6,661 matches
-
ca pe toți oamenii, și el era cel care Îmi lua În același timp viața. Așa e În firea lucrurilor - să nu participi la el, dar el să curgă prin tine fărĂ ca tu să bagi de seamă. Până În acea după- amiază. Cu o zi Înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam În pat cu ochii Înfundați În orbite și cu inima grea a călĂului. Aveam febră mare și mă topeam Încet, Îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Uite ce am găsit aici ! Am Întors capul, Îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — o bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, Întin- zând pasul. *** După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru prima oară spărtura, totul s-a Închis la fel de neașteptat cum se ivise. la scurt timp după aceea mă bucuram din nou de avantajele stării solide, relativ stabile și simplu de administrat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi trebuit să-mi fie teamă sau să mă bucur că ele mă recunoșteau drept regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dispărea pentru restul zilei. Singurele dovezi ale existenței lui erau patul nefăcut și farfuria goală de pe masă, din care mâncase lapte cu pâine sau păpĂraie cu jumări, pe care, la ora când intram eu În bucătĂrie, se plimbau deja muștele amiezii. la drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi abia dacă schimba câteva vorbe seara, dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau În limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor. i-am explicat că eram În vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a Întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliote- carul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm În voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am întors capul, îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — O bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, întinzând pasul. După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru prima oară spărtura, totul s-a închis la fel de neașteptat cum se ivise. La scurt timp după aceea mă bucuram din nou de avantajele stării solide, relativ stabile și simplu de administrat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ar fi trebuit să-mi fie teamă sau să mă bucur că ele mă recunoșteau drept regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? Iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dispărea pentru restul zilei. Singurele dovezi ale existenței lui erau patul nefăcut și farfuria goală de pe masă, din care mâncase lapte cu pâine sau păpăraie cu jumări, pe care, la ora când intram eu în bucătărie, se plimbau deja muștele amiezii. La drept vorbind, viața lui erau câmpul și animalele, cu noi abia dacă schimba câteva vorbe seara, dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau în limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a ivit din spatele unui birou pe care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliotecarul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm în voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îmbracă-te. Pregătește-te. De ce? Că te scot În oraș. De ce? Să-ți fac un cadou. Ce, anume? Ce o să dorești tu. Eu Îmi doresc un costum, ca acela pe care l-am studiat, noi, atât de mult, În după amiaza În care ne Întorceam de la plimbarea din parc. Și l-a cumpărat. Au revenit bucuroși la căsuța lor dragă. După ce au stat la masă, au prins a mai vorbi: de una, de alta. Au adormit. Într-o alta seară, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
erau trei animale proaspăt fătate. Din Întâmplare, erau printre cele mai arătoase din fermă. Deschise larg ușa, legă animalele una de alta, făcu același lucru și cu vițelușii, și, cu o bucurie imensă În suflet, porni către casă. Reveni spre amiază. Animalele se terminaseră de tot. Adăposturile și țarcurile erau goale. Hămesiții de libertate și de distrugere au trecut la pasul următor: dărâmarea și Împărțirea construcțiilor. Au luat-o ușurel: cu acoperișurile, au trecut la ziduri, au coborât la padocuri, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai calmă și mai reținută de la extravaganțe, Lozia Își petrecea, marea parte a timpului său liber, În apropierea, În vecinătatea, În singurătatea patronului. La un moment dat, el simți asta. Ce-i cu tine, a Întrebat-o, Într-o după amiază, pe când, În salonul vilei plutitoare, de pe lacul Iezerul, erau numai ei doi. Ce să fie, a răspuns, ea, roșindu-se toată, asemeni unui rac scos din uncrop, cred că nu-i aproape nimica. Ei, a lungit, el, vorba, dacă nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ridică din umeri, deschise larg ochii, a Întrebare, dar, În clipa următoare, un telefon Îl trimise Într-o cu totul altă parte decât spre care ar fi trebuit să se Îndrepte. Abia târziu, la câteva săptămâni, după asta, pe la o amiază, Dodu, Întâlnindo, pe aleea