186,601 matches
-
eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o făcea prea fericită și care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși.” Nu putem să nu reținem și această adâncă rostire: „Atunci când prin vene îți curge durerea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărturisite cu tărie. De aceea, oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ochii în lacrimi la gândul că bunica ar putea să moară. Ea, care nu încetase nicicând să-și plângă soțul, acum și-l plângea pe unicul copil, pe care-l crescuse mare, și în care își pusese toată nădejdea de ajutor la bătrânețe. Așa treceau zilele, doar când își vedea nepoata, în ochii ei apărea o sclipire care le dădea puțină viață. Toamna, eu și Natașa am mers în clasa întâi. În primăvară, mama Natașei hotărâse să plece pentru totdeauna din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși. Deșteptarea Când ai binevoit să intri și în casa mea, Doamne, m-ai aflat dormind
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la lumină. Ne mai povestirăm și altele și ne culcarăm. Eu nu puteam adormi. Mă gândeam la marea putere a rugăciunii, atunci când omul o face cu credință. Se întâmplă, însă, că uneori, chiar rugându-ne stăruitor, să nu primim niciun ajutor de la Dumnezeu. Astfel de situații îi mâhnesc pe oameni, le pun credința la încercare. Odată, când apostolii l-au întrebat pe Mântuitorul de ce Dumnezeu nu răspunde totdeauna cererilor noastre, El le-a răspuns: „Pentru că nu știți ce cereți”, cu alte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hoții când se pornesc la furat spun: „Doamne, ajută!”, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi ajută, în schimb, atunci când cerem ceva de folos, fie chiar și numai un suspin, gândindu-ne la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul Său. Întâlnirea cu aceste cunoscute ale mele fu o lecție de credință pentru mine, pentru tot restul vieții. Cana cu apă De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă și beau cu nesaț din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noi trecurăm. Am intrat într-o odăița joasă și goală. Nu puteam inspira aer din cauza mirosului urât. Pe un pat de scânduri gol, stătea culcată baba Ioana. Când ne-a văzut, a încercat să-și întindă mâinile către noi, cerând ajutor, dar nu le putea ridica. Nu putea vorbi. Nu înțelegeam ce zicea, dar se vedea bine că plângea ca un copil mic care încă nu poate vorbi. - Vrei apă, baba Ioană? Ea doar plângea și făcea semn cu capul. Nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai să ai când te scula devreme încă. Alexandra demult nu se mai considera mică, avea nouă ani, era mare. Iată, surioarele ei, care aveau șapte, cinci și trei ani, acestea erau mici, ea, însă, nu. Era mamei de mult ajutor; mătura prin casă, spăla vesela, avea grijă să le dea mâncare surioarelor mai mici, când mama nu era acasă, să le spele, să le schimbe. Avea grijă de păsări ...multe făcea la vârsta ei. Mama ei era foarte mulțumită de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vom duce la locul ei, îi zise maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi zise maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție, Doamne, pentru ajutor! Acum las-o, ai să te îmbraci cu ea deseară când te vei duce la magazin să cumperi pâine, îi zise mama, vei trece și pe la bunică-ta să vezi ce mai face. Cum să se dezbrace ea acum de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dintre prietenele vecine o va vedea, că până seara era încă mult de așteptat. Maică-sa știa că nu va fi chip să o oprească, îi zise să nu se ducă departe, să se întoarcă repede că avea nevoie de ajutorul ei. Ioana simți cum mama își admira cu privirea opera făcută de mâna ei, că îi plăcea și ei rochița. Îi zise iar: - Hai, du-te, dar vino repede, auzi? - Da, mamă, vin tot acum înapoi, spuse ea îndreptându-se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aveam mereu pâine și hăinuțele cele mai necesare și încălțăminte. Cu mama, se înțelegea foarte bine. Nu se certau. Tata