4,162 matches
-
nu fac decât s] mascheze lupta pentru putere. Nu exist] o îndrumare impersonal] pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca atare. Dezvoltarea antropologiei moderne a încurajat filosofi că Edward Westermarck (1862-1939) s] redeschid] vechea discuție relativist] referitoare la existența cunoașterii morale. Dezbaterea conținu], așa cum se arăt] în capitolul 39, „Relativismul”. Mai general spus, pozitiviști precum Moritz Schlick (1881-1936) au susținut c] acele credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci o atitudine adoptat] fâț] de situațiile care pun probleme din punct de vedere moral. Antropologii se identific] uneori cu aceast] atitudine și este instructiv s] înțelegem cum a ap]rut aceast] identificare dintr-un context istoric și sociologic. Apariția antropologiei culturale în a doua jum]țațe a secolului al XIX-lea a fost parțial subvenționat] de c]tre guvernele colonizatoare care voiau s] știe mai multe despre natura și statutul oamenilor „primitivi”. Influențate de teoria lui Darwin, primele teorii antropologice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost ilustrat de faptul c] o etic] a intolerantei în ceea ce privește judecată s-ar autodistruge în momentul în care ar fi folosit] pentru a-l condamnă pe cel intolerant. Inadecvarea versiunilor simple este și ea ilustrat] de accentul pus în antropologie asupra problemei relativismului normativ dup] al doilea r]zboi mondial. Mulți și-au dat seama c] acel r]zboi a fost o b]ț]lie împotriva r]ului suprem, ceea ce a adus în linia întâi necesitatea de a emite, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi a fost o b]ț]lie împotriva r]ului suprem, ceea ce a adus în linia întâi necesitatea de a emite, cel putin uneori, o judecat] și de a acționa conform acesteia. În consecinț], a existat un nou curent în antropologia cultural] direcționat înspre g]sirea unei baze pentru a emite judec]ți care s] depind] de criterii aplicabile tuturor codurilor morale. O versiune mai rezonabil] a relativismului normativ ar trebui s] ne permit] s] emitem o judecat] despre alte persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Steinthal și Lazarus 10, sau de tipul înființării de către Bastian a Muzeului de Etnologie din Berlin 11. Deși formularea literară nu e cea de identitate, se poate spune că existența unei palete de concepte vehiculate de primele lucrări ale sociologiei, antropologiei sau psihologiei legitimează la rândul său sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX ca perioadă catalizatoare a preocupărilor științifice în această sferă: "conștiința colectivă" (conscience collective) la Durkheim, "comunitatea" (Gemeinshaft) la Tonnies, spiritul de "noi" (we-ness) la Cooley
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
and Religious Identities, Londra, Routledge. Bauman, Zygmunt (1992), "Soil, Blood, and Identity", în Sociological Review, 40, pp. 675-701. Bauman, Zygmunt. (1999), Globalizarea și efectele ei sociale, Filipeștii de Târg, Editura Antet. Bădescu, Ilie. (1988), Timp și cultură. Trei teme de antropologie istorică, Bucureăti, Editura Științifică și Enciclopedică. Bădescu, Ilie. (1994), Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme, Galați, Porto-Franco. Bădescu, Ilie (coord.) (1996), Istoria sociologiei. Teorii contemporane, București, Editura Eminescu. Bădescu, Ilie (1997), Teoria latențelor colective. Contribuții la studiul popoarelor, București, ISOGEP-Euxin. Bădescu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Press. Gallie, Walter B. (1956), "Essentially Contested Concepts", în Proceedings of the Aristotelian Society, 56, pp. 167-98. Gardels, Nathan (f.a.), Schimbarea ordinii globale, Filipeștii de Târg, Antet. Garfinkel, Harold (1967), Studies in ethnomethodology. Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall Geană, Gheorghiță (2005), Antropologia culturală. Un profil epistemologic, București,: Criterion. Gellner, Ernest (1983), Nations and Nationalism. Ithaca, Cornell University Press. Geertz, Clifford (1963), "The integrative revolution", în C. Geertz, Old Societies and New States, New York, Free Press. Geertz, Clifford. (1975), The Interpretation of Cultures
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
productivă de altfel în planul creațiilor artistice și al proiecțiilor mentale colective). Procesul de reconsiderare a sa în gândirea occidentală modernă a început cu studiile de psihanaliză metodică ale lui Sigmund Freud și s-a impus definitiv odată cu cercetările de antropologie și de psihosociologie ale colaboratorului său, Carl-Gustav Jung, precum și cu observațiile empirice de la celebrele seminarii de psihologie aplicată ale lui Jacques Lacan. Conceptul de imaginar a iradiat apoi, spectaculos și mai puțin controversat, în întreg domeniul științelor socio-umane, în special
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
