11,066 matches
-
cât o ținură picioarele. De după mușuroiul pe care călcase din neatenție, se vedea o gaură ca de șarpe, prin care se ivise capul fără păr al unei arătări ciudate. În cele din urmă, venindu-i inima la loc, Rodomela se aplecă să privească mai bine. - Cine ești tu? - Cum adică cine sunt? Eu sunt stăpânul acestei păduri, Pomorac, cel mai mare vrăjitor al tuturor timpurilor. - Vrăjitor? Și cam ce știi să faci? Arătarea ieși din pământ, își scutură tacticoasă hainele acoperite
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
și viețuirii oamenilor în armonie și a urmat cursurile Facultății de Științe Sociale pentru viitorii diplomați. După ce a terminat aceste cursuri, ar fi urmat masteratul, dar alerta teroristă a ultimilor ani i-a zădărnicit speranța acestor împliniri, încât și-a aplecat urechea la chemarea cea dintâi, care a fost mai puternică. Acum Mara vrea sa lucreze la acea parte sensibilă de eliberare a oamenilor și a sufletului lor, care se poate face doar prin educație și din acest an, a frecventat
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
atât: La mulți ani cu sănătate!” Doamna Ileana Vulpescu m-a privit fugar, când m-am apropiat, aproape șters. Auzind de Craiova, fața i s-a luminat pentru o clipă și mi-a zâmbit șoptind: “Da, da...Mulțumesc!” M-am aplecat să-i sărut mâna și, în această mișcare, i-am prins privirea. O luminiță a strălucit în ochii săi. M-au privit cu o duioșie nemărginită, cu o blândețe divină, cum numai în ochii mamei mele am văzut și am
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
două cuvinte și ajung, Și poți să-ți pleci capul, pe umărul stâng. Poți ajunge direct la inima mea, Numai bunăvoință de vei avea, Ochii, cu drag îi poți săruta, dulce, Iar iubire primești, cât poți duce. Poți să-ți apleci fruntea către mine, Iar eu, întind brațele către tine, Te îbrățișez cu dragoste fierbinte, Și în gând, îți adresez dulci cuvinte. Iar dacă vrei să știi ce gândesc, Ia aminte și-ți spun, că te iubesc, Mult m-am îndrăgostit
TE ROG..... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379060_a_380389]
-
pământ pe care erau așezate bordeiele de chirpici în care se aflau, lăsate la voia sorții, zeci de familii, își purta numele precum îi era arătarea, Giora. Bordeie clădite din pământ lutos amestecat cu paie și apă. Unele scofâlcite, altele aplecate pe o parte (...) Cătunul Giora sau cum i se mai spunea, „Groapa” sau „Bălăria”, adăpostea cam o sută cincizeci de chichinețe așezate pe o depresiune”. Acesta e locul de desfășurare a acțiunii romanului „Sarcofagul dragostei” de Paul Leibovici. În literatura
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
Iar eu te urmez, ca în vis. Cuminte și serioasă. În paltonașul gri. Strâns pe talie. Cu un cordon. Ferm ca brațele tale. Încordate. Pe canapea, pilota acoperea urmele fostelor îmbrățișări. Scoți o perină. Îmi așezi capul pe ea. Te apleci deasupra mea. Ne privim în ochi, ne mirosim, ne zâmbim. Ca ultimii doi oameni de pe planetă, ce se iubesc cu toate simțurile. Ce straniu! Ce minunat! „Unii ar spune că e imposibil”. „Lasă lumea să vorbească! Noi să ne iubim
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Dumnezeu mi-a dat lumină să vin la mormântul tău pus într-a vieții grădină și păzit de fiul său, am venit la tine părinte și mă aplec pe crucea ta, mă rog la cele sfinte când pe cer străluce o stea, tu, mă iartă, vezi prea bine păcătosul care sânt căci păcatul arde în mine cu pământul din mormânt, crucea ta e de lumină la mormântul tău
LA MORMÂNTUL LUI ARSENIE PAPACIOC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379142_a_380471]
-
vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? - strigă el în miezul nopții spre acea nălucă care pierise-n neant. - mai repetă el de câteva ori, rezemat de tulpina nucului și dintrodată își simți mâna dreaptă și piciorul drept moi și se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă și se târî binișor spre casă, tiptil, fără să mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu să închidă ochii, aprinsese un muc de țigară și
