5,855 matches
-
citit cu plăcere rapoartele, am cerut completări. S-au întocmit adevărate studii biografice, aproape niște monografii, nu numai despre tovarășa Simona Strihan. Prietenii vă spun Sia, nu ? Sia Strihan, deci. — La fel de bine cunosc, ca și cum aș fi trăit multă vreme împreună cu amicii dumneavoastră, boala de ficat și averea încă destul de măricică a domnului Barbosa. Faptul că tânărul Patraulea, zis Poetul, nu prea rezistă fustelor. S-ar justifica prin vârstă sau înclinații artistice ? Prin ascendența lui țărănească ? Sau prin sănătatea fragilă, extrem de fragilă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
delicate, miraculoase, catifelate, ar putea deveni obiect de cult. Zile pline, într- adevăr, șapte de-acuma, câte i-au trebuit Domnului să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau vecinii, se ținea deoparte. „Ce-ar fi să mă ridic, acum, brusc, spre toți ? Să-i întreb : știți că proiectul la care lucrăm va ruina țara, va fi un crematoriu ?...“ Încordat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parte, părăsite. Lucian dăduse, enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său. Semnase repede condica, pleca singur, preocupat. Marți dimineață, Lucian e printre primii veniți. Nu ridică privirea când e strigat, se deplasează repede de la o planșetă la alta, verifică desenele, nu-și îngăduie decât gesturi puține, precise. Foile de pe biroul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zecimale economiile pentru viitoarea mașină. Ropcea, tehnician, familie aristocratică, de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plicticoase, stinsă fără bruschețe. Lucian, la rândul său, ar fi vrut să știe de ce apelurile telefonice excesiv de numeroase care îl solicitau pe A.P. la începutul venirii în institut încetaseră brusc, dar întrerupse explicația cam lungă, pentru a-i atrage atenția amicului să distanțeze raporturile prea strânse și evidente cu Vera, căci comentariile răuvoitoare se reflectau deja și în comportarea rece a tovarășului Manole. După întoarcere, fură văzuți mereu împreună. Primăvara îi găsi solidari. Rezonanța părea încă proaspătă. Iar acum încerca să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a judeca pe altul rămâne o pretenție ridicolă. Plictiseala ne anihilează. Trebuie să ne organizăm singuri compensațiile, spațiul intim. Restul nu contează... așa perora Lucian. Putem fi îngăduitori cu nefericita noastră colegă, decretase după o lungă tăcere, superior și scorțos, amicul Lucian. Dar nu fusese asta, totuși, replica finală. Altceva adăugase colegul Lucian Vornicu, după o bine socotită tăcere. O imagine pregnantă, pe care cel care o primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai coace și motănașul ăsta !... de mult nu se mai prezintă la spovedanie cu vreo nouă încâlceală amoroasă sau să întrebe dacă stofa ce și-a ales-o pentru costum e potrivită sau să-i vorbească despre măgăriile proprietarului. Cu amicul A.P. pare certat. Furie mocnită, șovăială. Prea multe alintări, Mister A.P. ! Vai, vai, n-am crezut că, n-am vrut să, mă iertați... și uite-așa. Înaintează fără putere, amețită. N-ar fi trebuit să se culce așa târziu. De-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ultima clipă, când va fi nevoie de o mână rapidă și expertă și vor găsi pe altcineva... sau nu va mai avea altă șansă decât pur și simplu să-i spună Verei ori să-l roage pe Lucian sau pe amicul său. Dacă nu cumva o fi iar Șeful într-o perioadă proastă, pornit pe exces de principialitate, bădăran, reamintindu-i că i-a mărit de curând salariul și funcția, ținând seama doar de vârstă, nu de capacitate profesională. Intră în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează fără preferințe domnul Varlam, cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia își bea singură cafeaua : minusculă ceașcă de porțelan „adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu fumează. Domnul Nalbandu nu fumează și nici nu bea cafea. Inginerul Manole nu fumează, rareori
