9,933 matches
-
unele note ale MAE către șefii de misiune, precum și din rapoartele acestora, se Întrezărește percepția pe care o avea regimul de la București asupra transformărilor din celelalte țări. În sfîrșit, o pată de culoare sînt ultimele documente, indicînd rapida afiliere a ambasadelor la țelurile Revoluției din decembrie, cu modificarea de rigoare a limbajului. Polonia și Ungaria sînt cele care deschid balul: În urma unor negocieri complexe (purtate Între 6 februarie și 5 aprilie), Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) organizează la 4 iunie alegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
iar socialismul, cu unele amendamente, poate merge mai departe. Astfel, la 23 iunie, după alegerile din Polonia, Marian Orzechowski, membru al Biroului Politic și secretar al CC al PMUP, afirmă Într-un interviu (reluat În informarea din 26 iunie a Ambasadei de la Varșovia): „Verdictul electoratului n-a fost un protest Împotriva socialismului În general, a idealurilor și valorilor lui așa cum au fost ele Înțelese la Plenara a X-a. Nici o forță politică importantă n-a folosit În campania electorală lozinci antisocialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evoluează, iar În România nu pare să se Întîmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care organizează mitinguri de protest În fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, În 14 noiembrie). Din comunicările transmise În ultima parte a anului, Îngrijorarea față de poziția sovietică este mai puternică decît aceea față de intervențiile occidentale: urmînd indicațiile venite de la centru, diplomații Încearcă să identifice implicațiile unui acord Între
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai autorizată apreciere asupra situației a fost dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele R.S. România, În mesajul adresat națiunii la 20 decembrie a.c.”, la 23 decembrie ei Își exprimă adeziunea față de Revoluție În termeni savuroși: „Colectivul Ambasadei României la Belgrad a luat cunoștință cu deosebită satisfacție că regimul de dictatură personală a lui Ceaușescu a fost Înlăturat de popor și condamnăm pe Nicolae Ceaușescu pentru actele sale criminale Împotriva poporului. [...] În cele mai grele momente ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
istoriei poporului român, noi condamnăm pe criminalul Nicolae Ceaușescu, pentru actele sale prin care, timp de un sfert de secol, a instaurat În România un regim de dictatură și teroare. Asigurăm Consiliul Frontului de Salvare Națională că Întregul colectiv al ambasadei noastre va acționa neabătut pentru Îndeplinirea tuturor sarcinilor ce ne vor fi trasate, pentru binele, fericirea poporului, pentru libertate, democrație și independență” (p. 487). Nota este adresată „Tovarășului Ion Stoian, ministrul Afacerilor Externe”... Desigur, este ușor să se emită judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și își continuă studiile la Facultatea de Limba și Literatura Polonă în cadrul Universității din Varșovia (1961-1966). A îmbrățișat cariera diplomatică, îndeplinind diferite funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Externe: în Departamentul de relații cu românii din străinătate (1966- 1967), atașat cultural la Ambasada Română din Varșovia (1967-1974), secretar la Departamentul pentru problemele Europei Centrale (1971-1974), director al Departamentului Central European (1981-1984), consilier (1989). A mai fost director al Centrului Cultural Român din Paris (1987-1988). Din 1994 este însărcinat cu afaceri ad-interim la Ambasada
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
Ambasada Română din Varșovia (1967-1974), secretar la Departamentul pentru problemele Europei Centrale (1971-1974), director al Departamentului Central European (1981-1984), consilier (1989). A mai fost director al Centrului Cultural Român din Paris (1987-1988). Din 1994 este însărcinat cu afaceri ad-interim la Ambasada Română din Macedonia. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Debutează ca traducător în 1970 și își publică prima carte, monografia Republica Populară Polonă, în 1972 (în colaborare cu Lucia Badea). Monografia Ioan Paul al
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
București (1960), rămâne asistent la Catedra de literatura rusă. Între 1966 și 1986 a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, la Albatros, Univers, în fine ca lector la Centrala Editorială (1986-1990). Între 1990 și 1994 a fost atașat cultural la Ambasada României din Moscova. În 1999 i-a fost acordat de către Editura Univers Premiul „Fidelitas” pentru excelența traducerii. A tradus mult din limba rusă - texte de beletristică, folclor, poetică și stilistică, debutând cu O pânză în depărtare (1967) de Valentin Kataev
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