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
încetă să mai bată pentru câteva secunde, în timp ce-i întindeam pachetul meu cu țigări scumpe, lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog, serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung, în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. - Adina Petrescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine, bâiguii eu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
înaintea sa. - Doamne, zise un alt glas; sunt și bătrâni singuri și bolnavi sau poate oameni în floarea vârstei, care le-au secătuit puterile și încrederea în semenii lor. Dumnezeu, i-a făcut semn să se arate mai aproape. Se aplecă un alt înger, rugând să fie lăsat. - Doamne, sunt și oameni talentați, iscusiți la minte și la faptele lor, îi pot ajuta în tot harul pe care-l poartă ? Atunci Dumnezeu s-a întors către cei trei îngeri dragi, dându
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
roșu, larg, iar acum spărgea lemne în curte, cu lovituri precise, puternice. Pieptul îi tresărea obraznic, la fiecare smucitură a toporului, iar lemnele îi cădeau supuse la picioarele ușor depărtate, pe care materialul se întindea de fiecare dată când se apleca la pământ după butuci. Poate că ar fi trebuit să se ofere să o ajute, doar era casa lui. Dacă mai era casa lui... Nu-și mai amintea de când nu mai prestase o astfel de muncă fizică. Poate că mușchii
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
de mama lui, poate pentru că se purtase delicat cu el deși ar fi avut motive să-l înjure, sau cine știe din ce alte motive. Palma ei era aspră, muncită, iar degetele cu unghii tăiate scurt păreau de oțel. Se aplecă și le sărută, pe rând, unul câte unul. O, dar ce-ar mai fi râs colegii și prietenii lui dacă l-ar fi văzut cum săruta mâinile unei profesoare de provincie! Dar nici că-i păsa acum! Se simțea bine
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
că și când aș fi mai în vârstă decât tine. Nu îți sunt cu nimic superioară, iar iubirea pe care ți-o port nu îmi îngăduie să te las să îmi vorbești așa. Te rog, spune-mi Sofia. Sofia se apleacă peste masă și îl săruta pe John. La început acesta nu reacționează, dar apoi îi cuprinde capul în mâinile sale. John: Vă rog să mă...Te rog să mă scuzi (spune cu un ton vinovat), nu am vrut... Sofia: Nu
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
frumoasă, să vină copiii cu drag s-o vadă ! Căpriorul dispăru în desiș. Dar ceva foșni printre tufe. A, nu fusese decât o pasăre, un sturz. Pasăre vioaie, pestriță, se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E un melc. Vezi ce căsuță are pe spate? Când se sperie, se ascunde în cochilie, adică căsuța asta, împreună cu căpșorul și cornițele pe vârful cărora sunt ochii lui
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
acum ce mult aș fi vrut Să-i văd cum îi știu, așa, alintați! Dar nu este chip, nu sunt nici semne Să mi se împlinească dorința; Dar privind la grămada de lemne Mă bucur și-mi tresare ființa! Mă aplec să ridic trei surcele Și mă rog din rărunchi la Preasfântul Să îndrepte picioarele mele, Iar în sobă să moțăie vântul! Și de-o fi să-mi audă cuvântul Chiar și acei ce-au plecat de năluci, De va fi
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
atenționându-ne, ironic: ”în noaptea asta doamnelor nu mai ștergeți praful/ să nu striviți atomii iubiților/ ce nu vor să vă părăsească (p. 40) iar ”inima” : ”ea tremură ca flacăra când o aplaudă pulsul/ în reverență/ râsul ei cristalin îi apleacă sângelui umbra/ totdeauna cerul îi va fi însorit/ ca și în zilele de aleasă chemare (p.154). Descifrând valoarea simbolică a cerului, ca manifestare a sacralității pe care nici o ființă pământească nu o poate atinge, cerul - o corolă a iubirii
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
