7,862 matches
-
lor se întorc la mine cu un răspuns, ca un ecou, conform firii lor pământene de odinioară. Cuvintele sunt pentru mine un fel de scară pe care pot urca oricât de sus, sau în viitor, pot coborî chiar și până în adâncurile tăinuite ale sufletului omenesc. Scrisul e o bucurie intelectuală pe care doresc să o transmit, dar și pentru a face creierului o gimnastică de întreținere. Scriu și pentru a retrăi momentele deosebite din viața mea, privite și cernute acum prin
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
care fiecare să fie personajul principal și să dumice fărâma de emoție trecătoare. Mi-ar place să am motive că în scrierile mele să vorbesc despre niște valori ale românilor care acum stau pitite pe undeva așteptând să țâșneasă din adâncul ființei lor, valori care ar putea fi cu adevarat bunătate, cinste, dreptate, sentimentul purificator al dragostei de aproape, smerenie, iubire și hâr, indurare, curaj, dăruire, devotament, fidelitate, onoare, dârzenie, puterea de a răspândi în jurul lor încredere și bucurie. Mi-aș
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Dă lampa-n jos, lumina să mai scadă, Dă lampa-n jos puțin câte puțin. Vin amintirile ca să mă vadă, Vin amintiri, de când eram copil. = Aproape-s sărbătorile de iarnă. Un dulce fior suie în toată ființa mea, iar din adâncuri un Offf! oprește șuvoiul amintirilor. Referință Bibliografică: Dă lampa-n jos / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 684, Anul II, 14 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
Străină ... (așa cum o botezasem cu roua iubiri din sufletul meu,neîndrăznind să o întreb.. ), liniștită și gânditoare, privind când la valurile ce stingeau înspumate, fierbințeala de pste zi a nisipului și aruncând pe mal, prinosul iubirii scoicilor multicolore, adunate din adâncul albastru-verzui al nemărginirii marine.....cand la cerul pe care seninul nopții de vară proiectase milioane de constelați,ca piedică, în drumul nostru spre nemurire. Nu îndrăzneam să-i tulbur revelația...Din intuiție femenina, fără să privească, a simțit prezența mea
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
spre celesta cale mersul? TRIBUT (Iuliei Hașdeu) Dincolo de cețuri unde vibrările se cern În miezul ducerii, un câmp de vise aștern Acolo un palat lovit de taină în înserări Nespus de drag , mă cere vântului de înseninări -Mai rămâi șoptește adâncul și-mi cere o simbrie Ce îngândurarea înșăși o alungă-n sihăstrie Vrea nou tribut de jertfe, o prea mărite Doamne Vrea ardere de spirit în urna mea de carne ... o grea ispită acum simt iar că mă apasă Așa
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi cântece din așteptări OM ÎN VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
martie 2013 Toate Articolele Autorului cândva în anii frumoși ca o copilărie a divinității o pasăre măiastră sorbea noapte de noapte ca dintr-o mină de dor clipocindă lumina în care luna-și limpezea vălul îndrăgostite de ochii lumii nestematele adâncului urcau în scrânciob de ciutură să-i răcorească cerului fruntea plină de gânduri s-a făcut pământ rochia de mireasă a lunii acum doar lacrimile mai pot împărți gândului cerul în două ca o apă în care sufletul se îmbăiază
NU DE DOR SEACĂ FÂNTÂNI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345386_a_346715]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 816 din 26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Golul din mine... Te-am ascuns în mine, crezînd că acolo te voi păstra numai pentru mine, departe de orice rău...de pe această lume. Acum simt în adîncul meu un gol imens...care doare și strigă numele tău... el se surpa în fiecare zi mai mult și mă astupa sub pereții lui...fără formă. Te strig mereu în gînd... să-mi îmbraci goliciunea sufletului...rostul meu pe acest
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
