7,836 matches
-
exemplu. Sub umbrela unei cetățenii artificiale, nu putea să se adăpostească decât o naționalitate incertă. Moldovenismul fluid se evaporă ușor în fața identităților reale care se exprimă puternic, așa cum este cazul majorității românofone sau a minorității rusofone 79. Singura modalitate de afirmare a cetățeniei R. Moldova este conformarea la cadrul legislativ fiscal impus de aparatul de stat. Trăim încă în epoca naționalismului, când apartenența lingvistică este definitorie ca formă de manifestare a identității. Atât de pătrunzător a fost spiritul naționalismului încât s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
găsim înțelepciunea de a armoniza aceste aspirații pentru a avea un avantaj competitiv. Ambele opțiuni ne lărgesc orizonturi, putând privi spre îndepărtări la care să ne facem curajul de a ajunge. f. Identitatea trecutului Anterior epocii naționalis mului, bazată pe afirmarea lingvistică, identitatea se manifesta, mai degrabă, în termeni confesionali și religioși. Nu înseamnă că pacea propovăduită de creștinism s-a așternut lin peste societatea umană și, în special, europeană. Din păcate, religia a stat la baza izbucnirii unor războaie care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
armenii și chiar polonezii care se ocupau, după caz, cu meșteșugăritul, mineritul, negustoria ș.a.). De abia, sub dominațiile austriacă și țaristă, rutenii au început să își reconsidere statutul etnic în funcție de limba vorbită, mai ales în plină epocă a naționalismului. Adesea, afirmarea identității pe baze lingvistice a fost impulsionată de afluxul de populație înrudită din Galiția și Podolia. Această migrație a avut ca efect ucrainizarea părților nordice ale ținuturilor Hotin și Cernăuți. A fost o politică de stat a curților imperiale de la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
val pregătit să ne nimicească, Rusia ar fi putut exploata, cu beneficii în plan politico strategic, mult mai eficient zestrea slavă pe care o moșteneam lingvistic și cultural. Adstratul medio bulgar, care influențase masiv limba română în Evul Mediu odată cu afirmarea identității ortodoxe, era suficient pentru a fi folosit de ruși ca să-și clădească solid propriile interese în regiune. Au ratat momentul, care a fost de scurtă durată, limitat la câteva decenii. Elita pașoptistă, școlită la Paris, a preluat inițiativa și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putere slavă, s-a pus a cultiva franceza. Limba lui Descartes și a lui Voltaire, îngrășată de prestigiul politic și cultural al acelor vremuri, avea să prindă rădăcini adânci. De ceva timp, suntem expuși influenței exercitate de engleză, urmare a afirmării Statelor Unite ca putere politico militară. Din nefericire, engleza este un vehicul lingvistic insidios care introduce în română cuvinte ca atare, ca într-o limbă fără scriere 113. Important este să reținem că, pe parcursul istoriei, cea mai profundă înrâurire au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lingvistic insidios care introduce în română cuvinte ca atare, ca într-o limbă fără scriere 113. Important este să reținem că, pe parcursul istoriei, cea mai profundă înrâurire au avut-o limbile care s-au instalat nu doar ca urmare a afirmării puterii politico militare, ci și pe fondul unor revoluții culturale și morale. De pildă, latina s-a impus la noi și în contextul expansiunii creștinismului purtat din zona Orientului Apropiat spre Peninsula Balcanică. Apartenența noastră la creștinism durează de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este o dovadă a acestei tendințe. Răspândirea tiparului, sub impactul Reformei, care a permis propovăduirea credinței în limba maternă, a făcut ca procesul să devină ireversibil în favoarea românei. Cu timpul, limba noastră a substituit slavona la liturghie și în cancelarie. Afirmarea românei ca limbă oficială s-a petrecut pe vremea lui Matei Basarab și a lui Vasile Lupu. În Moldova, mitropolitul Varlaam a tipărit numeroase cărți bisericești care au accelerat procesul de impunere a limbii noastre. Puțin mai târziu, în Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu, Rubin Patiția). Ridicându-se împotriva dualismului, memorandiștii au deschis drumul Marii Uniri. Sub tricolor, unirea Transilvaniei cu România și-a aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că afirmarea noastră ca identitate națională și religioasă a fost marcată de un paradox. Supraviețuirea lingvistică a factorului romanic oriental a fost strâns legată la apartenența la ritul bizantin (greco ortodox și greco catolic), și nu la cel latin (romano catolic). Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