Când s-a oprit să citească afișele de pe un stâlp și a tras cu coada ochiului, el privea exponatele dintr-o vitrină. A mai făcut câțiva pași, a mimat că se împiedică de ușoarele denivelări ale asfaltului și s-a aplecat să-și strângă curelușa pantofului. Octav se oprise pentru a-și scotoci în borsetă... A intrat în primul magazin și s-a așezat imediat aproape de fereastră, în așteptare. A apărut pe trotuar și Octavian, ușor agitat, privind de jur împrejur
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
că motorul era în funcțiune. A pus mâna pe volan și a început să-l miște. Nu știa să conducă, dar a văzut cum șoferii folosesc o manetă. S-a uitat spre poartă. I s-a părut că el este aplecat ori întunericul îi juca feste. De teamă, a zguduit iar volanul cu putere, căutând cu privirea maneta la care gândise. A simțit că mașina s-a pus în mișcare. S-a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L-
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
picioarele puternic în podea și să-și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le-a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era aplecat și trăgea de acel zăvor înfipt mai bine de-o palmă în gaura înghețată din beton. Când mașina a ajuns la patru-cinci pași de el, a auzit zgomotul. S-a ridicat încet si s-a întors să vadă de unde vine
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei ce o stăpânea. După mai bine de cinci minute, și-a adunat puterile și a încercat să coboare. Portiera nu a cedat. S-a aplecat pe o parte pentru a încerca la portiera din dreapta și, când a lăsat mâna să-i cadă neputincioasă, a atins geanta pe care șoferul i-o smulsese și o aruncase pe scaunul din față. A tras-o spre ea și
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
scările spre urna aflată pe masa prezidiului pentru a extrage subiectul lor, cu umerii drepți, zâmbitor și arătând deosebit de stăpân pe situație, apoi când desfăcu hârtia în drum spre locul de lângă Octavian. - Igiena urechii, să-mi trag palme, șopti colegilor, aplecându-se către grupul care-l aștepta cu sufletul la gură. Tăcerea se instală grea între ei. Gabriel se străduia să își aducă aminte măcar vizual cum arăta pagina cărții, dacă textul citit odată îi pierise complet din minte. - Mai aveți
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
odată cu începutul : Un prunc auriu vorbește din copacul cu totul și Cu totul rotund al firii Îngăduiți-mi să fiu absent Și să visez un vis ...și până în final, la marele punct: și acum când știu că niciodată nu voi apleca pomii crescuți din resturile unor destine matinale voi încerca să deșert acest trup în care nu mă mai regăsesc ...este drumul între naștere și moarte, parcurs prin solzii de timp cu îngeri, cu demoni, cu prăjituri pe masa urii, zeițe
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Nu știu dacă se va întâmpla acest lucru, sunt prea aproape de toate evenimentele; probabil că după ce va trece un timp și mă voi detașa de aceste tragice evenimente, în inima mea va răsări iară o rază de speranță... Acum mă aplecai și luai de pe mormântul domnului inginer Ionescu o garoafă albă, curată, un alb extraordinar de culoarea zăpezilor pure, îmi luai haina de agățătoare pe umăr și plecai către autostradă; reflexele serii băteau în oglinda asfaltului ca niște licurici pe luciul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
taciturnă. Deși e noapte, cred în dimineață Versuri din mine zorii revărsând, Un ceresc ecou etern de viață, Îmi luminează sufletul cântând. Cluj apoca 24 aprilie 2016 Zori de primăvară Plouă pe frunza cea verde, Iar genele ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
dădea pace, porni de-a lungul țărmului, răscolind cu un băț prin nisipul umed. Se îndepărtase destul se mult de casă, când lovi un obiect tare, îngropat adânc în apropierea unei stânci care semăna cu un chip de om. Se aplecă de îndată și dezveli o cutie metalică închisă. Neputând deschide încuietoarea, o scutură de câteva ori, pentru a vedea dacă nu este goală. Obiectele din interiorul cutiei se izbiră de pereți cu un zornăit care îi trezi femeii speranța că
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]