13,069 matches
-
o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Deborah. Și ea e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a uitat la ea curios. —Doamnă Rossi, soțul dumneavoastră măcar știe că sunteți aici? Amărâtă, Alison a dat din cap. Îi era imposibil să-și stăpânească lacrimile care începuseră să-i curgă din colțurile ochilor. Se simțea încordată ca un arc. — Da, știe c-am venit aici. Dar nu vrea să dea mostra de spermă. Doctorul s-a aplecat înspre în față. Pe față i se citea o expresie îngrijorată. I-a întins femeii o cutie cu batiste de hârtie. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică de apă și tresări îngrozit când un glas cunoscut, grav și amenințător, întrebă în spatele său: -Unde e familia mea? Se întoarse pe jumătate, ca împins de un arc, și trebui să se sprijine de perete ca să nu cadă de spaimă când văzu, la mai puțin de trei metri de el, gura neagră a puștii și silueta semeață a targuí-ului ce devenise coșmarul său. -Tu? Doar atât putu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asfixiez singură În somn și am căzut iarăși În nesimțire. Din nefericire, omisesem să mă așez Într-o poziție care să evite faimoasele ciudățenii ale canapelei mele, așa că, dimineață, am descoperit un prea-frumos cerculeț imprimat pe obraz de unul dintre arcuri, care de ani de zile Încerca să-și câștige libertatea. Ar fi mai bine să trec sub tăcere starea În care am fost a doua zi, menționând doar faptul că evadarea mea din realitate era un succes pe toate liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care trebuie s-o Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
furioși, spuneau porco Dio. Însemna că se enervaseră de-a binelea. Deodată, din dreapta mea a apărat Anna. Fata asta, Anna, era italiancă, avea pielea măslinie și glezne subțiri, iar sub bluză îi creștea ceva. Ce creștea acolo părea pus pe arcuri, ca patul lui signor Giovanni, pe care puteai sări. Anna avea paisprezece ani, eu am coborât privirea. Când am ridicat iarăși ochii, după un timp, privirea mi s-a oprit pe ceafa Annei. Era în fața mea, foarte aproape, cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am căutat-o pe Lea în tot orașul. Mergeam prin piață, miroseam peștele și căpșunele și aș fi dorit mai curând s-o miros pe Lea, să-i privesc pulpele și călcâiele cum se ridicau brusc în mers, ca pe arcuri, trimițând toată greutatea în degete. Și aș fi dorit să simt sfârcurile sânilor ei în gură, căci băieții din clasele mari povesteau că e o senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să aflu. „Ei, ca să înțelegi, trebuie să încep povestea puțin mai înainte. Așadar, la începutul anilor cincizeci, am fost admis la școala de zbor și m-am mutat la Mediaș. Mediașul era un orășel de provincie, aflat nu departe de arcul Carpaților, iar pe noi, elevii ofițeri, ne omora plictiseala acolo. Eram ca niște armăsari tineri, nedeprinși cu zăbala, bărbați tineri, adunați din toată țara mulți dintre noi, copii de țărani. Eram mândri că ne găseam acolo și aveam în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși, iar eu aud ghiozdanul trântindu-se pe podea și arcurile patului scârțâind, alerg spre camera ei, o găsesc întinsă pe pat, acoperită de ursuleți și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai departe, iar eu strigam în urma lui, jignită, așteaptă-mă, dar el o lua înainte ca din arc, asemenea unei săgeți lungi și ascuțite, ce nu se mai putea opri din clipa în care era eliberată. Ce se va întâmpla cu el acum, cum va mai putea trăi fără picioarele sale, cred că nimic nu i-ar lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic deodată capul, ca și când ar fi fost tras de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune el, trebuie să ne obișnuim cu ideea, nu vorbește despre puloverul deșirat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
keyaki, în întuneric. Am așteptat o ve[nicie. Licuriciul și-a luat zborul brusc. Și-a întins aripile ca și când i-ar fi venit deodată o idee și a trecut peste balustradă, plutind în beznă. A descris, rapid, cu aripioarele, un arc de cerc care-mi sugera intenția lui de a aduce timpul înapoi. A planat puțin pe loc de parcă ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pun în mișcare, în fiecare dimineață, propriul meu resort. Până mă ridic din pat, mă spăl pe dinți, mă bărbieresc, iau micul dejun, mă schimb, ies din cămin și ajung la universitate, răsucesc de aproximativ treizeci și șase de ori arcul și îmi propun să fructific la maximum ziua respectivă. N-am observat până acum, dar mi s-a spus că în ultima vreme vorbesc cam mult de unul singur. Probabil că în clipa în care răsucesc arcul, mormăi ceva. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șase de ori arcul și îmi propun să fructific la maximum ziua respectivă. N-am observat până acum, dar mi s-a spus că în ultima vreme vorbesc cam mult de unul singur. Probabil că în clipa în care răsucesc arcul, mormăi ceva. Mi-e foarte greu că nu vă pot vedea, dar viața mea din Tokyo ar fi și mai grea dacă nu v-aș avea pe voi, dacă nu m-aș gândi la voi dimineața, în pat, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