genetică. Lipsa unui aflux nou și masiv de populații ar putea fi responsabilă de absența unui anumit dinamism. Să ne uităm, de pildă, spre începutul Evului Mediu, când, sub influența slavă, bulgarii și sârbo croații au avut posibilitatea fondării și afirmării unor țarate și voievodate care s-au opus cu succes bizantinilor 147. La noi, impulsul migrator de la sfârșitul Antichității și începutul Evului Mediu a fost unul redus și absorbit rapid de masa autohtonă. În consecință, aceste fluxuri nu au dus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să preia în stăpânire rute conexate la această axă comercială care lega Orientul și Occidentul. f. Vindecarea miraculoasă Peste secole, o combinație între influența străină manifestată la nivelul elitelor și un context geopolitic favorabil a permis unirea țărilor române și afirmarea lor ca putere regională. După veacuri de domnii neaoșe și mai ales fanariote, țările române ațipiseră în lentoarea specific orientală. În răstimp, foarte puține fapte politice și culturale au fost demne să rețină atenția Europei pentru fi consemnate în cronicile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să capteze privirile tuturor. Eventual în cadrul unei emisiuni televizate în direct, pentru a nu fi suspectat că mârșăvia și mârlănia care îl caracterizează ar fi cumva simulate. Toată lumea trebuie să-l considere important. Și nimic nu cântărește mai greu în afirmarea lui decât succesul. Odată cu egoismul, a crescut proporțional și orgoliul acestei făpturi mărunte. Desigur, în lumea materială în care s-a refugiat și jubilează, ca triumf al pretinsei sale evoluții, orice reușită se impune a fi măsurată cantitativ. Are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a distras atenția mai tuturor puterilor europene de la proiecte continentale, în special a celor cu acces la Atlantic. 66 A fost vorba de Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria și Iugoslavia. Breșe în interiorul acestei zone au apărut pe parcursul istoriei fie prin afirmarea unor dizidențe politice așa cum s-a întâmplat cu I. B. Tito sau N. Ceaușescu, fie prin declanșarea unor revolte și revoluții împotriva ocupantului sovietic: Polonia, Ungaria și Cehoslovacia. 67 De regulă, avem în vedere anexări pe care URSS le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nivel național), 60%. 146 Să nu uităm că, pe vremea lui Burebista, regatul dac reușise să se impună în vest până pe cursul Dunării Mijlocii, în sud, până la Munții Balcanici, în est, până la Bug, și în nord, până la Carpații Păduroși. 147 Afirmarea lor târzie nu a permis o consolidare a structurilor politice respective pentru a rezista expansiunii otomane. Aportul genetic specific slav s-a diminuat în timp, inclusiv în războiaele cu bizantinii, păstrându-se mai puțin la bulgari și ceva mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Krugman, evidențiind, cauze, efecte, comportamente specificități și încercînd să intuiască felul cum va arăta lumea de după criză, lumea anului 2020. Apoi, se încearcă sesizarea principalelor tendințe și mize strategice ce vor marca secolul al XXI-lea, evoluția centrelor de putere, afirmarea unor noi actori majori pe scena internațională, bătălia pentru resurse, mutații geopolitice etc. Într-un al treilea capitol, sunt prezentați "vampirii pămîntului", state și organizații, lucrători in-dividuali, care s-au afirmat în ultimul timp, dar, prin comportamentul lor iresponsabil, amenință
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Eu aș merge chiar mai departe, spunînd că avem de-a face cu o criză sistemică din care capitalismul, așa cum îl cunoaștem, va ieși nu doar serios șifonat, ci modificat în profunzime. Mișcările marilor plăci tectonice în economia mondială, cu afirmarea noilor puteri globale, au început cu mult înainte de criză, con-figurînd o lume multipolară, sau minipolară. Geopolitica acestui secol se anunță extrem de in-teresantă. Vom vedea ce va deveni în timp acest capitalism de stat ce amintește de paradigma keynesiană. Un economist
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Indiei ca jucători globali, urmați posibil și de alții, este similară cu ascensiunea S.U.A. și a Germaniei unificate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Impactul e la fel de dramatic și va transforma peisajul geopolitic actual în mod ireversibil. Afirmarea economică și politică a acestor noi puteri se bazează, în primul rînd, pe o creștere economică amplă și susținută, combinată cu o populație foarte numeroasă și o extindere a posibilităților militare. Pînă în 2020, P.I.B.-ul Chinei îl va depăși
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încearcă să pună capăt vechilor conflicte interetnice și inter-religioase, inclusiv prin acordarea de drepturi sporite castelor inferioare pe scena politică și socială, ceea ce creează un nou mediu social, benefic unei democratizări în profunzime a țării și unei puteri sporite de afirmare internațională. Încă o dată, se poate spune că India seduce lumea. 3.7.1. ASCENSIUNEA UNEI SUPERPUTERI "India este o idee pentru care vremurile sunt acum propice." (Ashwani Kumar) Enigmatică și contradictorie încă, India calcă apăsat pe urmele Chinei din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
