12,966 matches
-
îndepărtăm de evenimentele a căror substanță este acțiunea individuală, cu atât metoda este mai inaplicabilă, până când devine principial inoperantă. Câteva tipuri de fenomene istorice imposibil de pătruns comprehensiv vor lămuri această afirmație. a) Formele de organizare socială - familia monogamă, cetatea antică grecească, organizarea feudală, sistemul economic capitalist etc. - nu sunt produse conștiente, programe ale colectivității. Ele sunt produse ale unei activități colective, desfășurate pe generații, în care intențiile fiecărui participant sau chiar ale tuturor nu au o contribuție determinativă esențială. Interacțiunea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la suprafață. Ea trebuie pusă în lumină printr-un efort de cercetare, depășind conștientizarea naturală a actorilor. Să luăm un exemplu. Istoricul poate constata că, în diferite comunități, deciziile importante sunt luate în modalități foarte diferite. De exemplu, în Grecia antică, ele erau adesea încredințate bobilor. Cum cad aceștia, așa trebuie să se facă. În Egiptul antic, dimpotrivă, faraonul era cel care le lua. Cum se pot explica aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
actorilor. Să luăm un exemplu. Istoricul poate constata că, în diferite comunități, deciziile importante sunt luate în modalități foarte diferite. De exemplu, în Grecia antică, ele erau adesea încredințate bobilor. Cum cad aceștia, așa trebuie să se facă. În Egiptul antic, dimpotrivă, faraonul era cel care le lua. Cum se pot explica aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii foarte importante întâmplării? Comprehensiunea ne poate furniza explicații de genul următor: grecii considerau că prin tragere
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferite. De exemplu, în Grecia antică, ele erau adesea încredințate bobilor. Cum cad aceștia, așa trebuie să se facă. În Egiptul antic, dimpotrivă, faraonul era cel care le lua. Cum se pot explica aceste practici? Cum se împacă raționalitatea grecului antic cu delegarea responsabilității unor decizii foarte importante întâmplării? Comprehensiunea ne poate furniza explicații de genul următor: grecii considerau că prin tragere la sorți se manifestă voința zeilor; egiptenii, în schimb, credeau că faraonul este un reprezentant pământean al divinității și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a războaielor și a crizei economice începe să se refacă, un nou statseconstituie, ciclul reluându-se (Steward, 1973). Cercetările istorice au scos în evidență faptul că ipoteza unor asemenea cicluri este corectă. Civilizații foarte diferite, cum este cea a Egiptului antic, Mesopotamiei, Mexicului, civilizația incasă,civilizațiiledin nordul Indiei și din China, s-au dezvoltat în matricea unui asemenea ciclu.Egiptul antic a parcurs astfel, se pare, trei-patru asemenea cicluri. În acest caz, există o formă de organizare, caracterizată prin anumiți parametri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au scos în evidență faptul că ipoteza unor asemenea cicluri este corectă. Civilizații foarte diferite, cum este cea a Egiptului antic, Mesopotamiei, Mexicului, civilizația incasă,civilizațiiledin nordul Indiei și din China, s-au dezvoltat în matricea unui asemenea ciclu.Egiptul antic a parcurs astfel, se pare, trei-patru asemenea cicluri. În acest caz, există o formă de organizare, caracterizată prin anumiți parametri, având o logică a ei de evoluție. Toate evenimentele care au acompaniat această dinamică generală nu au avut o influență
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu sunt de natură să modifice radical acest curs al evenimentelor. Dar pentru că fiecare comunitate reprezintă un element al unui sistem mai general, ea va fi determinată, în cursul său istoric, și de interacțiunea cu alte sisteme. Ciclul evoluției Egiptului antic ar fi continuat poate câteva milenii dacă mediul său extern nu s-ar fi modificat substanțial. Evoluția sa autonomă era condiționată de inexistența unor comunități care să-l concureze suficient de eficace. Dezvoltarea Greciei antice și mai apoi a Imperiului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alte sisteme. Ciclul evoluției Egiptului antic ar fi continuat poate câteva milenii dacă mediul său extern nu s-ar fi modificat substanțial. Evoluția sa autonomă era condiționată de inexistența unor comunități care să-l concureze suficient de eficace. Dezvoltarea Greciei antice și mai apoi a Imperiului Roman au pus capăt ciclurilor proprii ale Egiptului. El a început să depindă tot mai mult de raportul de forțe pe plan internațional. Dezvoltarea unei noi puteri mondiale - Imperiul Otoman - a pecetluit probabil definitiv soarta
