25,860 matches
-
zică una nu, ca să le mai selectez și eu. Ei, așa te-am văzut și pe tine, îmi zicea, în tramvaiul ăla în care erai, copilă față de mine, elevă am crezut, o fetiță cu părul roșu, fața albă și ochii albaștri, rar așa ceva, toate trei, tenul, părul și ochii, ca la carte, din Tizian scoasă, am văzut pe scaun un păr atât de frumos, că am întins mâna brusc și te-am mângâiat pe păr. Te-ai ridicat deodată și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiu fericită, să am copii... o femeie normală... (Muzica, luminile, se schimbă de ținuta de elevă și-și pune haine ușchite, de studentă, blugi, tricou, e înconjurată de hârtii, calc, tot ce ține de arhitectură. Nu are la mână funda albastră.) La facultate, am muncit ca un rob, n-am căpătat nimic gratis, n-am fost ca Ornela, o colegă căreia îi dăduse Dumnezeu niște tâțe beton, purta niște decolteuri, să le vadă, așa, tot omu’... (ale mele erau ascunse, Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
două, că e mai bine, ele mai vorbeauuu, îl mai așteptauuu, pe cine?, pe el, c-așa așteaptă și mama. Se alinta... (muzică, lumini, se schimbă din nou în haine de lucru, de serviciu. Arhitectă. Nu are la mân[ funda albastră.) Îți spuneam că nici să respir nu am timp: proiecte, case, alerg, caut structuristul, merg la o firmă de construcții... draga mea, nu-mi văd capul. Știi, astăzi, în România, toți vor case cu termopan (pe fundal, melodia Termopane, termopane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ani, își pierduse orice contact cu chiloții, mie-mi pui ghiuvetăăă, striga, avea impresia că trebuie să-i stau la picior, nu pot lucra cu ăștia, au bani și, de fapt, vor pedigri, să creadă lumea că sunt sânge albastru, n-au apucat să se împace cu persoana lor, nu știu cine sunt și casa devine certificatul lor de naștere... Câștig bani buni în orașul ăsta, în care praful ne omoară, dar pe care eu îl iubesc, dacă s-ar găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi câștig bărbatul! Îi plăceau ciupercile și, o dată la două zile, îi făceam ciuperci, mi se apleacă, mi-a zis după câteva săptămâni, mai termină cu ciupercile astea... (Muzică, lumini, se schimbă în ținute sexy. Nu are la mână funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori puneam în apa din cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el, povestea cu ziarista lui, m-a îmbolnăvit... îmbătrâneam în fiecare zi câte puțin... (Lumini, muzică, se schimbă în ținută ușchită, de serviciu, mini neapărat, cam femeie de afaceri, își schimbă și expresia, e orgolios-avântată. Nu are la încheietură funda albastră.) Vedeam uneori, asta după ce aproape a dispărut din viața mea, îl vedeam, îți spun, îi vedeam ochii privindu-mă de sus, de deasupra mea, așa cum făcea atunci, în scenele noastre de amor, când făcea dragoste cu mine, extrem de atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele. Căutam fericirea. Aveam anul trecut doar 37 de ani, și nevasta aia albastră și legală care eram s-a dus într-o după-masă la el. Întâi, m-am aplecat la urechea lui: Ce spui, Străine, dai o cafea? Dau, și dacă nu-ți place, te-mbraci și pleci! (Muzica a fost ironic-languroasă, jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pace și prietenie, păi, ce?, avea ecuson? N-avea. Peste un timp am aflat că era rezident, făcea practică acolo, în spitalul ăla... Peste o săptămână, trebuia să merg la Rectorat la Arhitectură, mi-am acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea ea, că ne putea minți pe mine și pe Cristi, eu ajungeam târziu, din cauza șantierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că e cu ăla acuma. Nu mă deranjez eu nici măcar pentru ochii ei albaștri... Cineee? Păi ce-are mami cu el? (Bineînțeles că e albastră, un copil care înțelege și, pe măsură ce înțelege, cade nervos) Uite că are, mami a ta are ceva cu ăla, și bineînțeles că nu ți-a spus. E de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că e cu ăla acuma. Nu mă deranjez eu nici măcar pentru ochii ei albaștri... Cineee? Păi ce-are mami cu el? (Bineînțeles că e albastră, un copil care înțelege și, pe măsură ce înțelege, cade nervos) Uite că are, mami a ta are ceva cu ăla, și bineînțeles că nu ți-a spus. E de mult cu el. Un ăla de-și face nota pe genunchi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de stradă...), ce curvă bătrână, cum îi atârnă șuncile, ce gură scofâlcită, ca un cur de găină, cât machiaj întins pe fața ei, ce privire obosită are... (Muzică, lumini, se îmbracă din nou pentru curs, a găsit hainele potrivite, funda albastră e acolo, pe încheietura mâinii...) Acuma plec la cursuri, ce păcat că nu poți să mă vezi, știi ce bine arăăăt!!... Hai că închid... mai vorbim, te mai sun eu, poate ne vedem într-o zi... (Emma se pregătește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru sarcina ei care s-a pierdut, mi-a luat Dumnezeu copilul, poate chiar am niște păcate. Că Dumnezeu ia copiii celor care greșesc. Am să-ți povestesc odată și de Ani, că semeni cu ea, tot blondă, tot ochi albaștri, tot subțire la trup. Poate și asta mă ține lângă tine, o văd pe Ani de fiecare dată, o sărut