profesor într-un sat din județul Cluj, iar din 1969 va lucra ca lector, apoi ca șef al secției de literatură și din 1990 ca director la Editura Dacia din Cluj-Napoca. În 1994 intră în diplomație, fiind numit consilier al Ambasadei României la Paris. În timpul studiilor universitare, debutează cu versuri în revista „Viața studențească” (1963). Colaborează în continuare la „Echinox”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Vatra”, „Ateneu” ș.a. Cartea de debut, Arme albe (1969), este urmată de volumele de
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
, Mărie (13.XII.1921 - 2000), romanista cehă. A funcționat că profesoară de limbă și literatura română la Universitatea Carolina din Praga. În anii ‘50 este atașat cultural la Ambasada Cehoslovaciei din București. Sub îndrumarea și cu colaborarea să, precum și a cercetătorilor Jiří Nasinek, Jitka Lukesova și Libusa Valentová, este elaborat și tipărit, în 1985, la Praga, Slovnic pisovatelu Rumunsku. Însoțit de un studiu introductiv semnat de K. și de
KAVKOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287706_a_289035]
-
pisovatelu Rumunsku. Însoțit de un studiu introductiv semnat de K. și de o amplă bibliografie, lexiconul conține aproape patru sute de articole despre scriitori și filologi români. Autorii n-au putut să alcătuiască lexiconul după propriile lor vederi, fiindcă, în urma intervențiilor Ambasadei României la Praga, au fost constrânși să elimine scriitori că Sorin Alexandrescu, Ion Caraion, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Petru Popescu, D. Țepeneag și Mihai Ursachi. K. a tradus și a publicat, fie în reviste, fie în volume, din
KAVKOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287706_a_289035]
-
numește boierime, deci clasa politică. Soarta Principatelor nu se hotărăște însă la București sau la Iași, ci la Constantinopol, unde agenții domnilor, din cartierul lor general de la Vlah-Sarai sau Bogdan-Sarai, urmăresc nenumăratele fire ale intrigilor țesute între Poartă și diferite ambasade. De aceea, rapoartele capuchehaielelor au atâta importanță. Înafară de acela din 1682 publicat de Iorga în vol. III din Studii și documente și de cele, mult mai târzii, cărora același istoric, care le descoperise în conacul lui Alexandru-Vodă Ghica de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înainte de a fi cunoscute la Constantinopol, așa încât între domni și ambasadori avea loc un schimb permanent de informații de presă. Din materialul încă inedit referitor la acest tip de relații ale domnilor fanarioți se poate desprinde ca exemplu corespondența cu ambasada Olandei la Poartă. Provinciile Unite își aveau reprezentanța diplomatică la Constantinopol încă din 1610, stabilită deci îndată după recunoașterea independenței lor28. Unele documente olandeze în legătură cu istoria românilor au fost publicate de N. Iorga 29, altele, mai recent, de Paul Cernovodeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
înlocuit ca desuet în Occident, și tot ce nu era încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la Poartă, sporesc seria argumentelor care dezmint prejudecata „orientalizării“. • La Francia turbantizzata, Colonia, 1683. • Cronica meșteșugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), ed. I. Corfus, în „Studii și articole de istorie“, XIII, 1966, p. 373. • Ibidem, p. 372. A N E X
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
România și Austro-Ungaria rămânea o chestiune de zile. Reîntors de la Baden-Baden, ministrul de externe al României semna tratatul la 30 octombrie împreună cu omologul său. Greutatea dorită de România o va căpăta documentul amintit prin semnarea în aceeași zi de către consilierul ambasadei • Gh. Căzan, Ș. R. Zonner, op. cit., p. 119. • Ibidem. • Ibidem, p. 120. • Ibidem, p. 121. 104 A.I.C., dosar 19, 1883, f. 103. Germaniei la Viena, contele Max von Bechem. Nu lipsit de importanță era faptul că în documentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Temerile sale erau legate de repercusiunile pe care destrămarea statului cehoslovac le-ar avea în regiunea Europei Centrale și de Sud-Est și în primul rând față de România. Din acest motiv, ministrul român cerea guvernului britanic să ridice la grad de ambasadă legațiile sale din România, Iugoslavia și Grecia și, în plus, să facă publică trimiterea misiunii comerciale britanice la București, care până atunci fusese ținută în secret 38. Două zile mai târziu, la 16 martie, ministrul român la Londra se prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
B. Covarschi, I. Jarcuțchi, Academicieni din Basarabia și Transnistria, Chișinău, 1996, p. 12. • Născut în 1828 la Chișinău. Se formează în mediul intelectual parizian, făcând studii liceale și universitare în drept, filosofie și științe naturale. Apoi, reprezintă interesele Rusiei în ambasadele de la Paris, Londra și Berlin. A se vedea, M. Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1997, p. 57. • Născut în 1819 în Strășeni (Lăpușna). S-a stabilit împreună cu familia la Iași în 1828. Pentru activitatea literară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
