8,976 matches
-
și militare, muzeele acelei perioade exprimă în fapt un sistem de expunere subordonat acestor practici. Firesc, acest angajament a determinat apariția și dezvoltarea primelor muzee militare. Această sumară expunere a condițiilor constituirii și dezvoltării muzeelor argumentează concluziv determinanta economică drept "amprentă" decisivă în evoluția acestora la scară mondială. Dacă la mijlocul secolului al XIX-lea, țările vestice aflate într-un areal economic favorabil își diversificau oferta, zonele central europene sau cele din est prefigurau apariția primelor muzee. Cu excepția SUA și a Europei
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a „percepe” existența și manifestările spiritului, fiind, într-un fel, „organul de receptare al acestuia”, atunci deducem importanța elementului psihic și în cadrul celebrării sacramentale. Dialogul pe care penitentul îl are cu Dumnezeu și, implicit, experiența sa de Dumnezeu vor purta amprenta structurii sale psihologice, căci cu ajutorul acesteia va reuși el să interpreteze acțiunea și mesajul divin în acel moment precis din viața sa. Este vorba de un moment original în care se conjugă capacitatea psihică umană cu darul reconcilierii. În mod
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de Lifton (1980 cit. în Gabriel, 1994). Lifton a studiat patru tipuri de catastrofe: taberele morții în Germania nazistă, Hiroshima, Războiul din Vietnam și inundația din Buffalo Creek. În urma investigării supraviețuitorilor acestor dezastre, Lifton a delimitat câteva teme psihologice specifice: "amprenta morții", "culpabilitatea supraviețuitorului", "apatia psihică", "suspiciunea falsei îngrijorări" și "lupta supraviețuitorului pentru sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
taberele morții în Germania nazistă, Hiroshima, Războiul din Vietnam și inundația din Buffalo Creek. În urma investigării supraviețuitorilor acestor dezastre, Lifton a delimitat câteva teme psihologice specifice: "amprenta morții", "culpabilitatea supraviețuitorului", "apatia psihică", "suspiciunea falsei îngrijorări" și "lupta supraviețuitorului pentru sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două destine (pe parcursul destinelor mele - sovietic / și moldo-român), Leo Butnaru creează o poezie infuzată de autobiografismul pe care nu-l poate eluda, marcat, cu deosebire de amprenta antinomică lăsată asupra personalității sale, în perioada formării îndeosebi, pe de o parte de dictatura comunistă, iar pe de altă parte, de cultura rusă de care se simte legat, găsindu-și afinități cu mulți dintre scriitori, atât în privința operei pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Homer, Le Clézio, Federico Garcia Lorca, Walt Whitman, Goethe, Serghei Esenin, Marcel Proust, Nichita Stănescu etc. Se poate vorbi, în acest sens, de o imagine alegorică a suveranității pe care o exercită bagajul cultural asupra insului care-l deține, fiindcă amprenta livrescului este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a lui Lucian Blaga (Sunt beat de lume și-s păgân). Motivul central al volumului este cel al călătoriei, pe care o întreprinde eul liric, în timp, în spațiu, în gând, în cuvintele lui și în cele ale altora, fiindcă amprente ale acestor drumuri prin creațiile lui Octavian Goga, Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Alexandru Macedonski, Io Minulescu etc. sunt identificabile în multe dintre poezii, iar poetul se proclamă programatic Mereu-peregrinul, în titlul volumului din 1972. De asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de obiective, dar nu este momentul să detaliem prea mult în cartea de față. Rețineți însă, ca un lucru foarte important, că lentilele obiectivului sunt tratate special având pe suprafața lor un strat antireflex. De aceea, evitați să vă lăsați amprentele digitale personale pe acest strat, pentru că îl deteriorați. Mai este apoi suficient să 18 spunem apoi că obiectivele aparatelor foto digitale moderne prezintă numeroase facilități precum: zoom-ul optic, adică posibilitatea de “apropiere” a obiectelor precum și posibilități de “macro
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
plec. Dacă plecați, pierdeți programarea. Care programare, dacă n-am fost programat? N-ați fost, dar între timp sunteți. Ați fost localizat, setat, filmat de camera video și deja sunteți introdus în calculator. Măi să fie ! Mi-a luat și amprentele ? Nu. De amprente s-a ocupat cipul personal de care dispun și care v-a amprentat în momentul în care mi-ați pus mâna pe... hă !hă !hă !...pe umăr. Dar nici nu v-am atins. Din păcate nu, dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pierdeți programarea. Care programare, dacă n-am fost programat? N-ați fost, dar între timp sunteți. Ați fost localizat, setat, filmat de camera video și deja sunteți introdus în calculator. Măi să fie ! Mi-a luat și amprentele ? Nu. De amprente s-a ocupat cipul personal de care dispun și care v-a amprentat în momentul în care mi-ați pus mâna pe... hă !hă !hă !...pe umăr. Dar nici nu v-am atins. Din păcate nu, dar intenția a fost
