26,366 matches
-
îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după garsoniere toată ziua, dar n-au găsit nimic, Prințesa Miau are picioarele umflate și negre, ce bine că te-ai întors, Toni, nici nu apuc să intru pe ușa de la aeroport, ei doi mă sună, ne vedem în 20 de minute, zic, Tina, sora mea, nu mai pot să stau, mă văd cu copiii, Tina mi-a înregistrat filme multe, mă uit la sertarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spus, mergi mai în față, că m-ai zăpăcit, vreau să vorbesc cu Bianca, n-ai venit la noi la mare, nu, mesajul tău m-a terminat, și-așa nu eram eu prea bine, după ce a plecat Miau, m-au apucat și pe mine dramele, până atunci nu am avut timp să mă gândesc, ce-ai mai vorbit cu tipul, o întreb, m-a sunat, dar nu i-am mai răspuns, ai încredere în mine, zicea, îhî, mâncător de căcat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede, anormal, simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de nervi, toți cei care merg pe sârmă merg pe sârmă în fața mea, iar nebunia lor îmi amplifică dilatarea și explozia. Intru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
4 dimineața, adică poate să vină să doarmă la mine când vrea, dar 2 luni zi de zi, înțelegi? și vreau să stau singură, se ajunge ca la mare pe urmă, iar am instinct de nevastă, știu eu ce mă apucă... nu suntem un cuplu ca să stăm zi de zi să mâncăm, să ne uitam la televizor, să dormim... îmi place de el, foarte tare, să-l țin în brațe, să dormim aproape, dar... sunt femeie, înțelegi... și mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou și Eleanor ieși valvârtej în vestibul, scoțându-și din mers mănușile de bumbac și băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scurtă vizită în drum spre aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mea. Adrian își vede de antologiile lui. — Nu ieșiți niciodată nicăieri. — Ba ieșim. Ne plimbăm pe colinele din Downs. Sau ne ducem cu mașina la mare. — Nu mă refer la plimbări sau la ieșiri pe litoral, spuse Șam. Eleanor se apucă să scoată ziarele de sub canapea și să le așeze frumos, într-un teanc ordonat. Dacă te referi la premier, recepții de lansare, ieșiri la clubul Groucho’s, chestii din astea... zise ea. — Da, la chestii din astea mă refeream. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
alăturată și am spart peretele despărțitor. Fanny făcu câteva însemnări - evident, despre mobilierul din cameră și decorațiunile interioare. — Colecționați piese din ceramică? se interesa ea. Văd că aveți o mulțime. — Sunt făcute de soția mea, îi explică Adrian. S-a apucat de olărit după ce ne-am mutat aici. Sunteți însurat de mult, nu-i așa? îl întreba ea în timp ce-și notă ceva. — Cred că da, judecând după standardele moderne. — Și aveți doi băieți? — Doi băieți mari. Și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți planul întregii povestiri înainte de-a va apuca să scrieți?“ Adrian zâmbi, prinzând ideea din zbor. „Românele dumneavoastră sunt autobiografice?“ — Nu, asta nu-i o intrebare plictisitoare, spuse Fanny. — Ei bine, întotdeauna am dat un răspuns plictisitor. „Românele mele sunt un amestec de experiență personală, studierea altor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în gol - sau, cine știe, în viitor. Mânia îi dispăruse. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare. Șam se apucă să gesticuleze indignat. — Sfinte Sisoe! De ce nu ne-ai spus de atunci? — Am socotit că-i mai bine așa. M-am gandit c-o să rămâneți amândoi alături de mine, că dacă nici unul din voi nu stie care-i tatăl, o să salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
român, începu Eleanor. Îmi dădeau întotdeauna o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
