptul că antropologul reflectează asupra ceea ce face tocmai în postura sa de etnograf). În spațiul științific românesc aceste accepțiuni ale etnografiei nu sunt curente, metodologia etnologică fiind mult mai mult asociată cu o "perspectiva folclorică", și în cele din urmă cu o viziune textuală, literaturizată a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
ale Pământului, ci și la cercetarea schimbării posibile a acestora în timp. De asemenea, a început să se aplice teoria și metodele geodeziei pentru determinarea figurii, dimensiunilor și cîmpului gravitațional ale altor planete, apărînd o altă disciplină, „geodezia planetară”. În accepțiune generală, geodezia are ca obiect determinarea formei și dimensiunilor globului pământesc în ansamblul lui și pe porțiuni, inclusiv reprezentarea lui. În accepțiune restrânsă, de geodezie țin acele lucrări ce se desfășoară pe suprafețe mari, care necesită luarea în considerare a
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
geodeziei pentru determinarea figurii, dimensiunilor și cîmpului gravitațional ale altor planete, apărînd o altă disciplină, „geodezia planetară”. În accepțiune generală, geodezia are ca obiect determinarea formei și dimensiunilor globului pământesc în ansamblul lui și pe porțiuni, inclusiv reprezentarea lui. În accepțiune restrânsă, de geodezie țin acele lucrări ce se desfășoară pe suprafețe mari, care necesită luarea în considerare a efectului curburii pământului - spre deosebire de topografie, care implică lucrări efectuate pe suprafețe restrânse de teren, neținând cont de curbura pământului. Atât geodezia cât
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
fost datate în perioada 550-450 î.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologică din Moldova centrală ar indică că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 î.e.n. și care s-a opus expansionismului scitic. Herodot îi amintește pe agâtirși în conflict cu sciții ( IV; 78
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
Quintilianus declară cu mândrie: "satura tota nostră est" ("satiră este în întregime a noastră"). În secolul al II-lea a.Chr., Gaius Lucillius, în cele 30 de cărți de satire ale sale, stabilește tiparele genului, impunându-i caracterul satiric în accepțiunea de azi. Primul mare satiric, ale cărui opere au servit ca model generațiilor ulterioare de scriitori, a fost poetul Quintus Horatius Flaccus. În cele două cărți cu satire, numite de Horațiu "Sermones" ("Convorbiri"), sub forma unui dialog cu Maecena, sunt
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
loc important în lucrarea Le langage indirect et les voix du silence ("Limbajul indirect și vocile tăcerii", 1960). Deși era principial de acord cu concepțiile lui André Malraux, Merleau-Ponty consideră că noțiunea de stil este folosită de Malraux într-o accepțiune foarte subiectivă, fiind asimilată cu proiecția individualității artistului, alteori - dimpotrivă - cu optica metafizică. După el, este important să se analizeze această problematică pornind de la bază, recunoscând că stilul are în primul rând o exigență datorită primatului perceptiv, ceea ce implică luarea
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici își scrijeleau opera pe pereți, înainte de apariția spray-ului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă "a scrie". Nu există încă un echivalent românesc pentru "graffiti" în accepțiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba română. Cu atât mai puțin diverșii termeni asociați cu acesta nu au o traducere clară. Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea inițial la inscripțiile, portretele
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
(în , în , în ) este - în accepțiunea istorico-etnografică, regiunea din partea sud-estică a Transilvaniei, locuită în majoritate de secui (subgrup etnic maghiar cu o conștiință istorică aparte, cu specificități etnografice, respectiv de dialect ) și, care cuprinde teritoriile fostelor scaune secuiești. Respectivele teritorii se găsesc actualmente incluse administrativ în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
existența ei și în scopul unei gospodăriri mai bune a resurselor materiale. Nu doar statul poate asigura forța de constrângere. Armata, biserica, grupuri criminale, economice sau revoluționare pot și chiar au impus, uneori, regulile lor celorlalți sub amenințarea cu sanctiunea. Accepțiunile noțiunii de drept Dreptul pozitiv reprezintă totalitatea normelor în vigoare; este o parte a dreptului obiectiv. Factori de configurare a dreptului normativ. În literatura de specialitate sunt considerați ca fiind cei mai importanți factori de configurare ai dreptului următorii: Esența
Teoria Generală a Dreptului () [Corola-website/Science/299367_a_300696]