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a acționa eficace pe această bază. Omenirea în ansamblul ei devine unitate a istoriei. Ea a progresat treptat de la sălbăticie la civilizație. Instrumentul progresului său este rațiunea. Filosofia secolului al XVIII-lea avea chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii înfilosofia secolului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rațiunea. Filosofia secolului al XVIII-lea avea chiar asupra rațiunii o viziune distinctivă. Imaginea antică asupra rațiunii era una statică. Modelul ei preferat era înțelepciunea morală. Omul poate fi rațional sau nu. A fi rațional înseamnă a gândi corect. Viziunea antică asupra cunoașterii era, în consecință, complet statică, de tipul totul-sau-nimic. Modelul rațiunii înfilosofia secolului al XVIII-lea devine știința, cu caracteristica sa de cumulare treptată, în timp, evolutivă. Rațiunea umană nu este dată, ci ea sporește neîntrerupt, prin cumulări care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
criterii propuse în legătură cu evoluția și progresul. Filosofia secolului al XVIII-lea a formulat pentru prima oară un criteriu al progresului social: raționalitatea. După cum am încercat să argumentez mai înainte, raționalitatea ca atare nu a fost o invenție a filosofiei moderne. Anticii au recurs în mod sistematic la ea. Ceea ce caracteriza însă raționalitatea filosofiei antice era lipsa ei concretă de progresivitate. Rațiunea putea să fie sau nu corectă, adevărată. Adevărul nu era considerat un produs al efortului de cunoaștere acumulată în timp
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru prima oară un criteriu al progresului social: raționalitatea. După cum am încercat să argumentez mai înainte, raționalitatea ca atare nu a fost o invenție a filosofiei moderne. Anticii au recurs în mod sistematic la ea. Ceea ce caracteriza însă raționalitatea filosofiei antice era lipsa ei concretă de progresivitate. Rațiunea putea să fie sau nu corectă, adevărată. Adevărul nu era considerat un produs al efortului de cunoaștere acumulată în timp. Modelul ei era înțelepciunea. Distincția dintre rațional și nerațional era trasată într-o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate răspunde la obiecția referitoare la relativitatea valorilor umane? În mod special, Marx a subliniat caracterul concretistoric al „naturii umane”, variația orientărilor valorice ale omului în funcție de condițiile sociale obiective în care trăiește. Ceea ce considera ca fiind bun, drept, preferabil grecul antic nu coincide complet cu preferințele și judecățile omului modern. Ceea ce este bun în perspectiva proletariatului nu este câtuși de puțin astfel în viziunea burghezului. În marxism există două răspunsuri distincte, dar care se completează reciproc la această obiecție. În primul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este delegată oracolului, nici o informație despre condițiile viitoarelor lupte nu mai este relevantă și deci nici nu va mai apărea incertitudinea legată de ea. În alegerea pentru diferitele funcții în sistemul democratic atenian era frecvent utilizată tragerea la sorți. Grecul antic, model de raționalitate în multe privințe, părea însă să evite acceptarea faptului că o asemenea procedură este aleatorie, preferând să creadă că prin sorți se manifestă voința zeilor. În fine, prin natura lor, aceste criterii generează plusvaloare, conferind certitudine absolută
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sale, soție a voievodului și protectoare, după cum indică inscripția ce înconjoară stema, a tipăriturii. Tentativa de etimologizare este plasată într-un context nobil, Epigramma, deosebit de elegantă în ansamblul realizării ei și prozodic remarcabilă, fiind o subtilă reverberație a cunoscutei dispute antice cu privire la natura cuvintelor. Se face apel la autoritatea filosofiei lui Platon, potrivit căreia fixarea numelui se face în funcție de natura lucrului. Pe baza tezei din Kratylos, autorul încearcă să derive, fantezist, desigur, dar în acord cu țelul discursului encomiastic, numele doamnei
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
numele doamnei Elina din cuvântul grecesc eleos - „milă, milostivire”. Spune: „vezi cât de potrivit se numește Elena cu Eleos”, după ce nu mult înainte explicase cu precizie sensul lexemului elin. Versurile mai conțin cel puțin încă o trimitere interesantă la înțelepciunea anticilor în construcția care, cu ajutorul simbolismului pitagoreic al numerelor, își propune să argumenteze că Penticostarul, adică 50, este un component al seriei „numerelor perfecte”. Există în această alcătuire și în contextul cultural general în care ea se plasează - împreună cu celelalte texte
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
