8,708 matches
-
totalitarismelor. Pentru societate, acesta constituie un mijloc de a asigura stabilitatea și coeziunea socială, prin Îndepărtarea individului care seamănă dezordinea. O poveste lungă Azilul este, la origine, un loc de refugiu În care inamicul nu are dreptul să intre. În Antichitate, dreptul de azil era foarte des Întrebuințat și avea un caracter sacru: zeii Îl apărau pe individul care intra În căutarea protecției Într-un templu Închinat unei anumite divinități. Mai târziu, acest drept a căpătat o formă laică. Cum fiecare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
clandestini În Franța) și, În sfârșit, Universitatea. Însă acordarea de azil poate fi considerată un gest dușmănos. Având În vedere riscurile politice și militare pe care le comportă, statele și-au rezervat Întotdeauna dreptul de a refuza azilul. Încă din Antichitate, cetățile au stabilit Înțelegeri reciproce conform cărora, pe lângă cazurile de acordare de azil, fugarii puteau fi și predați. Acestea au fost primele acorduri de extrădare, extrădarea fiind contrariul azilului. Azilul Îl apără pe fugar; extrădarea constă În predarea acestuia În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu recunoaștem că valorile ocupă un loc determinant În viața socială, suntem condamnați să reducem, Într-o optică behavioristă, complexitatea comportamentelor la simpla descriere a subiectului observat (Dumont, 1966, pp. 309-314). Astfel, ni se pare legitim să refuzăm Egiptului antic, Antichității clasice și Evului Mediu eticheta de regimuri de castă, așa cum arată și Célestin Bouglé Într-o lucrare fundamentală publicată În 1908. De ce nu putem aplica această etichetă regimului feudal? Pentru că acest regim permitea exprimarea individualismului, astfel Încât existau destine individuale; În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Célestin Bouglé Într-o lucrare fundamentală publicată În 1908. De ce nu putem aplica această etichetă regimului feudal? Pentru că acest regim permitea exprimarea individualismului, astfel Încât existau destine individuale; În plus, ierarhia ereditară putea fi bulversată. Aceleași observații sunt valabile și pentru Antichitatea clasică: chiar dacă cele trei elemente sunt neîndoios prezente, „era tocmai destinul și, Într-un fel, misiunea cetății antice să Învingă toate aceste tendințe” (Bouglé, 1969, p. 8). Ar exista, se pare, un fel de respingere În societatea occidentală, observabilă Încă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
chiar dacă cele trei elemente sunt neîndoios prezente, „era tocmai destinul și, Într-un fel, misiunea cetății antice să Învingă toate aceste tendințe” (Bouglé, 1969, p. 8). Ar exista, se pare, un fel de respingere În societatea occidentală, observabilă Încă din Antichitate, față de sistemul castelor. Cazul Egiptului, atât de des citat drept contraexemplu, este și el la fel de clar refutat: „Istoria civilizației egiptene nu ne oferă dovezi despre invincibila rezistență la unificare tipică pentru regimul castelor”. Acesta „avea să se lovească, În civilizația
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dacă, În ciuda numeroaselor indicii cu privire la o criză a cetățeniei, are sens să explorăm căile de reînnoire a acesteia. Cetățenie antică și cetățenie modernă Chiar dacă subiectul nostru este aici cetățenia modernă, nu putem trece mai departe fără a menționa ce datorăm Antichității greco-romane și ce ne distinge de aceasta. Ideea abstractă de „comunitate a cetățenilor” organizată politic, după frumoasa expresie a lui Dominique Schnapper (Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aparținând unei anumite culturi, având o anumită formare profesională sau utilizând o anumită limbă. Înainte de a deveni obiect de studiu, diversitatea este mai Întâi o realitate trăită și constatată. În acest sens, tematica noastră este, desigur, foarte veche. Încă din Antichitate, conștiința multiplicității ființelor vii În general și a varietăților umane În particular a marcat puternic spiritele. Însă ceea ce caracterizează acele epoci este faptul că diversitatea se Încadra În taxonomii care, deși erau specifice fiecare unei anumite civilizații, clarificau diferențele, atribuind
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că diversitatea și schimbarea constituie amenințări, cel puțin la nivel potențial, pentru comunitățile umane. Regimurile politice au vegheat Întotdeauna ca diversitatea să fie cât mai redusă (cazul Europei clasice) sau ca influența sa să fie cât mai limitată (ca În Antichitate sau În Evul Mediu european). În ultimii ani, s-a produs o relativă inversare a acestei tendințe. Poate că asistăm la nașterea unei noi mentalități, care o va Înlocui pe cea care a prevalat Încă de la Începuturile centralizării. Primele manifestări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