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ignorau, continuau semnele, ca arierații. Ca atunci, pe șantier, la baraca șantierului, la masă. Începuse să-i vorbească lui Lucian. Văzuse, brusc, în ochii lui iritarea, îngrijorarea, refuzul. Nu și-ar jertfi liniștea pentru nebunia sau justificarea sau îmblânzirea unui amic capricios, rănit, imprudent. „Nici măcar egoism, doar elementar simț de conservare. Firesc, îndreptățit. Bun-simț, prin urmare.“ Descoperirea unui prieten ? Lăsase bucata de pâine veche pe masa murdară. Răvășise, brusc, dosarele de pe masă. Nu era nimeni în baracă, doar ei doi. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup, alături de un coleg sau de-o iubită sau într-o vârstă n-ar fi o nenorocire... Totdeauna se mai găsește ceva de făcut. Devii filatelist, crescător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
otrăvurile ce s-au tot stors și s-au împroșcat din fiecare propoziție. Preocupată de altceva decât de zgomotele din jur sau decât de ospitalitate. Chiriașul o privește în tăcere. Destinul a luat, pentru el, chipul Ortansei. — În ceea ce privește scrupulosul dumitale amic, poți să mă crezi că, după ce-a răspuns : „Nu, nu te iubesc“ - dacă o fi chiar așa -, a continuat să primească vizite. Aici a interceptat mândria lui lovitura ! Continua să vină la el, crede-mă. Venise și după acest
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în altul, înnegriți, dar solidari și durabili, amicul Lucian, gros, furios... nu vor avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură. Supraveghetoarea ? Repeta, desigur, mereu același cuvânt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiecare pe parcela dinainte stabilită, pas cu pas, corelat cu vecinul și vecinii vecinului și vecinii din casetele înconjurătoare, mai jos, mai sus, piatră pe piatră, proiect peste proiect, planșe peste planșe : tovarășul Stoian Alexandru Sandu, rezervistul Ropcea grandomanul, cu amicul acestuia, colegul Pasăre, chel, mărunt, mongoloid, pisălogul Nalbandu, colegul Nalbandu între schițele, calculele, devizele, justificările sale. Combinatul, Captarea - dedurizarea - denisiparea - decantarea primară, secundară, finală, adică soții Marilena micuța și arogantul Anton Albu și turturica Șefului, tovarășa Caropol Gina, lângă neastâmpărata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lângă neastâmpărata Mariana Melnik, mamă nemăritată și mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P. tuns bec bilă balon, alături de onor ostașul Ortansa-Oracol, urechea și ochiul la pândă. Turnurile de răcire. Automatizarea, drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i ajungi, dar neapărat, trebuie, Vornicu să vadă că amicul pleacă singur de la serviciu, flămând, fără chef de aventuri și adultere, deși ar fi zi bună, miercuri, ziua orelor suplimentare, la birou și oriunde. Uf, reușise în cele din urmă ! Trecuse prin dreptul fiecăruia, îl văzuseră, desigur ! Se grăbea, intrase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
planșeu. Zumzetul vocilor, telefoanele, tranzistoarele, forfota și micile trofee... exiști, în rânduri, între ceilalți, în clipa care ne îngăduie laolaltă. Se trezește într-una din zile singur, în sala imensă. Ridică privirea. Alături, colegul îl așteaptă, zâmbind. De multă vreme, amicul nu îl mai așteaptă după terminarea lucrului. Ora cincisprezece și unsprezece minute. Vineri. Foaia flutură pe calendar : soarele răsare la ora șapte și unsprezece minute, apune la ora șaisprezece și șase minute, luna răsare la ora cincisprezece și două minute
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească surpriza. Atâtea disponibilități, nu-i așa ? dar glasul se ridică brusc, întors, suspect, parcă prea viu și vesel. Celălalt tresare, sub această avalanșă neobișnuită de cuvinte. Își privește amuzat amicul, îi zâmbește. Moment suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebui modificate versurile. Ceva În genul tragi cu tunul pe cărare, nu găsești o fată mare! Afară plouă mărunt - e ploaie de-aia de te pătrunde, zisese Sandu imediat cum intrase pe ușă și-și ocupase locul În prezidiu -, iar amicii au evitat terasa și s-au refugiat În cârciumă, fiindcă bate și un vânticel de primăvară păcălită. La televizor, pe toate posturile, subiectul principal al buletinelor de știri este virusul care face ravagii prin Mexic. Sunt raportate Îmbolnăviri și În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de câteva secunde cum cântă Ioana Radu ciobănaș cu trei sute de oi... Gore apucă lămâia din paharul cu bitter și gustă din ea. Se strâmbă. Acră ca viața asta pe care o ducem acu’. Care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]