8,321 matches
-
Mi-a reamintit de reflecțiile mele de la începutul acestui drum, în tren spre București, când mă gândeam că acest pelerinaj trebuie să reprezinte și o curățire a ochilor minții mele, să pot vedea de sus, până hăt departe, dincolo de orice aparență, așa cum văd aceste păsări falnice, și poate că simțurile lor ascuțite le ajută să simtă, să adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
condus-condus. În ambele cazuri, avem același tip de legătură și anume cea care se va dezvolta între membrii aflați pe același nivel, în scara ierarhică a sistemului. Această comunicare orizontală contribuie la cu-noașterea reciprocă și la eliminarea unor disensiuni de aparență. Nu mai puțin adevărat este faptul că, în asemenea întîlniri, pot fi alimentate di-ferite conflicte, dar este mult mai bine ca un conflict să ardă controlat, decît să izbucnească pe neașteptate. Consilierul PR are, în asemenea ca-zuri, datoria ca, printr-
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
2Cr 32,9-19; Is 36-39), date confirmate în parte de analele asiriene. Cu toate acestea, țara a fost în mare parte distrusă (cf. descrierea vie din Is 1,7-9) și ocupată de trupele inamice. Misiunea de a restabili cel puțin aparențele naționale i-a revenit fiului său Manase, etichetat ca „nelegiuit” de istoriografia Dtr (2Reg 21,2). La fel s-a întâmplat și cu regele reformator Iosia, în ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Conținutul și dezvoltarea reformei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
emergenței identificărilor multiple" (p.124). Dacă o seamă de gânditori au asociat modernitatea cu "dezvrăjirea" lumii, M. Maffesoli gândește în postmo-dernitate o "revrăjire" a lumii: renașterea umanității ori-ginare și originale sub un evantai de manifestări reduse de mulți la simple aparențe distructive, dar în realitate acest baroc social redivivus înseamnă o ajustare a respirației sociale la aceea a naturii, la "ritmul vieții" ca un parcurs inițiatic conferind semnificație lui hic et nunc (pre-zenteismului atât de răstălmăcit). "Este acest "aici și acum
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
spiritul vinului" este în relație constantă cu materia (podgorie, soi), există o subtilă alchimie între lucrul asupra corpului: vestimentație, fenomene de modă, exacerbarea diferențelor, și constituirea unui spirit comun, a unei legături imaginale. Se poate spune chiar că în interstițiile aparenței operează experiența unei ființe colective. Ceea ce apare la suprafață, asemenea unei ideograme, este un inconștient arhetipal din care fiecare se împărtășește. Semnul devine simbol și face să apară cealaltă parte, imaterială, a lucrurilor. Tocmai această alchimie, cum nu se poate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se află expresia refuzului unei lumi de piață, raționale. Expresia unui nonconformism, uneori inconștient, alteori, dimpotrivă, foarte bine controlat. Dorința de a nu se mai plia la o logică a separației, ci, din contră
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a realiza mai bine vocația monastică. Și, "simbol" important, aceasta se va face îmbrăcând "veșminte" noi, care semnifică astfel uniunea mistică proiectată. În sensul ei strict, arta cisterciană este o cultură nouă care se opune unei civilizații sărăcite. Arhitectura, decorația, aparența sunt, prin urmare, tot atâtea expresii ale unui spirit comun și ale unui mod de a fi împreună mereu și din nou însuflețit. Putem extrapola lecția acestui exemplu arătând că orice instaurare nouă este o transfigurare. Ea amintește alte figuri
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
luciditate, cu smerenie că legile morale sunt extrem de variabile, și reîntoarcerea ciclică a ceea ce am crezut depășit este acolo pentru a ne-o dovedi. Cât despre legile fundamentale ale spiritului uman, ele variază foarte puțin. Acestea din urmă îmbracă o aparență contemporană. Asta e totul. Și atenția la invizibilul, dar operatorul imaginar societal ne forțează să admitem că o serie de fenomene actuale nu sunt decât repetarea unor vechi credințe, iluzii, emoții populare. Este frapant, în această privință, de observat cum
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