pe Ani de fiecare dată. Nu te superi, nu? Așa că, nu te mai da de ceasul morții, că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trag de limbă, aș fi aflat multe, v-aș fi zis, că totdeauna vă zic totul, așa sunt eu, dar să știți că nu era cu domnul, simt eu asta, era prea urâtă cu părul ăla blond și ochii ei albaștri, slabă și înaltă, la mine, în satul meu de lângă Bacău, în Burdusacii mei, de-a lungul apei Zeletinului, încă de la Ștefan Vidră, primul meu străbun, un boiernaș, doamnă Loredana, nu prea știu despre el, prin toată Răchitoasa de alături, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parcă nu le mai văzuse niciodată sau nu le mai văzuse de mult... Știi ceva despre arhitectură?, văd că te uiți atentă, ca o specialistă. Mai multe decât îți imaginezi. Și fata a tăcut, uitându-se lung în ochii la fel de albaștri ai Maestrului. Mergea, de parcă ar fi dormit în ea... A condus-o degajat la hotel, în gândul lui și-a zis că mai vedem noi cu admiterea la facultate, trebuie timp și talent pentru asta. S-a culcat ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să vedem dacă anul ăsta sau la anul, oricum, e foarte talentată și va intra sigur. Poate anul ăsta. Loredană, ce are fata asta cu ochii mei, zice că am ochi demonici, că atunci când mă supăr se fac negri din albaștri, ce vede ea oare? Parcă intrase în priză. Mai bine o aducea într-o noapte la noi, să fim trei, că n-am mai făcut asta de mult. Îl lăsam în pace, că putea să mă trăsnească urgent, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Doamne ferește!, intru în pușcărie. N-am ce face, Tină, rămân cu Lori... Toți alegem nevasta, la o adică, totdeauna amanta pierde, toți facem asta. — Faci cum vrei tu. — A tăcut mult timp. Am văzut-o pe după stâlpul de la bucătărie, era albastră și-i tremura bărbia, buza de jos, era transpirată sub nas. Nu mi-a fost milă deloc de ea, bine i-a zis Maestrul că toți rămân cu nevasta. — Îți mulțumesc pentru că ești aici!, dar nu le putem discuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am suit în mașină și am plecat de la Snagov la București să-l aduc pe Alex la noi, ăla de-a terminat regie, îl știți?, da, doamnă, cum să nu-l știu?, băiatul ăla solid, înalt, brunet și cu ochi albaștri, seamănă cu domnul dumneavoastră la tinerețe! El e!, mă duc eu să-l iau, și... ce mă gândesc pe drum? Ia să o aduc și pe Tina la noi, e mai bine să fie doi musafiri, nu se prinde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pământ, ca și cum ar fi pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre puținele dăți când e parșivă cu el, cum erai tu odată? Ea îl știe bine cum era, foarte subțire și foarte înalt, cu ochii lui albaștri ieșind din sprâncenele stufoase, cu fire lungi, avea o lumină a lui pe atunci. Dar e sigură că nu la asta s-a referit, la fizicul lui, la lumina, la aura care-i dădea succes pe scenă și în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când vroiam eu să mă împac cu el, înainte de căsătorie, dar în noaptea aia îl trimitea sigur Tinei din fața lui, aia care nu era. Numai cât vă spun despre ea, că o să ziceți că sunt nebună, turbez. Cu ochii ei albaștri, cu pletele până la brâu, cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar fi căzut din cer, straniu, nu-l recunoșteam, i l-o fi luat Maestrul... ? — Cui trimiteai mesajul? — Nu-i treaba ta. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă însă hârtiile de prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu în ochii albaștri ai fetei, să o cunoască mai bine, să nu-l mintă, apoi îi spune la ureche, cu vocea aia a lui: zâna mea bună!, zâna mea!, nu-mi ajungi niciodată, ești nesfârșită ca singurătatea asta în care stai, ești secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te-a cucerit la ea?, că mi-ai tot înșirat la calități... — Ce m-a cucerit? Ce mi-a plăcut mai mult și mai mult? Nu gleznele perfecte, nu coapsele înguste, nu sânii. Nici părul lung, blond. Nu ochii ei albaștri. Nu mâinile lungi, subțiri. — Nuuu? — Nu. (Pauză...) Mie mi-a plăcut privirea ei. Te privea ca un copil. Avea o inocență nimicitoare. Am tot căutat privirea aia la toate femeile mele și n-am mai găsit-o niciodată... Poate tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui Fellini, e doar venit de la Caminul Cultural din Cristești și picat în lumea orașului pe care îl visase atât, arată ca un copil trist și cuminte, îmbrăcat cu niște jeanși negri, o scurtă de piele și, pe dedesubt, tricou albastru care-i vine foarte bine, „se pupă cu ochii mei, nu?”, o atenționase bărbatul, pe la ora zece, când plecase la Teatru pentru repetiții. — Eu sunt Ofelia - și fata, mândră de ideea ei, intră în sala palatului, rămâne în picioare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au așezat de curând într-un colț, la cea mai retrasă dintre mese. El, subțire și înalt, se vede asta după picioarele care ies de sub masă, are o față ascuțită, părul drept, negru, ochii sunt primii care te atrag, sunt albaștri și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu haz, el roșea de plăcere, acum se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]