9,516 matches
-
moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să bea cucută sub aceeași acuzație ca și Socrate, mai precis de a fi corupt tineretul? Nu știm nimic mai mult despre această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale i.p.) sunt permise în politică în vederea urmăririi unui scop nobil, putem să observăm că aceste compromisuri sunt reale, fiind considerate de mulți oameni ca parte a jocului politic. Ținând cont de natura „problemelor vicioase” cu care se confruntă, acuzațiile privind încălcarea i.p. sunt un fel de risc profesional pentru demnitari, funcționari publici și alți angajați ai unor organizații care își asumă misiunea de a urmări i.p. (ONG-uri, organizații internaționale etc). Cetățenii care ocupă alte slujbe nu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de a defini și urmări i.p.; în consecință, nu au același risc de a fi acuzați de abuz. Desigur, acest risc este asumat voluntar și este parte a regulilor jocului, însă trebuie, totuși, luat în considerare atunci când analizăm o acuzație. Întrebarea relevantă din această perspectivă este: există vreo posibilitate, fie ea și foarte improbabilă, ca abuzul aparent înfăptuit de un astfel de angajat să fi servit de fapt i.p.? Poate fi argumentat, rezonabil, că decizia sa a avut în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
influența investigației istorice și a jurisprudenței. Aceasta influență este vizibilă atât în educația principalilor promotori, cât și în conținutul curricular inițial, dominat de istorie, teorie politică, drept internațional și studiul organizațiilor internaționale, diplomație, geografie etc. În acest context trebuie interpretată acuzația lui E.H. Carr referitoare la naivitatea fazei infantile de construcție a disciplinei, acuzație adesea reducționistă și nedreaptă, care și-a lăsat însă amprenta pe studiul relațiilor internaționale timp de mai bine de o jumătate de secol. Totuși, așa cum vom vedea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
principalilor promotori, cât și în conținutul curricular inițial, dominat de istorie, teorie politică, drept internațional și studiul organizațiilor internaționale, diplomație, geografie etc. În acest context trebuie interpretată acuzația lui E.H. Carr referitoare la naivitatea fazei infantile de construcție a disciplinei, acuzație adesea reducționistă și nedreaptă, care și-a lăsat însă amprenta pe studiul relațiilor internaționale timp de mai bine de o jumătate de secol. Totuși, așa cum vom vedea, tentativa de „construcție a istoriei disciplinei de către o anumită comunitate de cercetători [realiști
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a unei legături între ideal și istoria reală atât prin promovarea idealurilor politice ca motor al acțiunii politice, cât și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul istoric (apud Thies, 2002, p. 165). După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
alternativă dominată de etosul liberal al „armoniei naturale a intereselor” atât în sfera economicului, cât și în domeniul politic. Din aceasta derivă soluția securității colective, accentul pus pe rolul organizațiilor internaționale și pe promovarea liberului-schimb. Cum se poate însă răspunde acuzațiilor de naivitate? Cauze ale războiului și mijloace ale păcii Așa cum notează Scott Burchill utilizând o metaforă din medicină, în viziunea liberală, războiul, departe de a constitui domeniul normalității în sfera internațională, aparține domeniului anormalității, considerat fiind drept un cancer al
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
consecință, în încercarea de a proiecta idealul domniei legii din sfera internă în sfera internațională, liberalii propun instituționalizarea acesteia sub forma securității colective, cu speranța că agresiunea va fi astfel balansată prin cooperarea tuturor membrilor acestui sistem. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
nici nu s-au arătat). Acum există un soi de ceartă în jurul lui Călinescu, dar nu are nimic comun cu o polemică; „procălinescienii” nu au nimic comun cu G. Călinescu, ci mai degrabă cu Fouquier-Tinville, iar „adversarii” sau, mai exact, acuzații, nu sunt anticălinescieni”, ci critici independenți care încearcă să-l discute pe G. Călinescu. Polemica fie violentă, fie calmă, e o formă de viață a culturii și nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa ei pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