provocat implantarea masivă a unei populații eterogene, a cărei diversitate etnică a fost rapid absorbită de culturile și limbile neolatine. În țările occidentale, de la Edictul lui Constantin până la sfârșitul Evului Mediu și la apariția treptată a statelor-națiune, referința comună la Antichitate și mai ales catolicismul au fost, În special pentru elite, factori puternici de uniformizare. Până la Revoluția de la 1789, crearea statelor moderne nu a avut decât un impact redus asupra acestei diversități, asimilarea minorităților efectuându-se progresiv. Necesitățile unei administrații centralizate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acesteia semnificație deplină. O familie fără descendenți pare neterminată. Calitatea de frate sau de soră este o stare pe care nu am ales-o. Nimeni nu se poate sustrage experienței concrete a biologicului. Dacă exceptăm sensul dat acestui cuvânt În Antichitate, de exemplu de către romani, la care avea mai curând sensul de „totalitatea celor ce locuiesc În aceeași casă”, cu toții aparținem, Încă de la naștere, unei familii. Filiația este astfel, din necesitate naturală, Încărcată cu un trecut a cărui imagine se reflectă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simbolic și de faptul că mai multe tipuri de monstruozități constau, cel puțin la nivel exterior, În aparențe de hibridare; astfel de exemple sunt, de pildă, Percilla Bejano, Femeia-maimuță, sau Copilul-câine al lui Paré (Gould și Pyle, 1984; Monestier, 1978). Antichitatea, Evul Mediu și Renașterea au reperat În călătorii și În descrierile lor ulterioare numeroși monștri și destule minuni care suscitau uimirea, stupefacția și admirația, dar și angoasa la contactul cu o alteritate imaginată și reprezentată ca amenințătoare. Până la epoca marilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Până la epoca marilor descoperiri, Creștinătatea medievală avusese timp să se obișnuiască cu alteritatea musulmană, la frontiere, și cu cea evreiască, În interior. În privința ființelor stranii care trăiau dincolo de hotarele și de teritoriile cunoscute, Evul Mediu preia cu fidelitate relatările din Antichitate. În plin secol al XVI-lea, un savant de talia lui Ambroise Paré scrie un tratat intitulat tocmai Despre monștri și minuni. La rândul său, Cristofor Columb, la fel ca și alți exploratori, deși caută În continuare ființe mitice și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
interesează și de indienii pe care Îi Întâlnește. Jurnalul său ne oferă indicații atât asupra acestora, cât și asupra pretinșilor locuitori ai unei mari insule care „se nasc toți cu câte-o coadă” (Gusdorf, 1967, t. 2, p. 470). În Antichitate, Aristotel descrisese speciile vii, printre care și pe cea umană, cu o precizie remarcabilă. Deși Învățăturile sale În această privință s-au transmis În Occident, succesorii săi importanți, ca Albert cel Mare sau Vincent de Beauvais, au evitat cu grijă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care se simt datoare să apere puritatea raselor și a separațiilor. În același timp, reafirmarea identitară este Însoțită dintotdeauna de o punere În scenă și de reprezentări ale unei alterități imposibile. Celălalt capătă astfel trăsături monstruoase sau bestiale care, din Antichitate și din Evul Mediu, fac obiectul unor discursuri fabuloase, al unor reprezentări moralizatoare sau al expunerilor prin bâlciuri. Ștergând temporar frontiera „naturală” dintre ființele vii (Poliakov, coordonator, 1975; Kappler, 1980), acestea readuc În memorie, foarte oportun, prescripțiile morale și religioase
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practici”. Ea are probabil legătură și cu ambiguitatea termenului, acesta aparținând atât câmpului lexical al moralei, cât și celui al științei. O accepțiune normativă O Întreagă tradiție filosofică se ocupă de moravuri din punct de vedere etic. Aceasta Începe În Antichitate cu Legile lui Platon și, mai ales, cu scrierile lui Aristotel. Conform acestuia din urmă, obiceiurile colective (ethos) nu sunt În mod necesar conforme cu morala, dar, constituind reguli de viață, ele pot, atunci când sunt drepte, să-i ajute pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
termenului, ca Tocqueville, care include aici și valorile indivizilor. Indiferent dacă alegem o abordare Îngustă sau una mai largă, moravurile prezintă mai multe proprietăți bine cunoscute. În primul rând, așa cum s-a evidențiat În numeroase relatări de călătorie Încă din Antichitate, ele diferă de la o comunitate la alta. Apoi, moravurile sunt stabile și contribuie astfel la coeziunea grupului pe care Îl caracterizează. Și totuși, nu sunt imuabile, ci pot suferi transformări. Sociologia este astfel obligată să-și pună mai multe tipuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