era o fire foarte liniștită și blândă. Avea mare dragoste de Dumnezeu și credință, care i-a fost de mult ajutor în viață. Pe noi, ne iubea ca pe ochii din cap. Mama, de multe ori, îi zicea că ne prea alinta. Nu departe de casa noastră, era grădinița de copii. Să fi avut poate vreo patru anișori, când mă duceam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, nu-mi doream nimic mai mult. Ei se bucurau că eu făceam facultate și îmi doreau un viitor mai bun și mai luminos. Nu erau singuri, sora de la Chișinău, între timp, se întorsese acasă și le era de mult ajutor, ea făcea totul în locul mamei. Mama acuma se bucura de nepoți. Devenise mai liniștită, dar vorbea puțin, numai ce credea că era neapărat necesar. Îmi amintesc, după primul an de studii, plecasem cu grupa la muncă pe trei luni la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele persoane ca să le spun să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe mal, din toate părțile erau mulțime de diavoli, urâți și înfricoșători, de care se temea mai mult. Ei îi făceau semne să vină la ei, îi aruncau fel de fel de „ajutoare” pentru a putea ieși din nămol. Mamei îi era frică să se atingă de ele. Când se trezi, mama își dădu seama că, de va primi să facă ce-i va spune baba, se va lega cu demonii. Hotărâse să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cei mai de-aproape. Până veți ajunge la mama sau la tata după ceva, vecinul este mai aproape și la el vei apela mai repede. Doamne ferește, de se întâmplă ceva mai rău, tot la el vei alerga mai întăi după ajutor.”. Așa și cei doi vecini ai noștri trăiau, respectându-se unul pe celălalt. Moș Ion Dascăl era un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui și i se făcuse milă de el. Crezu în promisiunile fraților săi și hotărî să se întoarcă acasă. Dar, foarte repede, rămase dezamăgit. Frații uitaseră ceea ce vorbiră și de promisiunea făcută. Nu văzuse niciodată niciun fel de sprijin sau ajutor de la ei, care împreună cu soțiile lor erau foarte bucuroși că au scăpat de grija bătrânului și nu doreau nici să-i vadă, nici să știe de ei. Lăsară toată greutatea pe umerii lui. Moș Ion, pe atunci fiind tânăr, frumos
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mama sa din satul vecin și se întorceau seara acasă. Băieții creșteau și începeau să nu o asculte. Ea era neputincioasă, mai ales că nu avea nici nădejde, nici credință în Domnul, care nu te lasă atunci când îL chemi în ajutor, dacă crezi cu adevărat în El. Vecinul lor, moș Ion Dascăl, își așezase toți copiii la locul lor și, de sărbători, veneau toți împreună, copii și nepoți, umplând de bucurie sufletele lor. Cu vecina lor, nu puteau discuta, deoarece ea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care trăise în acea casă și pe acel loc, ci nimeni și niciodată nu mai putu să mai trăiască acolo. Sfântul Ioan Gură de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ați pierdut, în urma stăruințelor lor de a vă face rău? Ați pierdut casa? Ați pierdut locul de muncă? V-au răpit din averile voastre sau v-au despărțit familia? Sau v-a părăsit Dumnezeu și nu mai simțiți mila și ajutorul Lui? - Nu, nimic din acestea, părinte, slavă Domnului! Ei ne defăimează numele și ne vatămă onoarea în fața oamenilor. Ne clevetesc și răspândesc mereu neadevăruri despre faptele și caracterul nostru, despre familia noastră. Mă doare și sufăr mult din această cauză
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar obișnuiesc să port o agendă, în care am făcute însemnări, pe care le-am cules din Sfânta Scriptură, de la Sfinții Părinți și pe care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în diferite situații de acest fel și nu mă îndoiam nici de data aceasta că nu mă vor ajuta. Căutasem această armă în geanta mea și, rugându-mă Maicii Domnului să mă ajute, deschisei agenda și am început așa: - Într-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din toate părțile, pentru a stinge focul. Se adunase tot satul. Femeile și noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]