creator și acum Îți accept teoria În totalitate. Dar ce părere ai despre critica În afara creației? Am prostul obicei de a citi periodice și mi se pare că mare parte a criticii moderne este lipsită de valoare.” Apărând criticii de acuzația de insignifianță, Gilbert afirmă că ei sunt mult mai cultivați decât autorii despre care scriu, și că actul critic pretinde infinit mai multă cultură decât actul artistic. Tocmai În acest cadru al apărării criticii sub statutul ei de artă intervine
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
propriii lui ochi; cel care crede fiindcă vrea el; și cel care crede fiindcă n-are Încotro, lucrurile fiindu-i prea neclare ca să le dea de capăt.” (Ibn al-Muqaffa) Dacă ai de gând să dai sfaturi, pregătește-te să primești acuzațiile. (Pentru că valoarea sau eficiența sfatului dat depinde aproape exclusiv de disponibilitatea celui În cauză de a-l Înțelege, accepta și urma.) „Fiecare ascultă numai ce Înțelege.” (J.W. Goethe) Comentând această maximă, T. Vianu observă: „Adeseori oamenii nu vor să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
printr-o ipoteză absurdă, că ar exista o „autoritate” a mea, în ciuda propriei persoane, să spunem, și decretată obiectiv în contextul cultural și în viața publică italiană. În acest caz, afirmația Vaticanului este cu atât mai gravă. Ea pune sub acuzație nu doar mediile culturale în care eu operez ca scriitor, ci și sutele de mii sau, în unele cazuri, milioanele de italieni „simpli”, care se pun de acord în privința succesului operelor mele cinematografice. Așadar, vinovați sunt criticii care mă judecă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-l slujească. Ei bine, tocmai pentru că eu nu pot să pronunț numele celor responsabili de tentativele de lovitură de stat și de masacre (dar nu în loc s-o fac), nu mă pot abține să nu afirm slaba și ideala mea acuzație împotriva întregii clase politice italiene. Și o fac pentru că eu cred în politică, în principiile „formale” ale democrației, cred în Parlament și în partide; dar o fac din propria perspectivă, care este aceea a unui comunist. Sunt gata să retrag
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
raportul „revoluționar” al FHAR (Front Homosexuel d’Action Révolutionnaire), este demonstrată și de un alt fapt: ei condamnă, aproape adulând indignarea majorității, lipsa de responsabilitate a „pederastului libertin” care își exercită interesul erotic asupra „efebilor”, adolescenți aflați în pragul tinereții. Acuzația este cea obișnuită: aceea de a face un adolescent nesigur (bisexual: numărul 3 pe scala Kinsey) să încline către homosexualitate. Dar acest lucru contrazice tot ce au spus autorii. Adică: dacă un bisexual este bisexual, el va rămâne oricum astfel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a fost capabil să-i opună nici o apărare demnă este mania ce i-a cuprins pe italieni să se numească întruna fasciști unii pe alții. Probabil că este un mare adevăr. Dar, în speță, de la caz la caz, o asemenea acuzație este criminală. După cum am spus, ea stabilește automat răspunderea solidară pentru acte criminale și de-a dreptul pentru masacre. Iată motivele indignării mele față de Casalegno, care, pentru a doua oară în viață, m-a făcut să-mi vină deodată o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
specializate, dar specializarea este de această dată perfect laică, deoarece istoria e o iluzie laică; și, evident, astfel a acceptat-o Hristos. Și este vorba despre o specializare ce urmărește punctual evoluția incidentelor istorice: incidente datorate întotdeauna sistematic violenței puterii. Acuzații, încarcerări, persecuții, morți, masacre: un șir nesfârșit, la care trebuie să reflectăm întotdeauna cu propria judecată. Chiar dacă acest lucru este inutil, deoarece doar într-o atitudine critică de tensiune absolută poate fi trăită speranța ca energie vitală. Acea speranță pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1944, cînd ne-am mutat cu toții definitiv la București. Clasele primare le-am făcut la Iași, liceul l-am făcut la „Dimitrie Cantemir”, la București, de la prima pînă la ultima clasă. Două săptămîni după darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzația de a nu fi denunțat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai bătrîn din lot, aveam 17 ani, cel mai tînăr avea 15 ani. Eram patru fete și vreo 10 băieți. Unii dintre noi au fost eliberați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