în schimb eliberarea, numai că puștiul este un pur, asemenea lui Petran din Ultimii, aproape un sinucigaș în hotărârea inflexibilă de a nu se abate de la propriul adevăr. Violența doctorului este răzbunată în felul cum se produce justiția în tragedia antică: doctorul dorește să îl ajute pe băiatul tocmai ieșit din închisoare (unde ispășise crima) și care voia să se însoare, dar, scos din minți de această nouă intervenție în viața lui, puștiul îl ucide. Interesantă este construcția cărții, care, dincolo de
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
se deriva aserțiuni testabile din logica jocurilor. Științele sociale sunt relativ noi printre disciplinele de studiu sistematice, iar concluziile stabilite nu sunt pe deplin epuizate. Astfel, nevoia de cercetare fundamentală în științele sociale este mare. După cum au susținut și grecii antici, studiul cel mai potrivit pentru om este omenirea. II. Critica metodelor de cercetare în științele socialetc "II. Critica metodelor de cercetare în științele sociale" În acest moment al discuției există o obiecție fundamentală care trebuie luată în considerare. Am susținut
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
colaborând în continuare la „Viața românească”, „Orizont”, „Ateneu”, „Steaua”. În 1976 publică antologia Basmele călătoriilor în timp, însoțită de un eseu despre paradoxul temporal în basmul fantastic. În 1978 scoate ediția critică a lucrării Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice de Lazăr Șăineanu. În 1979 părăsește România și se stabilește în Germania, unde va rămâne cincisprezece ani. În 1989, sub semnătura Ruxandra Gheorghita, publică primele poezii în limba germană
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
și a tiparului lingvistic de reprezentare și expresie a eului. SCRIERI: Die Zeremonie der Erinnerung, Kassel, 1989; Meseria exilului, București, 1998; Oglinzi părăsite, București, 2001. Ediții: Basmele călătoriilor în timp, București, 1976; Lazăr Șăineanu, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1978. Repere bibliografice: Geo Vasile, Exilul inimii, dezamăgirea cuvântului, LCF, 1998, 46; Daniel Cristea-Enache, Obiecte cu personalitate, ALA, 1999, 452; Simion Bărbulescu, Din perspectiva exilului
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
deși etnonimele și toponimele au conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de capitală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cu aceaste descoperiri a început „era atomică”. Ideea de a căuta cele mai mici particule în care se poate diviza substanță nu era nouă. Încă din antichitate filosofii greci își puneau aceeași problemă. Cel mai de seamă reprezentant al atomismului antic, Democrit (cca. 460-360 î.Hr.), a susținut că lumea înconjurătoare este alcătuită din atomi și spațiu gol; atomii sunt particule indivizibile și veșnice din care se compun toate lucrurile. „Începutul Universului, spunea Democrit, atomi și spațiu gol. Există o infinitate de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
atomii se deosebesc și ca masa, iar poetul și filosoful român Lucrețiu (99-55 î.Hr.) consideră că atomii, indivizibili și invizibili, se mișcă “asemenea firișoarelor de praf din aer, privite în lumina razelor solare”. Abia după secolul al XVI-lea, atomismul antic a revenit în atenția cercetătorilor, mai ales ale chimiștilor, care l-au dezvoltat și folosit pentru a explica unele fenomene chimice. Am putea aminti aici nume că: Robert Boyle (1627-1691), care a pus bazele chimiei analitice calitative și a dat
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 1998; 21 de conferințe radiofonice, București, 2000. Ediții: Mihai Eminescu, Lecturi kantiene. Traduceri din „Critica rațiunii pure”, cu două fragmente de Titu Maiorescu, București, 1975 (în colaborare cu Alexandru Surdu); Athanase Joja, Istoria gândirii antice, București, 1980 (în colaborare). Traduceri: H.G. Wells, Omul invizibil, București, 1935; René Descartes, Regulae ad directionem ingenii, Brașov, 1935, Meditationes de prima philosophia, București, 1937; Immanuel Kant, Despre forma și principiile lumii sensibile și ale celei inteligibile, București, 1936; Dean
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
în primul rând) trudesc, toate, la elaborarea modelului monarhic (coincident, în codul timpului, cu exemplaritatea). Învățăturile... nu exclud acest țel și ajung să îl atingă într-un chip care seamănă cu al vechilor autori, dar învederează și deosebiri față de sugestiile antice. Diferențele constituie și impun evoluția pe care o produce textul lui N.B., marchează rezultatul reelaborării în mediul românesc a propunerilor bizantine, țin de contribuția autorului, ce cunoștea în profunzime condițiile specifice ale societății românești. Spre exemplu, teoria stăpânitorului uns de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]