științelor socio-umane, în special datorită școlilor franceze de istoriografie (direcția la nouvelle histoire) și de filosofie sau aflate sub influența acestora. Recuperarea și integrarea lui în vocabularul științific - demersuri care s-au bazat în principal pe teorii și analize din antropologie, psihologie, istoria religiilor, simbologie, psihanaliza și filosofia artei - nu au dus totuși la o lectură sistematizată a fenomenului în sine până foarte târziu, în ultimele decenii ale secolului XX, după studiul de arhetipologie din 1960 datorat lui Gilbert Durand. Am
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
face ca imaginarul să se fi configurat și să fi fost eficient în condiții de disparitate socială și de slabă comunicare? Ne pot oferi un prețios instrumentar de analiză a unităților generative (arhetipurile) care sprijină procesul de memorare colectivă atât antropologia, cât și teoria simbolului și studiul ceremonialului. Imaginarul are o "gramatică" proprie, care devine vizibilă pentru că, spre exemplu, "sintaxa" imaginarului este asigurată, datorită dimensiunii lor temporale, de modelele și de narațiunile exemplare din componența unor structuri mitologice (din credințele populare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interesul pentru imaginea de artă. De aici încolo începe drumul din oglinda imaginarului, așa cum l-am parcurs la început și cum îl pot oferi la rândul meu cititorilor acestei cărți. Speculum Teorii moderne ale imaginarului (câteva repere) Elemente teoretice pentru antropologia puterii Deși oferă un material de analiză și de interpretare bogat și expresiv, imaginarul medieval nu are nici până la ora actuală o bibliografie teoretică pe măsura complexității sale. Până în acest moment, în special datorită școlii franceze de istoriografie din jurul revistei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de specialitate oferită de școala franceză, asupra lucrării lui Jacques Le Goff, Imaginarul medieval. Nu pentru abordări comparative sau pentru comentarea analizelor sale, ci pentru cele două texte de însoțire, "Prefața" (5-34) și ceea ce putem numi postfața volumului, " În vederea unei antropologii politice. Istoria politică mai poate fi coloana vertebrală a istoriei?" (437-59). Motivul este dat de faptul că istoricul francez stabilește aici câteva repere teoretice (spuneam că sunt puține studiile de acest fel dedicate subiectului și perioadei), pentru a le încadra
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate stabili că ține de unul sau de altul dintre termenii relației inițiale, clasează cazul dublu, și la ideologic, și la imaginar. Detronând o vogă și chiar o tradiție științifică a studiilor asupra imaginarului din sau venite dinspre domeniile psihanalizei, antropologiei, psihosociologiei, Le Goff afirmă mai departe: Am rezerve asupra lor [asupra unor lucrări, n.n.] atunci când alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat de ideologia dubioasă a arhetipurilor [nota din text trimite explicit la Durand, Structurile antropologice..., n.n.]. Modelele imaginarului țin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
n.n.]. Modelele imaginarului țin de știință, pe când arhetipurile, de elucubrația mistificatoare. (11-12) Câteva rânduri mai jos, autorul însuși numește relevanța pe care au avut-o studiile din diverse domenii în descoperirea importanței imaginii pentru studierea istoriei, printre care psihanaliza și antropologia. O atitudine ambiguă, dar jucată conștient sau un loc devenit obscur din cauza metodei de căutare a cadrului teoretic specific imaginarului medieval? Totuși, cercetătorul, în opinia autorului, trebuie să ia în calcul pentru nu doar imaginile mentale și pe cele artistice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Am discutat mai atent prefața semnată de Jacques Le Goff, pentru că mi-a influențat strategia cercetării într-un mod semnificativ. Nu trec la finalizarea comentariilor legate de acest text, înainte de a-l corela cu ultimul articol din volum: În vederea unei antropologii politice. Istoria politică mai poate fi coloana vertebrală a istoriei?". Fără să caute să mai expliciteze noțiunea de imaginar, pe care nu a definit-o până la urmă în textul de introducere, Le Goff realizează o apologie a unei "noi "noi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
caute să mai expliciteze noțiunea de imaginar, pe care nu a definit-o până la urmă în textul de introducere, Le Goff realizează o apologie a unei "noi "noi istorii"", mai exact a unei direcții de cercetare în studiile medievale dinspre antropologia politicului sau/și a puterii. Reconsideră critic conceptul de istorie politică, pe care îl comentează de altfel cu referire la istoriografia secolului XIX și propune o altă abordare, mai generoasă și mai dinamică (438-44). Recunoscând (din nou) că antropologiei i