enumerați colonelul Constantin Pârvutoiu, trecut ca ambasador la Comunitatea Europeană, și adjunctul său, maiorul Cristeia, ce fusese înainte șef D.I.E. în misiunea de spionaj la Paris, colonelul Iancu, fost director al companiei „Prodexport“, iar apoi înalt funcționar de cancelarie la ambasada română din Viena, în timp ce generalul Baclița lucra la ambasada din Teheran, locotenent-colonelul Mateescu, la ambasada din Varșovia, și colonelul Negrițoiu la New York. În cadrul Ministerului Comerțului Exterior, mai multe oficialități au fost desemnate ca personal al Securității: colonelul Stoiculescu, fost director
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Europeană, și adjunctul său, maiorul Cristeia, ce fusese înainte șef D.I.E. în misiunea de spionaj la Paris, colonelul Iancu, fost director al companiei „Prodexport“, iar apoi înalt funcționar de cancelarie la ambasada română din Viena, în timp ce generalul Baclița lucra la ambasada din Teheran, locotenent-colonelul Mateescu, la ambasada din Varșovia, și colonelul Negrițoiu la New York. În cadrul Ministerului Comerțului Exterior, mai multe oficialități au fost desemnate ca personal al Securității: colonelul Stoiculescu, fost director la „Fructexport“, care apoi a răspuns de exporturile agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ce fusese înainte șef D.I.E. în misiunea de spionaj la Paris, colonelul Iancu, fost director al companiei „Prodexport“, iar apoi înalt funcționar de cancelarie la ambasada română din Viena, în timp ce generalul Baclița lucra la ambasada din Teheran, locotenent-colonelul Mateescu, la ambasada din Varșovia, și colonelul Negrițoiu la New York. În cadrul Ministerului Comerțului Exterior, mai multe oficialități au fost desemnate ca personal al Securității: colonelul Stoiculescu, fost director la „Fructexport“, care apoi a răspuns de exporturile agricole, maiorul Cornaciu, responsabil cu exportul de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
GANE, Tamara (19.VIII.1909, Bolgrad - 5.I.1992, București), critic literar și traducătoare. După ce termină Facultatea de Litere și Filosofie, secția franceză, este profesoară în învățământul secundar, funcționară la Ambasada României de la Moscova, apoi profesoară la Catedra de istoria literaturii ruse și sovietice de la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, până la ieșirea la pensie (1969). Singurul volum de critică publicat de G., Lermontov (1963), se remarcă prin bogăția
GANE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
se întoarce în țară și candidează pentru postul de profesor la Catedra de filosofie a Universității din Iași. Respins la concurs, lucrează un timp ca secretar general al unei societăți engleze din București. În 1883 a fost numit secretar de ambasadă la Berlin, apoi atașat și consilier de legație (1894, 1896) și funcționar superior (secretar al Ministerului de Externe). În 1913 ținea lecții la Institutul pentru Studiul Europei Sud-Orientale. În 1880 G. era distins cu Premiul Academiei Române pentru tălmăcirea cărții a
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
și se înscrie la Facultatea de Construcții a Politehnicii din București. Fără a-și lua examenul de diplomă, se repatriază în Polonia în 1947. În anii 1948-1949 lucrează ca redactor la Radio, iar din 1949, la secția de presă a Ambasadei Române din Varșovia. Traduce din literatura română începând din 1950, stăruind îndeosebi asupra prozei contemporane și interbelice. Traduceri: Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, Varșovia, 1951, Wyspa Kwiatów [Nada Florilor], Varșovia, 1955, Zaginiony [Baltagul], Varșovia, 1960; Vladimir Colin, Mladen, syn miedxwiedzia [Mladen
FLORANS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287025_a_288354]
-
pentru ofițerii lor de informații, va avea ocazii „nevinovate” de a se întâlni cu aceștia 5. De asemenea, trimiterea sub acoperire oficială, la post, a unor agenți de informații garantează că, în cazul în care un cetățean al țării-gazdă abordează ambasada în legătură cu anumite materiale confidențiale sau o ofertă pentru a le furniza, problema poate fi rezolvată de un profesionist în domeniul informațiilor. În acest sens, existența unor ofițeri de informații cu acoperire oficială facilitează încercarea țării-gazdă de a contacta serviciul de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
metode clare, dar laborioase, de menținere a supravegherii asupra fiecărui oficial și prin observarea deplasărilor, a contactelor, prin interceptarea telefoanelor, instalarea unor echipamente de interceptare în apartamente și așa mai departe. Practica angajării cetățenilor din țara-gazdă pentru a lucra în interiorul ambasadelor în anumite posturi facilitează o astfel de supraveghere, în special în acele țări unde se presupune că orice persoană căreia i se permite să lucreze într-o ambasadă străină a fost de acord să coopereze cu serviciul de informații al
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]