93,376 matches
-
vîj!!" (Mă încumet). Fatalitatea ființării în paralel a două state românești este cu acest sentimentalism (aproape) à rebours amendată: "Ce/ densitate de țări în Europa! Cîte două/ pe cap de locuitor cel puțin în cazul/ celor două state românești. Într-adevăr ce/ densitate de țări în Europa... Și totuși/ țara mea/ asemeni țării tale/ asemeni țării lui se află/ peste nouă mări și nouă pustiuri de tristețe..." (Harta Europei). Amintirea sinistrei "revoluții din octombrie" apare înecată într-o mixtură de falsă
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
în obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru îngeri.// Să nu blestemăm vulturii ce se înalță/ cu bucăți din ficatul nostru./ Să rupem un crin/ și alți crini/ cu mîinile nimănui" (Obrazul lui Dumnezeu). Dacă atari vorbe par (și... sînt într-adevăr) grandilocvente, ele se evaporă în alte numeroase texte, lăsînd sensul dramatic exprimat printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
se confirmă și caracterizarea... fotografică pe care și-o face Iosif Naghiu. Este vorba de o fotografie reprodusă pe ultima copertă a volumului, care îl reprezintă pe autor cu un joben de iluzionist în cap. Multe dintre piese sunt, într-adevăr, numere de iluzionism. Limbajul dramatic folosit de autor este unul fantezist și funambulesc. Cu toată gravitatea de fond a reflecției sale, Iosif Naghiu vrea să-și uimească și să-și amuze publicul, asemenea unui scamator. în Hotel, un călător ajunge
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din Con Air. Servit de un scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub forma unei "costume drama" contemporane care proiectează Instituția militară într-un arhaism demn de Evul mediu. Nu e de
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
stanislavskieni, văzuți în tinerețe, precum Cerkasov... răspunsul este nu. În comparație cu ce se întîmplă la noi, sînt un actor bun. Acum la noi toți sînt "mari actori", "mari personalități", "maeștri". S-a pierdut noțiunea de valoare. Țara aceasta a avut într-adevăr actori mari, unii monumente de teatru. Eu nu îndrăznesc să mă compar cu ei. I-am văzut jucînd, nu puteai să stai în fața lor cu pălăria pe cap și mîinile în buzunar. Mă gîndesc la Aura Buzescu, Maria Filotti, Nicolae
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
apele Nistrului începând, în cruciș și-n curmeziș până-n Tisa și Dunăre". În lumina cercetărilor recente de istorie literară (v. D. Vatamaniuc, Blajul - vatra străbunilor lui Eminescu în vol. "Eminescu și Transilvania", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, Ion Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui Eminescu, vol. I, Editura Cartea Românească, București, 1999) s-a consolidat adevărul biografic potrivit căruia ascendenții pe linie paternă ai poetului sunt ardeleni. Argumentul cărții lui Grațian Jucan explică tocmai complexitatea acestor legături cu Transilvania ale poetului
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
recente de istorie literară (v. D. Vatamaniuc, Blajul - vatra străbunilor lui Eminescu în vol. "Eminescu și Transilvania", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, Ion Roșu, Legendă și adevăr în biografia lui Eminescu, vol. I, Editura Cartea Românească, București, 1999) s-a consolidat adevărul biografic potrivit căruia ascendenții pe linie paternă ai poetului sunt ardeleni. Argumentul cărții lui Grațian Jucan explică tocmai complexitatea acestor legături cu Transilvania ale poetului care duc la concluzia că Eminescu nu poate fi înțeles fără Transilvania, că "nici una din
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
pe deplin informat asupra straturilor și faptelor sedimentate în timp, ajunsese la concluzia că "istoria nu are nevoie de nici o mină de ajutor, descurcîndu-se de minune singură". Iar dacă fanatismul este antiteza rațiunii, atunci e logic, natural, ca propovăduitorul acestor adevăruri să fie el însuși cît mai puțin fanatic, dovedind și dovedindu-si că are o inimă predestinata bunătății omenești, ferecata pentru orice manifestare de intoleranță spirituală. Forță dragostei se cuvine a înfrînge forță urii! Umanismul este și trebuie să fie
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