aparte, una fascinantă prin ideatică, dar și prin muzica lor interioară, iar lectura lor îți dă o stare aparte, care te provoacă la interogații interioare, tocmai potrivite pentru a mai descoperi ceva din tine, ceva care, deși amarnic pitit în adâncuri, iese acum spre suparfață pentru a te face mai bun. Poate și mai înțelept, însă asta este mult mai greu. Ca să fiu sincer nu mă miră deloc o asemenea abordare poetică a unor trăiri existențiale precum iubirea, durerea, despărțirea sau
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o redare
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
gol. A repeta cuvintele iubire, sărut, lumină, moarte, Dumnezeu este echivalent cu încălcarea unei Legi a Decalogului - Nu lua numele Domnului în deșert. Nici aripile nu lipsesc, deși Icar a căzut de mult. Urci proaspătă din mine, ca apa din adâncul izvoarelor, tu, fericirea cuprinsă în om. Privirea ta e mai caldă decât sângele, ca razele lumini solare. Așa spune Sandu David, prin Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin. Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a
AM ÎNCERCAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376815_a_378144]
-
ceva,au venit și de la partid crezând că e vreo lozincă anticomunistă, dar încet-încet n-au mai luat în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
cu pomi fructiferi și viță-de-vie, grădini surâzătoare în lumina soarelui care mângâia cu dragoste rodul bogat, cei doi bătrâni s-au așezat pe banca din fața unei cișmele de pe marginea drumului, au băut din apa cristalină a izvorașului care aducea din adâncurile pământului un adevărat elixir al vieții veșnice și, cum priveau în lungul șoselei, văd un țăran trecut de a doua tinerețe care vena pe lângă carul cu boi fluierând o doină de suflet. Când s-a apropiat de cișmea și-a
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
rătăcise și nu mai știa în ce parte este satul său. Undeva în depărtare se dezlănțui concertul broaștelor într-un iaz. Din dosul stejarilor umbre hidoase se furișau dintr-o parte în alta. Niște glasuri ciudate veneau de undeva din adâncul codrului, urmate de hohote de râs. Ștefan simți că i se face părul măciucă și porni în goană cu calul său spre o direcție unde i se năzări un luminiș. - Ciudată pădure! Pe aici n-am trecut niciodată! O fi
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de tine, că te pocesc de se sperie și ciorile de moaca ta! - Dacă tot ai ceva cu mine de ce nu mă iei acum? - se
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
o altă fată, în rochie lungă, neagră, dormea obosită. Pasă-mi-te fetele erau surori, ajutoarele Moșului în răsucirea veșnicului și nesfârșitului fir, tors dintr-un caier ce se forma mereu din miliarde de firișoare aduse pe un horn din adâncuri, suflate de vânturile sălbatice. - Cine ești tu, călătorule, zise moșneagul, de ce ai venit să-mi tulburi treaba? - Mă cheamă Mărțișor, preabunule Moș Vreme! Durerile și suferințele oamenilor mi-au purtat pașii până la tine. Povesti despre toate silniciile și disperarea la
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
ascunse te-am dorit mai mult decât mi-aș fi dorit pe oricare altă femeie. - Ce pot să-ți răspund decât că simt nevoia de a te lăsa acum să-ți cobori blândețea dorinței tale peste tumultul ce-mi mistuie adâncurile sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
sufletului meu flămând după iubire. Fii luceafărul dimineții ce-mi veghează lunecarea, gândul, simțirea și așează asupra mea liniștea unui vis împlinit. Acela de a trăi nemurirea în brațele celui care m-a răscolit precum răscolește aici la mare furtuna adâncurile tenebroase, urcându-le apoi deasupra pe vârfurile talazurilor purtate în larg, ca apoi să se aștearnă liniștea și pacea peste întreaga întindere de apă. Așează asupra sufletului meu liniștea măcar pentru o clipă. Ce va urma nu va mai conta