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dinspre antropologia politicului sau/și a puterii. Reconsideră critic conceptul de istorie politică, pe care îl comentează de altfel cu referire la istoriografia secolului XIX și propune o altă abordare, mai generoasă și mai dinamică (438-44). Recunoscând (din nou) că antropologiei i se datorează și una din primele perspective științifice din secolul XX asupra puterii − concept preluat apoi de sociologie, pe lângă științele politice −, Le Goff subliniază o diferență esențială între aceasta din urmă și politică: în timp ce "puterea sugerează noțiunea de centru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și la ideologie, declasate în general de autor în cadrul instrumentarului teoretic pe care îl folosește). În descendența lui Marc Bloch, a lui Ernst H. Kantorowicz - amintesc și suportul dat de cercetările cu caracter juridic ale lui Walter Ulmann −, studiile de antropologie a puterii (instituționale) pentru perioada medievală au fost duse mai departe, cel puțin în Franța, de o întreagă școală de istorici și de filologi coordonați de Bernard Guenée (Le métier d'historien au Moyen Âge, "En guise d'introduction: L
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Goff (dintr-o listă pe care mi-am permis să o completez, din rațiuni științifice legate de cercetarea de față) s-au ocupat de diferite perioade ale "premodernității" europene (în sens larg) și în special occidentale. Continuând pledoaria pentru o antropologie a puterii medievale - manifestate în "durata lungă" a secolelor IV-XVIII ( Pentru un alt ev mediu, "Prefață" 40)3 −, cercetătorul francez notează că poate fi studiat ... un simbolism profund ancorat într-o semiologie religioasă, care transforma politicul într-o zonă a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
conduce la reluarea unui alt nume celebru, francez de această dată, Marc Bloch, cel care a propus în cunoscuta lucrare închinată regilor taumaturgi un veritabil model de studiere a mentalităților politice medievale. În acest punct al comentariului în jurul conceptului de antropologie politică, Le Goff își schimbă viziunea și precizează că o istorie socială dinamică nu (mai) este incompatibilă cu perspectiva antropologică asupra societății respective. Mai exact, vocabularul și mentalitățile medievale ar ajuta ... o istorie politică a structurilor de lungă durată, înglobând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
La fiecare nivel, s-ar acorda o atenție deosebită studierii diverselor sisteme semiotice ale politicului: vocabular, rituri, comportamente, mentalități. (457) Cele două studii ale lui Le Goff la care ne-am referit, prefața și pseudo-postfața − mai curând, reevaluarea teoretică a antropologiei puterii medievale −, nu sunt complementare, ci se dizlocă reciproc. Tocmai de aceea pentru cercetarea de față se dovedește a fi mai important textul final decât introducerea la care m-am raportat critic. Am exploatat îndelung această direcție, pe care Le
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spațiului, al timpului, al puterii, al imaginii morții, ritualurile etc.) o rețea deschisă de imagini mentale și de narațiuni colective majore. În bună măsură, această perspectivă asupra imaginarului medieval (și pe care o voi dezvolta în continuare) este derivată din antropologia durandiană. Modelul (aș spune, sistemul) imaginarului este el însuși abstract, până la punctul în care intervin exemplele care, de fapt, au predeterminat teoria. Așa cum se întâmplă și în "Prefața" lui Le Goff, precizările conceptuale nu ignoră cazurile concrete, de la care a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
condus tot mai mult analizele către noile domenii, mai incitante, deși mai dificile, precum cel al imaginarului. În legătură strict cu acest fenomen al mentalului colectiv, lucrările mai importante au fost încadrate la început în arealul filosofiei simbolului și al antropologiei (pe urmele lui Gaston Bachelard, respectiv Gilbert Durand) și al mito-criticii (dezvoltate ca metodă tot de acesta, dar și de Jean Burgos, Joël Thomas și Claude-Gilbert Dubois, printre mulți alții). Ele au inspirat însă și alte domenii care studiază evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a manifestărilor puterii, cât și a istoriei, am obținut pentru analizele următoare alte două încadrări teoretice ale sale: presupune un proces de organizare a imaginii comunității despre sine și despre alteritatea sa; în cadrul filosofiei anti-pozitiviste, poate fi studiat prin corelarea antropologiei puterii și a politicului cu martorii istoriei și cu narațiunile colective. Relația dintre imaginar și realitate Într-un studiu de referință semnat de Évelyne Patlagean, domeniul imaginarului este definit drept ansamblul reprezentărilor care depășesc limita datelor experienței și a asociațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
propune adună din teoriile anterioare, prin diferențiere sau prin afiliere, elemente care susțin o altfel de interpretare a imaginarului, într-un exercițiu de lectură adaptat la perioada evului mediu românesc. Una din scheme este generală și se înscrie într-o antropologie cu caracter funcțional, în care conceptele sunt chemate să se facă vizibile după rolul jucat în procesul de memorare. De la arhetip la imagine, schema "pulsează" precum un organism viu și îi asigură astfel imaginarului colectiv posibilitatea de a rămâne permanent
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]