bun candidat pentru proiectul său i s-a părut problemă sînilor goi. Prefer să las pe seama unor alți sociologi competenți provenind din alte grupări teoretice decît autorul nostru (eventual animați de premise feministe) judecată dacă un asemenea subiect e într-adevăr apt de a împlini aspirația lui Kaufmann. Cartea în sine pare un argument în favoarea ei, deși nu totdeauna. Fără a fi nici pe departe experta în sociologie (sînt mai familiarizata cu sociologia din spațiul german sau anglo-saxon) am ramas oarecum
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
premiat anul trecut, Pacientul englez, în care protagonistul, rănit și desfigurat, cu o identitate necunoscută nimănui (un eu misterios), e adus în căruciorul de invalid pe plajă, unde acesta începe să iși depene firul rememorării și astfel al narațiunii. Într-adevăr, pe plajă, în fața unei ape care angoasează prin vitalitatea ei ostilă, invalidul deprinde un nou mod de a-si simți corpul, el devine atent la fiecare senzație și vibrație a eului, isi întoarce privirea dinspre apă neliniștitoare spre propria făptura
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
din România, ai cărei reprezentanți se află momentan la putere. Pe câtă vreme oamenii raționali reacționau normal la frazele d-lui Blair, echipa din jurul lui Ion Iliescu și aliații săi tradiționali se prefaceau că nu înțeleg despre ce e vorba. Trebuie, într-adevăr, să fii nesimțit rău de tot dacă șeful executivului uneia din marile puteri mondiale îți acorda calificative din cele mai măgulitoare, întinzându-ti o mană salvatoare, iar tu să te faci că ploua! Trebuie să ai sâmburele trădării în tine
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
-l supravegheze pe tatăl ei era și o femeie, ale cărei note informative "erau asezonate cu un ton de bîrfa și venin". Întîmplător, a aflat cine era informatoarea plătită: Nu îi spun numele acum, dar eu am fost siderata. Într-adevăr, despre tatăl ei Blaga a scris foarte frumos în Hronic, era prietena cu familia primului meu soț și circulă în toate familiile bune din Cluj. În București, venea la noi în casa (...). Cîndva, prin deceniul opt, a dispărut în Italia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
cu o structură proprie. Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă spontaneitatea actului creator, însă doar ca efect. Aventură scriitorului se desfășoară la hotarul dintre "adevăr" și "minciună", dintre notația lucida a trăirii directe și tentația cuvîntului supus unei presiuni alterante din partea multiplelor limbaje care și-l revendică. Oniria. Jurnal de vise (1985-1995) este o confesiune deghizata a conștiinței creatoare, încorporată în realitatea literei. Aceasta se
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
dezvoltă din sine însăși, tăind rădăcinile și curajul contactului cu centrul, înstrăinîndu-mă și pierzîndu-mă în acest fel în activitatea înșelătoare a scrisului (...)" (p.123). Autenticitatea este, în acest caz, asumarea acestei "activități înșelătoare" care devine spațiu al unei transcenderi către adevărul superior al ființei. Din această perspectivă integratoare trebuie privite accentele misticului din finalul "jurnalului". Misticul e pus în contextul "realităților paralele", demers cu vîrtuți revelatoare pentru că probează conectarea sensibilității creatorului la o lume în continuă transformare și abolire a granițelor
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
obișnuit în gazetărie și desemnează un caz. Cît privește rostul publicării notelor cu pricina, n-am urmărit să murdărim imaginea poetului (ar fi și foarte greu, după ce poetul însuși a murdărit-o cum a murdărit-o!), ci să restabilim un adevăr: "jurnalul" din Săptămînă era un colaj de texte dintre care unele adresate de Caraion defunctei astăzi Securități. Am făcut bine? Am făcut rău? În locul nostru, dl Breban ar fi publicat "o singură pagina curată" din "marea opera, viguroasa" a lui
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
Am făcut rău? În locul nostru, dl Breban ar fi publicat "o singură pagina curată" din "marea opera, viguroasa" a lui Caraion. Am publicat și noi destule astfel de pagini. Dar tocmai fiindcă împărtășim convingerea dlui Breban despre jumătățile calomnioase de adevăr, ne-am gîndit să nu rămînem la jumatatea angelica a poetului, tăcînd-o pe cea diavoleasca. Din nefericire, notele acestea informative există. Sînt adevărate. Și nu servește nici moralei, nici istoriei literare să le trecem sub tăcere. Suferă imaginea scriitorului român