III, 13). Să rămânem deci la lucrurile înseși. Să nu le maltratăm, să nu le privim de sus, și vom vedea dezangajarea radicală față de utilitarismul societății comerciale. Desigur, putem uza de toate obiectele pe care le propune aceasta, putem în aparență să ne prosternăm în fața vițelului de aur, dar inconștientul colectiv este mult mai detașat decât pare de multiplele sale propuneri. Plutește în spiritul timpului o generozitate de a fi care relativizează egoismele economice. De-tașare perceptibilă în multiplele căutări spirituale, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau se îndepărtează de obișnuință"39. Amintind această proximitate semantică, Martin Heidegger scoate în evidență importanța superfluului pentru înțelegerea realității mundane brute. Eu aș spune: măsura în care aparența este, de asemenea, o manifestare a totalității societale. Adevărat creuzet ("formă formantă") a oricărei forme de a-fi-împreună. Aceasta nu se rezumă la conștiința pe care o putem avea despre lume și despre ceilalți. La rațiunile prin care îi schematizăm. Ci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
conștiința "care gândește ființa"1. Nu mai este conștiința de sine instrumentul preferat pentru a înțelege lumea, ci conștiința lui noi sau, mai degrabă, sentimentul lui noi prin care fiecare își face loc în "golul" ființei. Ceea ce am numit "golul aparențelor", unde identitatea stabilă lasă locul identificărilor multiple. În acest sens, acest impersonal (selbstlos) poate fi o manieră de a se lega mai puternic de celălalt. Impersonalitate care este substratul "deontologiei" proprii dezvoltării tribale. Nu existăm decât în funcție și grație
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență fără niciun motiv. Către sfârșitul anului școlar, în curte, privea și el din când în când cerul tulbure de arșiță, dar seceta nu părea să-l îngrijoreze, cum de altfel nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când în realitate ea poate că era Melisa. Dar dacă amândouă arătau la fel, într-adevăr aveau ce arăta. Le caracteriza și pe ele o anumită robustețe, la fel ca și pe tatăl lor, fostul magistrat, dar nici urmă de aparență greoaie. Mai degrabă ți-ar fi venit să spui despre oricare din ele: uite o fată sportivă, numai bună să-și petreacă timpul liber pe terenurile de tenis cu zgură roșie din marginea de vest a orașului. Nici lor, la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
reviste de modă propriu-zise nu mai existau -, ci doar cu rubrici de modă feminină, dintr-acelea care făceau tranziția de la revistele adevărate de modă de pe vremuri la revistele noi, pentru femeile muncitoare. Și care era scopul existenței acelor femei? În aparență erau muncitoare, familiste, iubitoare de copii, sobre și vigilente. În realitate însă, nu aveau decât un singur țel: să sucească mințile bărbaților. Și să-i înrobească. Fiindcă bărbații ar fi virtuoși dacă n-ar fi femeile astea să le sucească
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un secol în urmă, tot la Paris, descoperim un public al expozițiilor temporare despre care E. Zola nota că "nu va putea fi niciodată vindecat de spaimele sale. Publicul nici măcar n-a căutat să înțeleagă opera, ceea ce-l irită sînt aparențele generale și exterioare. Originalitatea, iată marea sperietoare. Fără voia noastră sîntem mai mult sau mai puțin niște animale rutiniere, care se încăpățînează să treacă pe aceeași potecă pe care am mai trecut. Și orice drum nou ne înspăimîntă"23. Zece
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de drog sunt o otravă pentru corp și minte. Fiecare drog, luat în cantitate mare, devine otravă, putând ucide orice persoană. In general, cel care ia droguri o face pentru a evita condiții psihice sau fizice nedorite. Dar beneficiul, în aparență, durează foarte puțin, pentru că drogul interacționeaza în mod negativ cu fiziologia naturală a organismului. Orice drog are efect negativ asupra corpului uman. Alcoolul, consumat pe termen lung, provoacă dependență, ceea ce cauzează deseori agresivitate față de propria persoană sau cei din jur
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Iacob Robert- Andrei, Olaru Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1959]
-
alta cauza devenirii continue. Transmutarea primelor trei elemente (pământul nu se transformă propriu-zis, diversele lui specii rezultă din proporțiile mai mari sau mai mici de apă sau foc pe care le conține) garantează o mai mare ușurință în explicarea devenirii aparențelor calitative: cantitatea aduce unitate, regularitatea legilor, ordine în haosul chorei unde elementele preexistau într-o devenire incognoscibilă și imperceptibilă. Relațiile lor structurale o aranjează prin ordinea lor, făcând-o perceptibilă și cognoscibilă, chora primește o ordine rațională sub influența Ideii
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