politic caracteristic interacțiunii mondiale a culturilor. Ideea de națiune a apărut În Europa mai curând dintr-o tensiune creatoare decât ca urmare a unei creații deliberate. Au existat dintotdeauna doi poli unificatori În istoria Bătrânului Continent: Atena și Roma, În Antichitatea precreștină; Roma și Ierusalimul, În era creștină; apoi Roma papală În opoziție cu statele monarhice. Regăsim până În prezent această opoziție dintre universal și particular În dialectica Europei și a națiunilor sale. Această tensiune (necunoscută sau chiar de neînchipuit În cultura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creștin” Îi cuprinde pe toți cei botezați, dincolo de hotarele regatelor, și este fondat pe ideea unei adunări și a unei egalizări În Împărăția Cerurilor. În secolul al XIII-lea, Toma d’Aquino face o sinteză Între această abordare și moștenirea Antichității: după spusele lui, poporul joacă un rol În transmiterea puterii, În măsura În care se conformează voinței lui Dumnezeu (Omni potestas a deo per populum). Buna funcționare a cetății cere ca el să renunțe singur la exercitarea puterii și să respecte ierarhia impusă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Recunoaștere (politică de ~)" În dezbaterea contemporană despre multiculturalism, feminism sau identitate sexuală, conceptul de recunoaștere a devenit o noțiune-cheie. ν Trebuie să subliniem totuși că noțiunea nu este chiar atât de nouă cum consideră, la repezeală, unii. Într-adevăr, din Antichitate până la Kant, trecând prin Adam Smith și Davis Hume, morala practică nu a neglijat deloc problemele legate de respectul reciproc al persoanelor. Dar abia Începând cu Hegel recunoașterea va deveni cu adevărat punctul de sprijin al unei etici. Clarificările pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe indieni). Sclavia și statutul identitar Înainte de a fi obiect de studiu, sclavia a fost un ansamblu de realități. Reflecțiile pe care le-a suscitat instituția sclavagistă au fost adesea contaminate de pozițiile susținute de cei care o descriau. În Antichitate, Platon și Aristotel justificau acest mod de exploatare În scrierile lor; În secolul al XIX-lea, descrierile lui Wallon sau ale lui Marx reflectă rolul pe care aceștia i-l atribuie În interpretările lor cu privire la societățile contemporane. Primul explică sclavagismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
justificau acest mod de exploatare În scrierile lor; În secolul al XIX-lea, descrierile lui Wallon sau ale lui Marx reflectă rolul pe care aceștia i-l atribuie În interpretările lor cu privire la societățile contemporane. Primul explică sclavagismul colonial pornind de la Antichitate și se Înscrie În curentul umanist care dorește abolirea sclaviei În coloniile franceze. Al doilea vede În acest fenomen una dintre primele manifestări ale societăților Împărțite În clase. Cu toate acestea, până prin anii ’70 ai secolului XX, lucrările consacrate acestei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
invers, se poate evoca la fel de bine protecția directă și indirectă pe care ea a acordat-o neîncetat unei instituții pe care ar fi trebuit să o respingă și Împotriva căreia ar fi trebuit să lupte În mod clar. Încă din Antichitate, stăpânii creștini puteau să invoce un Sfânt Teodor care să-i ajute să regăsească sclavii fugiți. De asemenea, există o Întreagă tradiție antică, Încă de pe vremea Sfântului Pavel, care aspiră la o perspectivă metaforică asupra sclaviei ca instrument privilegiat de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
obiective cărora circumstanțele le-au dat uneori caractere contradictorii: voința de asimilare/voința de păstrare a identității, laicitate/iudaism, statut de dominați/statut de dominatori, colonizarea unui teritoriu/ Întoarcerea pe Pământul Făgăduinței etc. De la religios la politic De la dispersarea din Antichitate, legile talmudice și rabinice au declarat prioritatea Pământului lui Israel asupra tuturor locurilor de exil (galut). Astfel, În ciuda importanței legăturilor familiale În această legislație, un soț n-ar fi putut să-i impună soției sale să-l Însoțească dacă decidea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
and Social Order, San Francisco, Jossey Bass. Φ Convenții (socio-economia Î), HIBRIDITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, Metisaj, SOCIALIZARE Trăsături identitaretc "TrăsĂturi identitare" Φ Difuziune/difuzionism, ETNICITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, NAȚIONALISM Triadă republicanătc "Triadă republicană" Φ FRATERNITATE Tribtc "Trib" Împrumutat de la instituțiile politice ale Antichității (cele douăsprezece triburi ale lui Israel, cele zece triburi din Atica sub Clistene, simbolizate de eroi locali), termenul are o semnificație În istorie și alta În științele sociale. În lumea romană, tribul este o diviziune administrativă a poporului. Tribunul este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1951; BOUACHA 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. SA ANALIZĂ TEXTUALĂ. Vizează explicarea proceselor și funcțiilor pe care elementele lingvistice le cunosc în cadrul textelor orale sau scrise. O astfel de analiză are o tradiție îndelungată prin lucrările de retorică ale Antichității, Quintilian distingîndu-se în mod deosebit prin formularea unui chestionar metodic în legătură cu discursul, prin care se urmărește determinarea dinamicii aspectelor relevante ce caracterizează funcționarea discursului. De la retorică, stilistica a preluat identificarea, descrierea și clasificarea figurilor, pentru a inventaria efectele produse prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]