român, au apărut o serie de scenarii cum ar fi existența unui complot al lui Vișoianu de a deveni prim-ministru În exil, și deci de a avea dreptul legal de a dispune de fond; se susținea apoi că, dimpotrivă, acuzațiile aduse lui Crețianu și Vișoianu erau calomnii, aceștia avînd o reputație neștirbită. În timpul Conferinței de Pace, comuniștii au reușit să blocheze accesul la fond, chiar dacă nu au reușit să pună mînă pe el. O parte din fond fusese cheltuită pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
germani i-au sprijinit sau nu pe naziști În timpul războiului a contat foarte puțin În campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane În retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-o situație extrem de ingrată (Dumitru Stăniloae a fost implicat În acest proces, deși nu a făcut niciodată parte din grupul „Rugul Aprins” - pp. 180 și 253). Uneori, aceste documente sînt dactilografiate, iar „Învinuitul” semnează pe marginea paginii, În dreptul unor acuzații dintre cele mai compromițătoare și fanteziste. Se pune mai ales problema credibilității acestor „mărturisiri” autoacuzatoare. Volumul Lidiei Ionescu Stăniloae ne permite să coroborăm informațiile și surprinde drama unei familii care Își pierde un membru În universul concentraționar și este părăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acelui altceva, astfel Încît comunitatea română din America a continuat să rămînă necunoscută. Mai mult decît atît și surprinzător chiar, presupusele informații, care mai circulau Încă, erau fragmentare și deformate, circumstanță care a favorizat avansarea unei circumspecții morbide, Însoțită de acuzații, de superiorități imaginare și de tendințe recriminatorii. Românii și românii din America s-au redescoperit În 1990 și, după o tatonare prelungită În mod intenționat, Întreținută de vechi clișee potrivnice, dar și de politizatul orizont de așteptare al celor dintîi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dau dovadă de aceeași aroganță de care sunt acuzați pe bună dreptate extrem-moderniștii. O dată ce ți-ai confecționat lentile care Îți schimbă perspectiva, este foarte tentant să privești totul prin ele. Cu toate acestea, vreau să pledez nevinovat În fața a două acuzații pe care cred că o lectură atentă le-ar Înlătura. Prima ar fi aceea că lucrarea mea denotă o admirație necritică față de elementul local, de tradiție și de obiceiuri. Îmi dau seama că acele cunoștințe practice pe care le descriu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
susțin nu este că aceste cunoștințele reprezintă produsul unei stări naturale egalitare, mitice, ci că proiectele formale de stabilire a unei ordini sunt imposibil de realizat În lipsa anumitor elemente practice pe care tind să le elimine. Ceea de-a doua acuzație este aceea că lucrarea mea ar fi o pledoarie anarhistă Împotriva statului Însuși. Statul, după cum demonstrez În nenumărate rânduri, este instituția controversată ce stă la baza libertăților noastre, dar și a lipsei noastre de libertăți. Teza mea este că anumite
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deoarece se fondează pe un capital cultural și instituțional pe care ar fi nevoit să Îl submineze.) „Întreruperea” ajustărilor structurale din Franța În vederea introducerii monedei unice europene - Întrerupere cauzată de greve frecvente - reprezintă un indiciu. Pe scurt, lista mea de acuzații Împotriva unui anumit tip de stat nu este În nici un caz o pledoarie În favoarea nerestricționării politice a pieței, așa cum este cazul la Friedrich Hayek și Milton Friedman. După cum vom vedea, concluziile pe care le putem extrage din eșecurile proiectelor moderne
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
e nici capitalist, nici proletar, nici socialist... un oraș pe hârtie, străin de ce Înseamnă viață, situat Într-un deșert pe unde nici măcar un râu nu are permisiunea să treacă (fiindcă o șerpuire ar Însemna trădarea stilului)”. Ca pentru a confirma acuzația că a proiectat un „oraș de nicăieri”, Le Corbusier a reluat același plan, practic fără nici o modificare În afară de Înlăturarea tuturor referințelor la Moscova, și l-a prezentat În La ville radieuse drept potrivit pentru zona centrală a Parisului. Orașul ca
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]