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe urmă într-o ciudă amestecată cu necaz. Și doar prevăzusem eventualitatea... Era tot așa, cu plicul nelipit. Poate adăugase undeva pe marginea hârtiei vreo frază? Nimic. În tot cazul o citise. De asta sânt sigur, așa cum trăiesc. Parcă descifram amprentele degetelor ei, deslușindu-se pe albul hârtiei, ca filigrana. Am plecat în oraș cu sufletul pustiu. Așa cum te simți după o înfrîngere sau o speranță năruită. Am luat-o în neștire, pe Calea Victoriei în jos, privind absent la vitrine, apoi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și profunde fără să forțeze textul în nici un fel“ (subl. mea). Exact aici cred că a funcționat irepresibil, în cazul meu, prejudecata. Format auditiv la școala recitărilor eminesciene în linia Vraca-Manolescu-Botta-Codrescu- Moldovan- Ca ramitru-Seciu-Bălănuță-Cozorici, unde artificiile rosti rii, retorica personală, amprenta actorului în stabilirea accen telor din arsenalul exclusiv romantic orientau discreționar lectura, sigur că glacialitatea partiturii lui Iureș m-a descumpănit. Dar nu mă las: mai pun o dată CD-ul. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră. 24 mai 2012 EPILOG Șir
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne așteaptă. Răsfoiesc catalogul (veritabilă carte) în care sunt prezentați participanții la croazieră. Am fost grupați pe țări și, în dreptul numelui fiecăruia, se găsesc câteva date biobibliografice, precum și o fotografie. Văd că Sorin Preda a trimis, în loc de o poză, o amprentă! Editorii catalogului au acceptat ironia și au luat-o în serios. În total, din toate țările, suntem patru sute douăzeci și șapte de scriitori. Din România, suntem treizeci și unu. Numele cel mai cunoscut e: Lucian Blaga. E vorba, însă, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sinucizi. Fără să vreau, fac comparații cu situația de la noi. Comunismul a produs peste tot cam același tip de mizerie, dar aici mizeria pare intrată mai adânc în ziduri, ca o igrasie istorică. "Timpul sovietic" și-a pus mai vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-în special, ale celor fără dibăcie în a fura,în a-și însuși ce nu-i, ce n-a avut cum să fie, al lor, personal. Nenorocire - pentru oameni de tipul mătușii Alba. Mare nenorocire. Că, trecerea vieții,își pune amprenta, asupra persoanei,în mod natural, e una;însă, cu totul alta, e, când, te cheamă la conducere, și-ți spune: combinatul se duce pe apa sâmbetei. N-avem, nu e cum să-i stăvilim prăbușirea. Și, dacă nu-i cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
niște țigani s-au făcut, într-un an, din cinci șaptesprezece. Frați cu surori, cumnați, fete și copii. Nevoile și le făceau noaptea într-o oală pusă pe prag. Cine întârzia șontâcâind pe scări, îi zbura oala printre picioare lăsând amprente pe pereți. Să vezi a doua zi înjurături ! Unii, ca să le plătească oala, celălalt, pantalonii. De fapt nu vasul îi deranja pe proprietari, el putea fi înlocuit cu oricare altă oală din bucătărie. După clătire era din nou pusă în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi. Ele, care îmbătrânesc obscure prin vreun colț al lumii ce la rândul ei îmbătrânește, și-au lăsat definitiv amprenta în azotatul de argint al paginilor mele, unde trăiesc tinere și minunate, nedeformate de sarcini și de nostalgie. Acum mă gândesc la Ester, cu care nu m-am culcat niciodată, fapt pentru care revin la mărunta dar atât de intensa
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a se împotrivi, dar Stelică era ca de piatră. S-a mâncat bine, s-a băut pe cinste, au fumat țigări fine, au ascultat muzică - Bach, Händel, Gershwin, apoi iar Bach, Ceaikovski, Glinka - iar când cheful începuse să-și pună amprenta asupra lor, au început să cânte trei voci, ușor stingherite, dar unite de forța magică a celor opt note. Apoi, fără să spună un cuvânt, Săndica a abandonat trio-ul și a început să mângâie clapele pianului, într-un cântec
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
speranță a echipei Bearcats de la Kearney High. La treisprezece ani, făcuse două sute de kilometri până la Lincoln cu autostopul și reușise să se strecoare la Farm Aid III1, după care se întorsese acasă, la prietenii lui rămași cu gura căscată, cu amprentele lui John Mellencamp pe o sticlă de rom Myers. La cincisprezece ani, furase cele patru steaguri care fluturau pe clădirea municipală de pe Twenty-second Street - al orașului, al statului, al țării și al POW-MIA2 - și-și decorase camera cu ele. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nouă și o face cu naturalețe. Nu se numără printre acei bărbați care cred că, făcând asta, se lipsesc pe ei înșiși de ocazia de a-și da măsura în carieră, nu e obsedat să lase, cu orice preț, o amprentă de neștirbit a marelui său eu. Își dorește succesul profesional și muncește pentru asta. Dar nu ne aruncă pe noi în gura ambițiilor sale. Nici nu e preocupat să-și întrețină imaginea de măreție masculină. Starea de gravidă își reintră
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
în care ajung, într-un sfârșit, să mă așez la birou, am totul deja foarte clar în cap, întors pe toate fețele, în timp ce m-am învârtit pe lângă aragaz, în timp ce am spălat oglinda de pe hol, pe care Natalia își lasă mereu amprentele, sau în timp ce am fost cu ea în parc și s-a prins în joacă cu alți copii. De cele mai multe ori, la birou ajung să mă instalez noaptea, cu veioza care împrăștie o lumină bună, blândă, în stânga laptopului, cu teancul de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]