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
de unde cunoști specificul muncii și de ce nu ești ofițer de poliție... Odată cu exprimarea acestor cuvinte, Mihai s-a ridicat de pe scaun. O privea atât de atent pe Daniela încât aceasta se simțea pătrunsă de ochii lui în tot trupul, până în adâncul sufletului ei. Ea a tăcut. Îi era greu să-i suporte privirea și se întreba dacă nu l-a jignit cumva. Se gândea să-și prezinte scuzele, dar în acea clipă el a început să se plimbe prin cameră, în
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
aducă acel freamăt ale brizei din zorile senine de revărsat de ziuă, când luna pornește liniștită la culcare, iar stelele se sting, încet, încet, una câte una, lăsând loc să se aprindă razele soarelui răsare, ce-ți vestesc ieșind din adâncurile tenebroase ale mării, o nouă zi, o zi plină de speranțe și de dorințe împlinite. Dalia, în visele ei de fecioară, când nopțile uneori se transformau în ziuă, se vedea în brațele unui Făt Frumos, călare pe un armăsar negru
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
stă în cale, nu se teme de nimeni și de nimic?! replicaseră părinții, singurii care știau că nu-l răsfățaseră nicicând. Ceea ce observaseră toți erau scurtele popasuri făcute de copil în fața unui tablou din camera lui - un peisaj ilustrând un adânc de pădure bântuită de vântoasă. Întreba mereu de ce se vedea acolo în negrul verde un pui de vulpe. Și când i se explicase cum că, nefiind ascultător, se rătăcise, două lacrimi i se uniseră sub bărbie de mila vulpanului astfel
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
să-i dea voie să iasă, când vocea lui Herr Doktor tună: -Ofertantul se impune a fi un domn de 35-40 de ani. Ce misogin! Pretutindeni, discriminări între sexe! își menționă sotto voce indignarea cea care se consideră ultragiată până-n adâncul ființei. Și ieși. Chiar se manifestă copilăros-vindictiv, căci, ajunsă în hol, învârti de două-trei ori batanta și apoi plecă. Doktor Zeit făcuse o pauză cât ofensata se manifestase, neînțelegând ceea ce voise cu asta. Apoi, privi spre sală cercetător. Nu văzu
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
foile scrise de bătrân căci Bunelu mai scrisese uneori și o dată în colțul din dreapta... Față trase lada mai lângă geam , la lumina și cu grijă răsturna toate foile. Pe fundul ei o bucată pe placaj pe care putea citi scrijelit adânc : PETRE A LU’ION FRUNZĂ DIN BALTĂ DOAMNEI,RAIONUL RĂCARI -Doamne! Care o fi povestea acestei bucăți de lemn!Petre a lu’Ion Frunză e chiar...Bunelu...! O bucată de sfoară era prinsă de placaj prin două găuri. Nu era
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
a cincea unitate, adică la mașini. Aici erau cuprinși toți membrii echipajului, care aveau specializări tehnice legate de mecanică, motoriști, electricieni, fochiști, cei care aveau sarcina să asigure salvarea navei în caz de avarie și alții. Când grenada exploda în adâncuri, simțeai că se rupe nava în două. Grenadele antisubmarin erau niște butoaie de tablă, cam de 50-60 kilograme greutate, pline cu explozibil și un mecanism care detona încărcătura. Aceste grenade erau reglate la ce adâncime să facă explozie, în funcție de presiunea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
luată de acasă, volumul Patimi și iubiri, ale poetului său preferat Constantin Triță. Deschise la poezia „Lângă tine” Lângă tine...într-o seară Cu atingeri diavolești, Vise-au început să doară, Risipindu-se-n povești. Dăltuită-ntr-o privire, Din adâncuri de-nceput, M-ai legat cu mii de fire, Ascunzându-mă-n sărut. Și în șoapta ca o boare Lunecoasă și fierbinte, M-ai uitat fermecătoare, Știind, că nu pot fi cuminte. Ca și timpul...dezgolită, Mă provoci ispititoare Și
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]