Candoarea dlui Breban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17910_a_19235]
-
cazul special al raportului în care intră cu mitul". Adică, fabulosul ar coincide cu o primă etapă a raportului mit-literatură, atunci cînd există o preeminenta a supranaturalului, în Iliada, de exemplu; fantasticul ar corespunde unei a două etape, în care adevărul mitului este un adevăr "obosit", ca în nuvelă lui Caragiale, "La hanul lui Mînjoală"; straniul marchează etapă a treia în care semnificația mitică e negata de cauzalitatea logică. De la "sistem" la "proces", conceptele lui Todorov devin martorii "degradării" mitului, ai
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
în care intră cu mitul". Adică, fabulosul ar coincide cu o primă etapă a raportului mit-literatură, atunci cînd există o preeminenta a supranaturalului, în Iliada, de exemplu; fantasticul ar corespunde unei a două etape, în care adevărul mitului este un adevăr "obosit", ca în nuvelă lui Caragiale, "La hanul lui Mînjoală"; straniul marchează etapă a treia în care semnificația mitică e negata de cauzalitatea logică. De la "sistem" la "proces", conceptele lui Todorov devin martorii "degradării" mitului, ai "schimbării de paradigmă". O
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile, cu impact de durată, și a-i atribui lui Călinescu, în absolut, o pactizare inconditionată, servila, înseamnă a ignora alt adevăr al epocii; simplă prezenta a lui Călinescu înviora atmosferă, i-a impulsionat pe ațiți tineri ai timpului să-și dea drumul vocației, să-și afle identitatea. Din mantaua să au ieșit mai toți liderii de opinie critică. Exemplul tipic îl
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
stat, există la această oră, în România, căi cu ajutorul cărora cinstea are nevoie să își facă loc; mai mult - căi care se pot dovedi la fel de importante cum e cinstea însăși, atunci tot ceea ce presupune ea, ca de pildă valoarea personală, adevărul, respectul de propria persoană, devin elemente strict circumstanțiale care țin de acel cum bizar al carui rost e de a funcționa că șperaclu cinstit într-un concurs dat. Dacă, acum, în România, cinstea are nevoie și de o cale cu ajutorul
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
are însă, la rîndul său, propriile partizanate (în polemică dintre Paul Goma și Gh. Grigurcu pe marginea "Jurnalului" lui Ion Caraion îi dă dreptate lui Goma, neadmițînd că marele poet ar fi putut fi colaborator al Securității, deși, din păcate, adevărul a ieșit la iveală). În încheierea fragmentelor sale despre personalitatea și locul lui Gh. Grigurcu în literatura română contemporană, Laszlo Alexandru scrie: " Dacă i-aș fi dușman de moarte și aș fi constrîns să fac o afirmație elogioasa despre el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Bota nimeri, sau așa trebuia să fie, între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel încât să cunoști cât mai mult din ceea ce te înconjoară și nu te rușina de va trebui să te afli
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel încât să cunoști cât mai mult din ceea ce te înconjoară și nu te rușina de va trebui să te afli într-o stare sub rangul tău, căci ea este
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Rug și flacăra am citit un tratat despre uniformele italiene, pentru amănuntul strecurat într-o frază (regele și Garibaldi au mers într-o trăsura pe ploaie la Napoli) am consultat cartea lui Bolton King despre Risorgimento." Cartea este scrisă, într-adevăr, de cineva în temă. Totuși, farmecul ei (dureros) constă în altceva și anume într-o atemporalitate de vis, într-un fel de evoluție subacvatica a personajelor, al căror strigat de suferință nu răzbate până la noi decât că o pantomima lentă
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Nicolae Manolescu Ț. Vianu vorbea despre acel efect al perspectivei în timp care constă în "masificare și stilizare". Într-adevăr, toate fenomenele culturale suporta acest efect după trecerea unui număr mare de ani. E cazul, acum, al principalelor curente care au marcat istoria noastră literară. Nu știm destule despre mecanismul teoretic și care, odată declanșat, determină schimbări de secventialitate (sau
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]