poziția centrală este de ajuns să-i garanteze imobilitatea; toate explicațiile astronomice se fondează pe ipoteza imobilității Pământului în jurul căruia se deplasează cu anumite viteze planetele și sfera stelelor fixe. Dacă Pământul ar deține o mișcare proprie, întreaga teorie a aparențelor celeste devine incomprehensibilă. Termenii librantis și nu indică o rotație autentică, ci un echilibru, o balansare sau o oscilație a Pământului în jurul axei proprii (I, 22, 7 nec in recessum aut accessum moveri eam patitur vel vis circumvallantis et ex
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
opozițiile sensibile se reduc la ea: muzica rezultă din opoziția ascuțit - grav, după cum rapiditatea există doar prin raport cu lentoarea și lentoarea cu rapiditatea, la fel și ascuțitul față de grav și gravul față de ascuțit. Relația dintre ascuțit și grav este aparența () relației rapidului cu lentul: când mișcarea este egală cu sine, există un sunet muzical, când este inegală, un simplu zgomot; când sunt două mișcări de viteză inegală, în punctul de pornire și tind spre o viteză egală producând un singur
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și bine intenționat, parcurge calea pozitivă, dar când devine fals, lipsit de claritate sau autenticitate, același act se derulează în sensul negativ. Există anumite atitudini eronate ce contravin procesului relațional orientat spre pozitiv, pe care unii autori le definesc prin: aparență, insuficiență și impunere. În schimb, relația autentică se caracterizează prin atitudini pozitive: a) „a-l vedea pe celălalt” în existența sa, cu „adevărul său” și a-l confirma ca un adevărat interlocutor; b) „a se aduce pe sine însuși” în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pe celălalt” în existența sa, cu „adevărul său” și a-l confirma ca un adevărat interlocutor; b) „a se aduce pe sine însuși” în comunicare, contribuind la formarea relației, dar respectând prioritatea obiectului comunicării; c) „a fi liber”, adică fără aparențe, favorizând îndreptarea celor doi interlocutori către adevăr. Dialogul relațional se derulează, așadar, în grade diferite de profunditate. Un grad înalt de profunzime e susținut prin uzitarea unui anumit limbaj. 1.1.2 Limbajul, modalitate de relaționare Limbajul nu indică doar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nonverbal; c) comunicând cu Dumnezeu, persoana folosește un limbaj aparte: atât cuvintele, cât și tăcerea, dar într-un mod original. Se întâmplă însă, uneori, ca ființa omului să fie tăcută, creând convingerea că nu comunică. Aceasta se întâmplă doar în aparență, căci prin esența sa, prin gândul și prin viața sa, ea este creatoare de cuvinte. Limbajul, prin urmare, nu se rezumă doar la sunete și vorbe, ci apelează la un câmp întreg de elemente, de fapte și imagini, de obiecte
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de a găsi modalități eficiente de păstrare a unui raport corect cu celălalt și de menținere a procesului dialogic. 1.2.2 Conversație, discuție, dialog Procesul dialogic realizat prin actul de comunicare este condiționat de formă, conținut și instrumente. În aparență asemănători, termeni precum „conversație”, „discuție” și „dialog” indică fiecare altceva și, prin urmare, sunt distincți, prin conținut, unul de altul. Conversația este comunicarea prin care doi interlocutori se înțeleg unul pe celălalt. Lingvistic, indică un „tip familiar curent de comunicare
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
al omului, mare preot milostiv (...), păstor decis să caute oaia rătăcită, medic care vindecă și întărește, învățător unic care învață adevărul și arată căile Domnului, judecător al celor vii și al celor morți, care judecă după adevăr și nu după aparențe”. Din aceste specificări decurge și modalitatea în care procesul dialogic dintre confesor și penitent se desfășoară, neignorându-se, așa cum arată și documentul, misiunea confesorului de a-l conduce pe penitent spre întâlnirea cu Dumnezeu. Alături de acestea, canoanele Codului de Drept
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
este „fratele omului, marele preot milostiv (...), păstorul hotărât să caute oaia rătăcită, medicul care vindecă și întărește, unicul învățător care învață adevărul și arată căile Domnului, judecătorul celor vii și al celor morți, care judecă după adevăr și nu după aparențe”. Păstrând în centru imaginea vie a lui Cristos și imitând bunătatea Mântuitorului, confesorul îi transmite penitentului, prin atitudine și prin cuvinte, conștiința că se află în fața unui „alter Christus” care îl tratează cu milostivire infinită. Conștient de acest lucru, penitentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]