duminical al lui Sentinel de azi și ocupă-te de incinerarea lor. Străbate toată țara, mergi din ușă-n ușa și răscumpără la un preț fabulos toate exemplarele deja livrate. Administrează-le medicamente ce induc amnezia tuturor celor care au apucat să citească articolul lui Fanny Tarrant. Își privi ceasul de mână. — În locul tău, m-aș pune pe treabă imediat. Nu ai prea mult timp la dispoziție. — Bine, fie, nu mai pot îndrepta râul făcut, zise Șam. Dar te-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se ocupă de imaginea lor, zise Fanny. În ziua de azi cei din relații publice cer că interviurile să apară doar cu acordul lor și când aud de numele meu, fug că dracul de tămâie. Singura mea șansă este să apuc să stau de vorbă direct cu subiectul intervievat. Experiență m-a învățat că foarte puțini ar refuza invitația directă de a vorbi despre ei înșiși. Și, bagă de seamă, adaugă ea, până acum n-a trebuit să mă mai dezbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
atmosferă a devenit parcă electrizata. Nu știu, zău, ce s-ar mai fi-ntâmplat dacă în clipa aia nu intră nevastă-sa! A intrat nevastă-sa? Nu mi-ai spus chestia asta până acum! — Creighton, stii bine că abia am apucat să schimbăm două vorbe despre tot ce s-a întamplat în ultimul timp! Am fost amândoi atât de ocupați! N-am mai făcut sex de secole. La capitolul asta am de gând să recuperez masiv în următoarele două săptămâni, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Dacă ascultați postul nostru, avem confirmarea oficială a faptului că prințesa de Wales a încetat din viață la un spital din Paris azi-dimineață, la ora patru, de pe urma rănilor...“ Fanny simți că i se taie răsuflarea și, cu un gest reflex, apucă brațul lui Creighton, făcând ca mașina să derapeze scurt. — Diana a încetat din viață? Nu pot să cred una că asta! — Ssst! spuse el. Și dă-mi drumul. Ascultară cu atenție rezumatul știrilor. — Nu-mi vine să cred, spuse Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ha! Ha! Du-mă mai bine să văd Lilliput-ul. Acolo e totul foarte mic! Sau mai bine nu-mi mai petrec aventurile în compania ta. Mai bine mă duc într-o călătorie cu Nils Holgersson prin Suedia. Nici n-am apucat să-i rostesc bine numele, că își făcu apariția prietenul meu Nils, care avea nu mai puțin de unsprezece ani. Împreună cu el am prins spiridușul care ne-a luat cu el în lumea lui. Acum înțelegeam limba păsărilor și a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când pe aproape de casa popii Oșlobanu, nu știu cum se face că intrăm chiar în gardul popii. Toți eram zăpăciți și până să ne dumirim ce s-a întâmplat ne trezim cu popa lângă noi. Pe mine și pe Nică ne-a apucat de gulerul paltonului și ne-a dus direct la mama acasă. Ce bucurie îi făcuse bietei mame! După ce aplecat popa, ne-a șters o chelfăneală bună ca să ne învețe minte să nu mai stricăm niciodată gardurile oamenilor. Mihai Bogdan Gârdea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dau naștere unui robot care să apere lumea. De mine depinde soarta celorlalte popoare, dat fiind că, în același timp, un alt inventator urma să creeze o mașină cu care să domine lumea. Dar timpul fiindu-mi limitat, m-am apucat imediat de construcție. Orele treceau și eu eram doar cu o schemă în față, făcând tot felul de calcule, din care nu reieșea nimic. Mâinile începeau să tremure și tâmplele îmi zvâcneau, de parcă ar fi vrut să-mi zboară creierii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aș avea niște broscuțe. Am înțeles ce vrea: să se hrănească, așa că l-am hrănit. Părul a fost mulțumit de la bun început că l-am pieptănat în baie. După toate acestea, mai lipseau doar cărțile și caietele; așa că m-am apucat să scriu și să învăț. După ce mi-am terminat, micul televizor multicolor mă așteaptă. M-am uitat la desene animate Maidanian și cei trei muschetari, un roman de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
i-am dat o palmă, o găleată cu lacrimi și... și am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat cum a vrut el, lângă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]