greu că nu vă pot vedea, dar viața mea din Tokyo ar fi și mai grea dacă nu v-aș avea pe voi, dacă nu m-aș gândi la voi dimineața, în pat, și dacă nu mi-aș r\suci arcul, pentru a fi capabil să mai trăiesc o zi fructuoasă. Știu că trebuie să muncesc din greu aici, așa cum faceți și voi acolo. Azi e duminică și nu am de gând să răsucesc arcul. Mi-am spălat rufele și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dacă nu mi-aș r\suci arcul, pentru a fi capabil să mai trăiesc o zi fructuoasă. Știu că trebuie să muncesc din greu aici, așa cum faceți și voi acolo. Azi e duminică și nu am de gând să răsucesc arcul. Mi-am spălat rufele și acum stau în camera mea și vă scriu. După ce termin de scris, timbrez plicul și arunc scrisoarea în cutie, iar apoi nu-mi mai rămâne nimic de făcut până spre seară. Nici măcar nu învăț duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cafenea și am plecat să mănânc ceva de cină. Oare câte zeci, câte sute de astfel de duminici mă așteptau de acum încolo? gândii eu. „Liniștite, pașnice și însingurate“, m-am trezit vorbind cu voce tare. Duminica nu răsuceam arcul ce mă punea în mișcare pe parcursul săptămânii. Capitolul al optulea Pe la jumătatea săptămânii am reușit să mă tai în palmă cu o bucată de sticlă. Nu observasem că unul dintre geamurile despărțitoare de pe raftul cu discuri era spart și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu mă pot plimba și nu pot să stau întins pe teras\. Tot ce-mi rămâne de făcut este să ascult la nesfârșit Kind of Blue și să privesc ploaia pe fereastră. După cum ți-am mai spus, nu-mi răsucesc arcul duminicile și de aceea e atât de lungă scrisoarea aceasta. Mă opresc aici și mă duc să mănânc de prânz. La revedere. Capitolul al nou\lea Midori nu și-a făcut apariția nici la cursul din lunea următoare. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atât de greu. Poate chiar reușesc să mai citesc câte ceva în tren. Tot ce mi-a mai rămas de făcut este să-mi găsesc o slujbă de trei-patru zile pe săptămână prin apropiere și atunci o să pot reveni la răsucirea arcului. Nu vreau să crezi că te presez, dar luna aprilie e o lună bună pentru a începe ceva și rămân la părerea mea că cel mai înțelept lucru pe care l-am putea face ar fi să stăm împreună. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pînĂ s-apuc să scot un cuvînt l-am văzut săltat de pe scaun de parcă ar fi fost tras pe scripeți și am apucat să mai văd cum se ține doar o secundă de undița care s-a Îndoit ca un arc, și apoi mînerul l-a lovit În burtă și toate uneltele au zburat peste bord. Strînsese piedica și, cînd peștele mușcase, Îl ridicase cu totul din scaun, așa că scăpase undița. PÎnă atunci o ținuse-n poală, cu un picior așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bine? Îmi pare rău să nu fiu acolo. — A fost În regulă. Destul de haios. — Tre’ dormit și tu. Trebuie toți sculat devreme. Tre’ să fim proaspeți mîine. CÎt mai aveți de lucru la camera asta? — Uite, din nou. Ale dracu’ arcuri. — Lasă-l. O terminăm noi. După aia dormim toți. La cît ne scoli? — La cinci? — Bine. Cum se luminează. — Noapte bună. — Salud. Culcă-te și tu. — Salud, am spus. MÎine trebuie să ne-apropiem mai mult. — Da. M-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi observat asta dacă n-aș fi fost eu prea Încet. — Te descurci bine. O să-mi revin, nu-ți face griji, o să fiu mai rapid. N-am ce să pățesc de la niște cola. Și-a Împușcat al doilea porumbel imediat ce arcul ușii de la cușca Îngropată a sărit. Toți au văzut cum Îl lovește și al doilea glonț Înainte să atingă pămÎntul. N-apucase să facă mai mult de un metru de la cușcă. În timp ce băiatul se Îndrepta spre pavilion, unul din concurenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și niște poeme. — Of, bietu’ de tine. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atât de violent, că Ben sare înapoi să evite o lovitură. — Cine mama naibii sunteți voi? urlă femeia la Ben. Cu lumina venind din spatele ei, este greu să-i distingem trăsăturile. Este mică de statură, slabă și strâmbă, ca un arc întins, iar părul încâlcit îi încadrează fața. Poartă niște colanți și un tricou mare ca un sac, care-i ascunde două treimi din corp. Și are un obiect în mână, un obiect mare... Sunt un prieten al lui Jim, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]