KorAP: Find »[drukola/base=an & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...151 152 153 ...69328 >

1,733,188 matches

Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425

Ramona Malița, aflăm că pe primul loc în preferințele "sponsorilor"-studenți se află Familia, iar pe al doilea, România literară. Faină apreciere! Mulțam frumos. O știre falsă cu final neașteptat? Cel mai teribil hap înghițit de presa cotidiană în acest an a apărut la începutul săptămânii trecute. N-a fost ziar care să nu publice știrea că Sorin Ovidiu Vîntu ar fi suferit un grav accident, în Deltă. Televiziunile au povestit și ele, amănunțit, accidentul. Ce e mai interesant în această

Actualitatea by Cronicar (2002) [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448

Nicolae Manolescu S-a mai încheiat un an școlar. Disputa din jurul manualelor alternative (în fond, opționale) a captat aproape întreaga atenție a protagoniștilor și a opiniei publice. Dar problemele școlii (de toate gradele) sînt mult mai numeroase. Aș vrea să mă ocup acum de una singură, dar nu

Școala by Nicolae Manolescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
acela din regimul trecut, legea face un prim pas spre destrămarea conceptului de cultură generală care ar trebui să definească liceul. Al doilea pas îl reprezintă înțelegerea liceului ca un învățămînt, nu de-sine-stătător, ci preuniversitar. Denumirea oficială a primilor doisprezece ani de școală este chiar aceasta. Oricît însă ar fi de valoroasă ideea continuării de către cît mai mulți copii a studiilor la universitate, liceul trebuie să fie altceva decît vestibulul acesteia. El trebuie să formeze pînă la capăt deprinderile și să

Școala by Nicolae Manolescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15123_a_16448]
Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450

Gheorghe Ceaușescu Timp de patruzeci și cinci de ani România a fost o țară în care, asemenea tuturor țărilor foste socialiste, s-a așternut tăcerea. O tăcere aproape absolută, întreruptă numai de scurte clipe de relativă libertate, când au putut fi auzite câteva voci exprimând în public gânduri proprii

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
însă exista pericolul ca o asemenea voce să fie auzită public, ori de câte ori exista pericolul ca o asemenea voce să pătrundă în opinia publică, factorul politic intervenea decisiv și frângea orice încercare de formulare a unei cugetări contravenind liniei oficiale. În anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a fost înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
mai mult din sistemul de odinioară. Omul de tip nou visat de comuniști se complăcea în tăcere, căci actele de adulație nu pot fi socotite expresia unei personalități în adevăratul sens al cuvântului. Din nefericire cei patruzeci și cinci de ani par a fi lăsat urme mult mai adânci decât aș fi crezut. Vechiul sistem de a discuta numai în particular continuă pentru mult prea mulți. Iar consecințele nu întârzie să se producă: așa se face că în diferite poziții, nu

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
coordonatori este tot cel socialist, o juxtapunere de studii realizate de o multitudine de autori. Până aici nimic deosebit, metoda folosită poate fi acceptată sau nu; din nefericire însă se constată că au fost incluse în tratat studii datând din anii optzeci și chiar și din anii șaizeci ai secolului trecut sub semnătura unor autori din zilele noastre! Justificările responsabililor tratatului sunt puerile. Întrucât este în joc prestigiul celei mai importante instituții naționale care, asemenea nevestei lui Iulius Caesar, n-ar

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
juxtapunere de studii realizate de o multitudine de autori. Până aici nimic deosebit, metoda folosită poate fi acceptată sau nu; din nefericire însă se constată că au fost incluse în tratat studii datând din anii optzeci și chiar și din anii șaizeci ai secolului trecut sub semnătura unor autori din zilele noastre! Justificările responsabililor tratatului sunt puerile. Întrucât este în joc prestigiul celei mai importante instituții naționale care, asemenea nevestei lui Iulius Caesar, n-ar trebui nici măcar bănuită, era firesc ca

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-au fost smulși din

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-au fost smulși din mijlocul vieții atâția ani în care am ajuns tineri la bătrânețe, bătrâni aproape de sfârșitul vieții în tăcere". Parcurgerea vieții în tăcere este o simplă supraviețuire biologică. Dacă vrem să revenim la mentalitatea europeană, trebuie să ne proclamăm public convingerile, să vedem realitatea așa cum este

Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451

Iulia Popovici Înfierata în primii ani ai dictaturii proletare că "mic-burgheză reacționara", dată afară de la Conservatorul unde predase timp de cîteva decenii, marginalizata, Alice Voinescu a intrat din nou în atenția lumii culturale (pe care, de altfel, n-ar fi trebuit s-o părăsească niciodată) în

Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici (2002) [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
carte minunată, Scrisori către fiul și fiica mea - 1994). în 2001, Editura Albatros a publicat și o a doua colecție de scrisori, datînd din perioada domiciliului forțat, fermecătoare, arătînd o Alice Voinescu cocheta încă, puternică, mai ales în credința, după anul petrecut la Ghencea și Jilava, ajunsă într-un sat aproape inaccesibil, Costești, fără nici o sursă de venit și fără să știe cît va dura acest surghiun. E o singură voce, a lui Alice către Floșrica Rarincescuț, uneori către Marietta (Muzicescu

Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici (2002) [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
de mulțumire, cele în care le vorbește unor copii despre Spartacus și tragicii greci sau lucrează la o carte despre Sofocle. Rămasă fără pensie - problema pe care o amintește mereu în epistolele sale -, Alice Voinescu trăiește mai bine de un an cu ajutorul unor prieteni devotați, care refuză, în ciuda cererilor ei repetate, să-i vîndă lucrurile din casă. Scrisorile stau astfel mărturie unei remarcabile solidarități între oameni care fac toți parte dintr-o clasă socială puternic lovită, sărăcita și discreditata de ideologia

Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici (2002) [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460

Rodica Zafiu Tema relației dintre limbaj și Internet are deja o bibliografie considerabilă, aflată în continuă creștere (reflectînd, de fapt, chiar ritmul rapid în care se dezvoltă noile mijloace de comunicare electronice). în mulțimea cărților și articolelor produse în ultimii ani - din perspectiva sociologilor, a psihologilor, a lingviștilor, a antropologilor și, nu în ultimul rînd, chiar a informaticienior - apariția unui volum sub semnătura prestigioasă a lui David Crystal - Language and the Internet (Cambridge University Press, 2001) - e un adevărat eveniment. Era

Stilurile Internetului by Rodica Zafiu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444

ființă la întrebarea despre adevărul ființei, înțeles ca Wesen al ființei: "Deshalb könnte es auch sein, daß zu ihrer Zeit eine Erfahrung eben dieser Seinsvergessenheit als Not entstünde und notwendig würde; daß angesichts dieser Seinsvergessenheit ein Andenken erwachen müßte, das an das Sein selber und nur an dieses denkt, indem es das Sein selber, Es in seiner Wahrheit, bedenkt: die Wahrheit des Seins und nicht nur wie alle Metaphysik das Seiende hinsichtlich seines Seins." (ultima bucată din penultimul paragraf din recapitularea

Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler (2002) [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
înțeles ca Wesen al ființei: "Deshalb könnte es auch sein, daß zu ihrer Zeit eine Erfahrung eben dieser Seinsvergessenheit als Not entstünde und notwendig würde; daß angesichts dieser Seinsvergessenheit ein Andenken erwachen müßte, das an das Sein selber und nur an dieses denkt, indem es das Sein selber, Es in seiner Wahrheit, bedenkt: die Wahrheit des Seins und nicht nur wie alle Metaphysik das Seiende hinsichtlich seines Seins." (ultima bucată din penultimul paragraf din recapitularea de după § 2, recapitularea cu titlul "To

Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler (2002) [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
fi gândită ființa însăși - pe ea, în adevărul ei: adevărul ființei. Această gândire ce-și are temeiul în aducerea-aminte lasă în urmă orice metafizică ce gândește doar ființarea în ființa ei". Referirile la "Sein und Zeit" nu lipsesc. Ulterior, prin anii șaizeci-șaptezeci, Heidegger a recunoscut că la vechii greci nu se regăsește de fapt problema, centrală pentru el, a ascunderii (lethe) ca miez al neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume

Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler (2002) [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
al Barcelonei (un fel de Place d´Étoile) iradiind simbolurile și culorile folosite de Mercè Rodoreda: sărbătorile comunității, localurile vechi populate de intelectuali, modelele de străveche arhitectură. Autoarea, Mercè Rodoreda, și-a publicat cartea în 1962, la peste douăzeci de ani de tăcere editorială, și de atunci Piața Diamantului a fost tradusă în aproape treizeci de limbi. Faima scriitoarei s-a adăugat catalanilor Miró, Pablo Casals, Montserrat Caballé, José Carreras, A. Gaudi. Cultivând deopotrivă discursul realist, cât și inserturile mitice ori

Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler (2002) [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454

Alexandru Mușina nu e interesat de părerea criticii literare: "Nu sînt ipocrit cînd spun că nu sînt importante pentru mine cronicile la cărțile mele." Mai mult, ni se înfățișează imediat o poveste cu personaje, din genul celor nerecomandate sub 15 ani: " Criticul este un profesionist, este un fel de prostituată, o demimondenă, dacă vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
diagnostic pe care Alexandru Mușina le aplică îndeobște tuturor fenomenelor și manifestărilor din cultura română actuală. Una dintre aceste scheme este cea a "nașului": "Obiceiul pămîntului s-a impus și în lumea literară. ș...ț Cîțiva ai ultimilor 30 de ani: Nicolae Manolescu, Mircea Martin (elita intelectuală și valorică), Laurențiu Ulici (profilat pe veleitari) și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
și, mai nou, concurîndu-l pe ultimul, Dan Silviu Boerescu (specializat în obsedați sexual și suflete bolnave). Mă întreb, ca omul, în ce măsură, în cazurile nășiilor literare, se aplică proverbul popular: ? Relația între nași și fini e una stabilă, de durată. în anii de ai deceniului nouă, un făcea, cu Trăbănțelu-i, turul finilor literari din provincie, care-i dădeau care ce putea: niște brînză, niște cîrnați, un pui sau doi; cel puțin așa zic gurile rele. Și tot ele, cum că alt are

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
nu se simt cu păcatul la cromozom și care, în loc să le arate obrazul "bătrînilor" gălăgioși care așteaptă flagelarea, îi vor, pur și simplu, ignora? Teza lui Alexandru Mușina este că e ridicol să vorbim despre postmodernism în lumea comunistă a anilor '80, că "Mircea Martin, cu finețea-i caracteristică, nu tranșa, dar s-au găsit destui prostovani care să se repeadă să ne demonstreze că poate exista un postmodernism fără postmodernitate. Ideea mea e una simplă: postmodernismul exprimă un anume moment

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
termenului)." Să ne întoarcem la un citat anterior? Mai bine nu pentru că Alexandru Mușina nu doar că folosește și el bibliografia orală, dar ascultă chiar "gurile rele". în sprijinul aceleiași teze împotriva postmodernismului: " Mi se pare jalnic că - la 10 ani după ce mii de tineri au murit ca noi să fim liberi - discutăm, iarăși și iarăși, despre postmodernismul românesc. Nu ne asumăm, bărbătește, vina - intelectulă, socială, cum vreți - de a fi acceeptat, ca dat, Sistemul, de a-l fi cauționat cumva

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
din tot ce am auzit la cursuri sau în diverse discuții, lucrurile n-au fost înțelese așa: postmodernismul n-a fost și nu este considerat o dizidență, nici adepții lui niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă

Nașul din provincie by Luminița Marcu (2002) [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443

Cărțile semnate de Françoise Choquard sunt de mult epuizate în Elveția, ultima dintre ele, o culegere de nuvele (Mes mots), aflată și la București la expoziția organizată de țara invitată de onoare, a avut parte de două ediții într-un an, fapt destul de rar în lumea literelor elvețiene. Am avut răgazul și plăcerea de a realiza un interviu cu Françoise Choquard, după lansarea la tîrgul Bookarest 2002 a romanului Iarna lucidă (Ed. Cartea Românească). Magdalena Popescu-Marin: Françoise Choquard, ce sentimente vă

Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin (2002) [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]