de veghe, o Întrebă: apropo, ce ziceai că mi s-ar cam potrivi, și mie, atunci, când, un telefon criminal, ne-a Întrerupt firul dialogului abia Înfiripat? Ea Îi propuse, cu o voce caldă și calmă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cam potrivi, și mie, atunci, când, un telefon criminal, ne-a Întrerupt firul dialogului abia Înfiripat? Ea Îi propuse, cu o voce caldă și calmă, ca un soare În răsărit: n-ar fi bine să lăsăm discuția pe mai pe după amiază, după ce-mi isprăvesc orele de servici? Ba da. Chiar, e cu mult mai bine, astfel. Așa au și procedat. A venit el, la măsuța din capătul salonului, care strălucea, În apele lacului de dedesupt și de primprejur, ca Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum, Însă, Roșcuț veni aici cu alt gând. Un gând cumplit de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aici cu alt gând. Un gând cumplit de criminal! Să ucidă taurul. Să-l tranșeze sumar. Să-l ducă la abatorul particular, de la Moara Albă, să primească, acolo, prețul pe jumătate, față de cât s-ar fi cuvenit, normal, iar, după amiază ori mai pe seară, poate, să se ducă la nunta Mierlei cu Laurențiu, și să se distreze, pe cinste, fără ca nuntașii să știe că banii dați de el pe masă provin din uciderea taurului părinților miresei! În timp ce se apropia de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
așa, ci, a fost, potrivit aprecierilor tuturor, ceva mai binișor. În una din zilele care au urmat a venit un ofertant ieșit din comun. Își făcea, omul, vilă, dicolo de dealul Bogata, din fața soarelui, când astrul zilei se găsește la amiază. Și i-a luat pe toți. I-a plătit, en-gros, peste două săptămâni , după cum, de la bun Început, s-au Înțeles. Urmând, ca, dacă se vor mai duce, peste alte două săptămâni, să muncească vor primi alți bani. Bun. Sau bucurat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu mâna, să o apuce, Înainte, pe cărăruia dintre culturile de sfeclă furajeră și porumb. Le și strigă: luați-oncet, că vă ajung. Ei o iau Încet. El nu-i mai ajunge. Și nici nu-i va ajunge, până, hăt, pe după amiază. De ce? Las’ c-o să vedeți. În schimb, trimite, pe urmele lor, pe adjunctul său, de fapt, pe adjunctul șefului de grupă, să-i Însoțească, până la sosirea sa pe linia de tragere. Ăla Îi ajunge. Le explică. Nu vă impacientați, din cauză că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
au petrecut, Într-o adevărată nebunie tinerească. Picioarele nu le-au stat cât ai clipi; zbenguiala, cu tot felul de dansuri - de asemenea; glumele, una ținându-se de alta, ca verigile, Într-un lanț continu - la fel. Destul de târziu, către amiază, s-au despărțit, și s-au dus, fiecare, la casa lui. Pe drum, băieții: bă, da’a naibii e și fata asta, Casandra noastră, de-o noapte și-o bucățică de zi! Da, măi, fratele meu, adevărat, dată naibii! Frumoasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cazul ăsta, ce facem? Păi, ce-o să facem: o să-i aducem, fenomenul, la cunoștință. Cum? Prin viu grai, cum, altfel, ai vrea?! Adică, să-i spunem. Da, mă, să alegem un moment potrivit; o zi, ori, mai degrabă, o după amiază, poate chiar o seară, În care, vom vedea noi cum vom face, și, pe neveste, io spunem, direct. Să vedem, cum o să reacționeze. Au găsit seara potrivită și i-au spus. Au rămas uimiți de felul În care le-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ca azi. Dar cum? Te văd, adesea, prin grădină și pe la ferma de porci. Cu ceilalți. Aveți gardul acela, de pe lângă cărarea care taie dealul Învecinat. Centrul teritorial este la doi pași. Să vin, eu, pe cărare, să-ți aduc, pe la amiază, câte ceva deale gurii; să ți le pun, pe undeva, pe lângă gard; eu să plec mai departe, tu să vii și să cinezi, iar, mai pe urmă, eu să revin, să iau vasele goale, ștergarul, și-apoi, În ziua următoare, să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
obiective, complexe de obiective, construite, de la a la zet. De la prima lopată de pământ, decopertat, până la cheie. Într-o zi, a venit la el, un tip, care i-a strălucit, dinaintea ochilor, ca o țandără de sticlă, dinaintea soarelui de amiază. Da, Radule. Tu ești, bă? Ian să te privesc mai bine. Și mai de aproape. Chiar tu, ești, bă, patronul acestei, cum să-i zic... da, șefu’, eu sunt... patronul, nu-i mai ziceți, În nici un fel...eu sunt patronul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pot considera un om fericit, atîta vreme cît am norocul de a avea măcar din cînd În cînd ocazia de a transmite cîte ceva din ceea ce știu sau gîndesc. Într-un astfel de moment m-a găsit Dragoș În după amiaza aceea În care a venit direct În colțișorul meu de liniște din parc, unde privind printre crengile copacilor albastrul cerului de vară, mă simțeam ca În anii copilăriei mele cînd după ce hălăduiam prin zăvoiul În care păsările cîntau doar pentru
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]