observat ele se dovedesc debitoare, mai ales lui Alecsandri și Bolintineanu, cu multe flori, fluturi, regine murinde, stele și lacrimi, într-o nebuloasă stilistică și o ortografie heliadistă, ca la toți poeții din acea vreme 37. Însă procesul său de afirmare proprie și de eliberare de sub aceste influențe a început mai devreme de cum s-a spus. Să se observe în postumele sale că versurile inspirate de întîlnirile cu fata, îmbolnăvirea ei, moartea și înmormîntarea ei sunt scrise la timpul prezent, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
decât una dintre figurile ordinii dereglementate, emoționale, hiperindividualiste a fazeiIII. Orice ar fi, în mod paradoxal, omului îi place „s-o facă pe copilul” atunci când devine integral responsabil de lumea sa. Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la antipodul impunerii „mecaniciste” din epoca anterioară: hipermodernismul comunitar nu se înscrie în contracurent cu cultura individului autonom, el constituie una dintre figurile paradoxale ale acesteia. Fragmentată, dereglementată, volatilă, etapa care se anunță instituie un comunitarism fondat pe preocuparea de afirmare a sinelui, un consum cu particularități de clan, dar condus de pornirea spre individualizare a actorilor. Copilul hiperconsumatortc "Copilul hiperconsumator" Societatea de hiperconsum nu e doar martora dezintegrării culturilor de clasă, ci e contemporană și cu promovarea aceluiași model consumerist-emoțional-individualist
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lor de apeluri telefonice și de cadouri. Hiperconsumatorul experiențial plebiscitează megashowurile bunăvoinței, mărturiile emoționante, rockul caritabil, vedetele în slujba solidarității, totul scăldat într-o ambianță festivă și interactivă. Stadiul terminal al consumului se înfăptuiește prin consacrarea valorii etice, instrument de afirmare identitară a neoconsumatorilor și generatoare de emoții „la minut” pentru spectatorii maratoanelor filantropice. La festivalul obiectelor se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor sentimente. S-a terminat cu calculul egoist „la rece”, faceți loc carității, fericirii oferite și primite
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vorba de o simplă apărare contra lumii exterioare, ci de un instrument de însușire individuală a unei părți a lumii dominate de piață. Ceea ce s-ar putea numi „cogitoul hiperconsumativ” apare ca una dintre expresiile escaladei individualiste, un mod de afirmare a puterii personale asupra unui teritoriu de extremă proximitate în momentul în care marile proiecte colective și-au pierdut vechea lor capacitate de mobilizare. Hiperconsumul ca destintc "Hiperconsumul ca destin" În vreme ce reflexivitatea consumativă tinde să se generalizeze, atacurile lansate contra
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
individualismul sălbatic nu coincide cu individualismul câștigătorilor, care dispun de resurse și de independență, dar nu se reduce nici la individualismul negativ sau pasiv. Acesta din urmă pozează în victimă, în vreme ce individualismul sălbatic caută moduri de acțiune nelegitimă și de afirmare a sinelui pentru a înlătura imaginea sau condiția de victimă. Unul cheamă la compasiune sau la solidaritate; celălalt duce la cereri de ordine și de represiune. Chiar și în zonele de invalidare socială există o anumită supralicitare individualistă de activism
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ca un fel de a fi tu însuți, ca un vector de identitate personală? Nu mai avem de-a face cu încadrarea tradițională într-o comunitate primită și trăită ca o evidență, ci, dimpotrivă, cu un proces de autoidentificare, cu afirmarea unei libertăți subiective care-și încorporează o realitate colectivă. Astfel, referința comunitară a devenit o „tehnologie” a sinelui. Se manifestă nu atât o realitatea suprasingulară, cât o strategie personală, o instrumentalizare a grupului cu scopul valorizării și afirmării sinelui. La
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autoidentificare, cu afirmarea unei libertăți subiective care-și încorporează o realitate colectivă. Astfel, referința comunitară a devenit o „tehnologie” a sinelui. Se manifestă nu atât o realitatea suprasingulară, cât o strategie personală, o instrumentalizare a grupului cu scopul valorizării și afirmării sinelui. La urma urmei, de ce anume țin fenomenele de poliapartenență și caracterul instabil, mobil al neotribalismului dacă nu de logica individului dezenclavizat, dezlegat, legislator al propriei vieți? Nu evadarea din sine în emoțiile și fuziunile colective predomină, ci homo individualis
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]